Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Zilele acestea, pretinşii dregători ai României ne-au făcut, încă o dată, să lăsăm capul în jos. De scârbă şi de ruşine! Mă refer la maniera nevolnică în care cei care îşi zic Guvernul Boc şi Ministerul Culturii s-au comportat în cazul licitaţiei pentru manuscrisele lui Emil Cioran. Faptele petrecându-se, culmea!, în zilele premergătoare împlinirii unui veac de la naşterea eminentului gânditor. S-a aflat, însă, un om de bine, domnul George Brăiloiu, care a achiziţionat manuscrisele şi intenţionează să le doneze statului român.
Întâmplarea dovedeşte, dacă mai era nevoie?, că dispreţul faţă de Interesul Naţional este o practică a Puterii (încă) în exerciţiu. Ne-o dovedeşte o altă întâmplare, tot de dată recentă.
S-au împlinit, luna trecută, 70 de ani de la moartea lui Nicolae Titulescu,”omul care a adus România în Europa şi Europa în România”. Fireşte, evenimentul a trecut neobservat, afişul fiind confiscat de cele două divorţuri mondeno-mahalageşti: Iri versus Monica şi Oana versus Pepe.
Cât despre Ministerul de Externe- al cărui eminent titular a fost Nicolae Titulescu- şi Departamentul pentru Afaceri Europene al guvernului -Titulescu a fost şi rămâne un ilustru precursor al Europei Unite-, acţiunile lor omagiale au fost sublime…, dar au lipsit cu desăvârşire!
Excepţie a făcut (şi de data asta!) Fundaţia Europeană Titulescu- preşedinte prof. univ. dr. Adrian Năstase, preşedinte executiv prof. dr. George G. Potra-, sub auspiciile căreia s-a desfăşurat, la Bucureşti, Braşov, Piteşti, Slatina şi în comuna Tituleşti (judeţul Olt), o amplă suită de manifestări omagiale.
La urma-urmei, de ce ne-am mira, de vreme ce, azi, cuvântul diplomaţiei româneşti nu doar că nu se aude, dar nici măcar nu mai este cerut? De ce ar fi nevoie de lecţia diplomaţiei lui Titulescu atunci când imaginile- simbol pentru prestigiul şi credibilitatea(?!) pe plan extern ale şefului statului român au rămas cele în care îl vedem alergând, buimac, doar-doar va prinde loc, fie şi pe strapontină, în poza de familie a şefilor de state şi de guverne din UE?
De ce şi-ar aduce aminte păpuşarii politicianismului portocaliu de Titulescu, atâta vreme cât crezul acestuia-”partidul meu de azi se cheamă România”- ei îl întinează cu o consecvenţă cinică? Cât ar mai atârna în balanţa schiloadă a samsarilor politici ai momentului ideile vizionare din "Politica externă a României”("cartea secretă a lui Titulescu”, cum a numit-o istoricul american Walter M. Bacon jr)? Carte în care "Marele Tit” scria apăsat: ”Am dorit ca România să aibă o politică de apărare a tuturor frontierelor sale, o politică constructivă, o politică prin care Bucureştiul să devină un centru internaţional şi, înainte de toate, o politică de independenţă.” Carte ţinută sub lacăt în trei regimuri: cel al lui Carol al II-lea, al lui Antonescu şi cel comunist şi care a văzut lumina tiparului sub egida Fundaţiei Europene Titulescu, în cadrul Programului Naţional de tipărire integrală a operei marelui diplomat şi cărturar.
Citește pe Antena3.ro
Aleg anume pentru a încheia, o întâmplare evocată de către reputatul diplomat Nicolae Ecobescu. Prin 1954, pe când, la Ministerul de Externe, se lucra la fundamentarea poziţiei delegaţiei române la o reuniune europeană ce urma să se desfăşoare (bineînţeles!) la Moscova, câţiva tineri diplomaţi au avut curajul de a face referiri la viziunea lui Nicolae Titulescu. Bineînţeles, în forma finală a documentului, referinţele au fost eliminate. Gestul, însă, a rămas...
Aşadar- în 1954, sub ocupaţie sovietică-, se putea încerca menţionarea lui Nicolae Titulescu într-un document de poziţie a României! Astăzi- într-o Românie, stat de drept, membru al Uniunii Europene-, pentru mai marii schiloadei puteri, memoria lui Nicolae Titulescu nu mai contează!
Înţeleg ignorarea oficializată a lui Nicolae Titulescu, fie şi pentru că acesta nu mai poate fi pledantul intereselor lui Băsescu- nu,însă, şi al intereselor României!- în faţa Europei sau peste Ocean. De ce, însă, este ignorat Emil Cioran? Numai pentru că titlul cărţii sale,”Pe culmile disperării”, a ajuns brand de ţară al României sub dictatura lui Băsescu-Ciumă-Vodă şi a clicii lui?...
