Misterioasa viață a lui Nostradamus, cel mai mare prezicător din istoria lumii

Personajul principal - celebrul prezicător Nostradamus - este unul ieşit din comun, iar cartea se dovedeşte a fi o adevărată mină de informaţii ştiinţifice şi culturale. Cei doi autori, Dominique și Jerome Nobecourt, pasionați de istorie și ezoterism, s-au mutat de aproape 30 de ani în Saint-Rémy-de-Provence, localitatea în care, în anul 1503, venea pe lume Michel de Nostredame, și au scris acest best-seller în Franța. Un roman istoric alert și plin de aventuri. 

Dar haideți să vedem cine a fost celebrul Nostradamus. Michel de Saint-Rémy a fost cel mai mare din cei 18 (după alte surse, cel puțin 9) copii ai familiei. A fost acceptat la venerabila Universitate din Montpellier, dar studiile sale au fost întrerupte brusc, când ciuma bubonică s-a abătut asupra sudului Franței, în 1525. În timp ce mulți medici au părăsit, speriați, regiunea, Michel călătorea curajos dintr-un loc în altul pentru a îngriji victimele bolii extrem de contagioase, el reușind să prepare o pulbere purificatoare. Datorită experienței acumulate în tratarea ciumei, în 1533 și-a deschis un cabinet în Agen, localitate pe fluviul Garonne și s-a căsătorit cu o tânără cunoscută ca fiind bogată, foarte frumoasă și apreciată. Aveau o fiică și un fiu când Inchiziția l-a chemat în fața unei instanțe ecleziastice, pentru că ar fi făcut o afirmație ireverențioasă despre o statuie a Fecioarei Maria. Când s-a întors acasă, soția și cei doi copii muriseră de ciumă. Traumatizat de pierdere, în următorii zece ani medicul și-a reluat călătoriile prin mai multe regiuni din Franța, Italia și Sicilia, reușind să-și câștige faima de făcător de minuni. După ce i s-a acordat o pensie viageră, s-a stabilit la Salon-de-Provence, o localitate între Marsilia și Avignon și a înființat un laborator de produse cosmetice. Pe 11 noiembrie 1547, Michel, în vârstă de 44 de ani, s-a căsătorit a doua oară cu Anne Ponsarde Gemelle, o văduvă bogată, cu care a avut șase copii, regăsim în ”Mari enigme ale trecutului” (editura Reader’s Digest).

A prezis moartea Regelui Henric al II-lea al Franței

Cum noua sa situație financiară îi permitea să nu mai practice permanent medicina, Nostradamus s-a orientat spre științele oculte. Individul scund și vioi, cu barba lungă și deasă, este considerat o ciudățenie la somptuoasa Curte renascentistă a regelui Henric al II-lea al Franței. Cunoscut ca fiul unor evrei convertiți, pasionat de astrologie și de alte științe oculte, Nostradamus a fost invitat la Paris, în 1556, mai mult pentru amuzament. Dar profețiile sale despre rege îi vor aduce faima internațională. Una dintre acestea părea ridicolă, sugerând că un bărbat chior va deveni curând rege. O alta, în mod caracteristic criptică, interpretabilă: Leul tânăr îl va înfrânge pe cel mai bătrân pe câmpul de luptă. Îi va străpunge ochii în cușca aurită; două răni într-unul, apoi va pieri de o moarte năprasnică. Însă chiar așa s-a întâmplat și toată lumea l-a luat în serios pe Nostradamus: La 1 iulie 1559, pe când regele participa la un turnir, lancea adversarului a străpuns coiful regal de aur și a pătruns în ochi. Regele a îndurat dureri cumplite timp de zece zile, după care a murit. În tot acel timp el avea să fie și să rămână singurul suveran al Franței cu un singur ochi. 

Opunându-se magicienilor și vrăjitorilor, conducătorii Bisericii Romano-Catolice ar fi vrut să-l ardă pe rug pe acest profet periculos de exact. Țăranii, crezând că prezicerea a fost, de fapt, un blestem, l-ar fi ars în efigie. Numai datorită protecției 

reginei văduve, Caterina de Medici, a scăpat de execuție.

Predicții până în anul 3797

Recunoscând că, în mod conștient, a ales o exprimare criptică, Nostradamus scria într-un limbaj obscur, pornind de la franceza contemporană lui, dar presărată cu expresii și cuvinte din italiană, greacă, spaniolă, ebraică și latină. Fiecare prezicere constă din patru versuri, un catren, dar niciunul nu aduce a poezie. Vizionarul susținea că acest stil îl proteja de pedeapsa celor puternici, care nu păreau să fie întotdeauna încântați de ceea ce le prezicea. Dar alți observatori mai sceptici sunt de părere că stilul vag este adoptat în mod conștient pentru a lăsa scrierile deschise interpretărilor. În consecință, există probabil aproape 400 de interpretări diferite ale catrenelor, fiecare încercând să dezvăluie secretele profețiilor, care continuă până în anul 3797. „Scrierile mele vor fi mai bine înțelese de cei ce vor veni după moartea mea", scria clarvăzătorul.

În lucrările sale, Nostradamus prevestește despre viitorul lumii, 70% din ele fiind împlinite până în prezent. Prevestește despre domnia lui Napoleon, despre al Doilea Război Mondial, despre ascensiunea lui Hitler, despre asasinarea președintelui american John F. Kennedy, despre aselenizare. Într-un catren, Nostradamus ne vorbește despre „cerul în flăcări”, „noul oraș”, „trăsnet uriaș” și „doi frați răpuși”. Mulți care au analizat acest catren au concluzionat că ar fi vorba chiar despre atentatele din 11 septembrie 2001, când au ars turnurile gemene din New York. El mai relatează că va fi și cel de-al Treilea Război Mondial, care va dura 27 de ani, menționând și venirea antichristului din Orientul Mijlociu. 

Vaticanul îl vrea eliminat

Romanul „Misterioasă viață a lui Nostradamus” se desfășoară într-un ritm alert și abundă în repere istorice. Iată debutul acestuia, în care Vaticanul află de existența unui profet periculos, care trebuie neapărat găsit și eliminat. Nemiloasa Inchiziție pornește pe urmele sale și așa încep aventurile celui mai mare prezicător din istoria omenirii. 

Directorul arhivelor secrete ale Vaticanului psalmodia cu o voce stridentă, suspendând silabele finale de cenzură, aşa cum se obişnuieşte la citirea unui text sfânt.

– Cerul s-a acoperit îndată cu nori groşi; în aer au izbucnit fulgere şi tunete; furtuna s-a dezlănţuit; ai fi crezut că trăieşti ultima zi a lumii...

– Scuteşte-ne de vorbăria Sfântului Bernard, mormăi papa Clement al VII-lea. Suveranul Pontif avea o figură impozantă; se născuse înzestrat cu o mare charismă. Obişnuit cu puterea încă din copilărie, versat în intrigi şi mare amator de artă, Sfântu Părinte făcea parte din clanul Medici.

Cardinalul Amedeo Forlani coborî privirea spre pergamentul vechi de aproape patru secole, desfăcut în faţa lui pe pupitru. În pofida importanţei funcţiei şi a prezenţei sale îndelungate în cadrul Curiei romane, tremura de spaimă. Ceilalţi doi participanţi la această reuniune confidenţială din biroul privat al Sfântului Părinte îl observau cu mare atenţie. Amândoi în puterea vârstei, ei reprezentau braţul înarmat şi pavăza legii.

Ioannès du Feynier, purtând capa neagră peste roba albă, era al patruzeci şi doilea maestru al Ordinului Fraţilor Predicatori dominicani. Iar cardinalul Alfonso Menrique, în sutană purpurie, era Marele Inchizitor spaniol. Convocându-I de urgenţă la Roma, Clement al VII-lea îi anunţase că motivul reuniunii era descoperirea în documentele lui Bernard de Clairvaux a unei note anexe la relatarea edificatoare a decesului Sfântului Malachie. Contrar versiunii oficiale a Bisericii, conform căreia episcopul de Down murise în stare de graţie după ce anunţase el însuşi ora trecerii sale în nefiinţă,

Sfântul Bernard dezvăluia faptul că vechiul lui prieten, în ultimele clipe, fusese vizitat de demon şi că ar fi profetizat evenimente extraordinare.

– După spusele lui Bernard de Clairvaux, Malachie, în chinurile sale, ar fi prevăzut venirea unui profet care va anunţa prăbuşirea tronurilor şi sfârşitul Bisericii, continuă

cardinalul Forlani. Conform propriilor cuvinte, ar fi vorba despre un om „născut în cealaltă Romă (n.n - Avignon)” şi ale cărui vorbe vor răsuna „patru secole de aici înainte“, când va ajunge în al patruzeci şi cincilea an.

După trecerea momentului de stupoare provocată de aceste dezvăluiri, cardinalul Menrique îl întrebă răstit pe Forlani:

– Cine are cunoştinţă de acest document?

– Fratele care a descoperit această notă se află în prezent într-o mănăstire din Munţii Abruzzi, unde legământul tăcerii nu este vorbă în vânt.

Menrique şi du Feynier încuviinţară cu o mişcare a capului, liniştindu-l astfel pe Forlani. Ştia că lucrul cel mai neînsemnat ar fi fost de ajuns ca să stârnească neîncrederea soldaţilor Domnului.

– Acest document e autentic? întrebă Ioannès du Feynier.

– Fără nicio îndoială. Este scrisul lui Bernard de Clairvaux, de la care deţinem documente exemplare.

– Vă cred, Eminenţă. Mă miră doar menţiunea „cealaltă Romă“. Malachie prorocea, dar de aici şi până la a prezice că Sfântul Scaun se va muta la Avignon după mai

bine de o sută cincizeci de ani după moartea lui...

– Malachie primise un dar divin: profetiza şi făcea miracole. Procesul lui de canonizare a dovedit cu prisosinţă toate aceste lucruri. Să nu pierdem timpul, spuse nerăbdător Clement al VII-lea.

Marele Inchizitor Menrique consideră de cuviinţă să intervină:

– După cum spunea Tommaso d’Aquino, inspiraţia profeţilor vine de la Dumnezeu şi de la Duhul Sfânt. Este datoria unui profet să anunţe şi să spună adevărul, deoarece cuvântul Domnului, singurul care vede viitorul, se exprimă prin gura lui. De aceea, trebuie mai întâi să luăm în considerare ipoteza conform căreia Malachie ar fi primit o ultimă revelaţie divină, nu că ar fi fost victima unei halucinaţii demonice. Atotputernicul, în infinita lui bunătate, ar fi vrut să-şi avertizeze slujitorii de venirea unui profet mincinos care va anunţa calamităţi inimaginabile.

– Anunţarea sfârşitului Preasfintei Biserici şi căderea regilor ar fi cea mai mare şi cea mai primejdioasă minciună. Malachie vorbeşte aşadar despre un profet mincinos! Insistă du Feynier.

Clement al VII-lea profită că aceşti soldaţi ai Domnului susţineau un asalt de erudiţie mistică pentru a reflecta. Faptul că profetul anunţat era sau nu inspirat de Satana nu-l îngrijora peste măsură. Conţinutul mesajului furniza însă motive de preocupare. Contrar Marelui Inchizitor şi maestrului dominicanilor, el nu concepea imposibile căderea regilor şi sfârşitul Bisericii. Istoria agitată a familiei Medici, rând pe rând alungată apoi rechemată în fruntea Florenţei, dovedea versatilitatea poporului. Iar în privinţa Bisericii, tocmai făcuse amara experienţă a limitelor puterii sale. Cu cinci ani înainte, pedestrimea luterană a lui Carol Quintul jefuise Roma şi asediase castelul San Angelo unde se retrăsese şi de unde ieşise doar în schimbul unei sume mari de bani. Singura autoritate adevărată a Bisericii nu putea fi decât cea morală. Dar şi în această privinţă situaţia se clătina. Ca şi cum influenţa crescândă a schismei luterane

în Germania şi în nordul Europei nu ar fi fost de ajuns, regele Angliei, Henric al VIII-lea, tocmai rupsese relaţiile cu Roma şi întemeiase Biserica anglicană. Biserica romano-catolică îşi întemeiase puterea pe principiul „Un Dumnezeu, un rege“ – regii ocupau locul doi. Această întâietate ar fi fost ameninţată. Dacă papalitatea nu lua lucrurile în mână, avea să vină timpul când falsul profet anunţat de Malachie va proroci sfârşitul Bisericii şi declinul ei va fi devenit evident pentru toată lumea.

În acel secol, când răspândirea textelor tipărite căpăta o amploare îngrijorătoare, repercusiunile unui astfel de mesaj se puteau dovedi dezastruoase. Clement al VII-lea îşi îndreaptă spatele în jilţ, atrăgând imediat atenţia participanţilor la reuniune, care se grăbiră să facă tăcere.

– Acest profet mincinos trebuie să fie identificat şi împiedicat să vorbească!

Cum se încheie misiunea Inchiziției, cum ajunge Nostradamus la curtea regelui Franței și ce profeții face, regăsiți în cartea „Misterioasă viață a lui Nostradamus” oferită începând de marți de Jurnalul, la prețul de 29,90 de lei. 

Profețiile lui Nostradamus pentru anul acesta: meteoriți, inflație, foamete, întuneric

În 1555, Michel de Saint-Rémy sau Michel de Nostradame (cunoscut drept Nostradamus) și-a publicat cartea Les Prophéties - Profețiile. Volumul, care conține 942 de catrene poetice, este considerată de către ezoteriști o prezicere a viitorului. Cel mai renumit astrolog a fost creditat că a prezis cele mai importante evenimente petrecute pe Pământ, de la ascensiunea lui Hitler până la împușcarea lui JFK. Și cei care cred în profețiile acestuia, și scepticii, nu pot nega că au existat corelații ciudate între predicțiile lui Nostradamus și evenimentele istorice majore. Dar ce ne rezervă viitorul apropiat? Iată doar câteva dintre predicțiile lui Michel de Saint-Rémy pe care ar trebui să le urmărim în 2022. Să sperăm că Nostradamus s-a înșelat sau măcar că scrierile sale nu au fost interpretate corect. 

- Meteoriți şi ploaie de asteroizi ce vor cauza multe daune Pământului, potrivit catrenului Nostradamus prezice: „dâră lungă de scântei pe cer, făcută de foc".

- Inflație și prăbușirea dolarului, într-o economie în declin. Potrivit catrenului Nostradamus prezice: „Copiile aurului şi ale argintului vor scădea, cele care au fost aruncate în lac, după ce au fost furate în urma descoperirii că totul a fost epuizat şi risipit de datorie. Toate scripturile şi datoriile vor fi șterse”.

- Ascensiunea inteligenței artificiale. Tehnologia a evoluat atât de mult în ultimele decenii, încât este greu de prezis ce evoluții vor avea loc de la un an la altul. Acest lucru face și mai impresionant faptul că Nostradamus a emis ipoteze despre inteligența artificială în urmă cu aproape cinci decenii: „Cei din Lacul Geneva şi din Mâncon. Toţi s-au adunat împotriva celor din Aquitania: Mulţi germani, mult mai mulţi elvețieni. Vor fi alungați împreună cu cei umani”.

- Foametea în lume va creşte, din cauza conflictelor armate. Acest lucru va duce la mișcări mai mari ale populației. Nostradamus a mai adăugat că de 7 ori mai mulți oameni „se vor spăla pe plaje”.

- Omenirea va sta în întuneric timp de 3 zile.Potrivit catrenului Nostradamus prezice: „Anul 2022 va aduce distrugere, apoi pace. Întunericul va dura 72 de ore şi va preceda pacea. Acest lucru s-ar putea întâmpla toamna, pentru că va fi zăpadă pe munți, dar nu şi pe câmpii. Semnul Crucii va apărea pe cer”.