O singură clipă

Personaje din clasa mijlocie. Ethan Learner – profesor universitar, Grace, soţia lui, designer de grădini, Dwight Arno – avocat, divorţat de Ruth Weldon – profesoară de muzică. Eroii duc o viaţă tihnită, cu bucurii şi necazuri obişnuite, ca ale celor mai mulţi oameni. Până când începe nebunia.
______________________________
                                   
Ea e provocată de un accident de maşină. Dwight loveşte cu automobilul un băieţel aventurat primejdios la marginea drumului, fuge de la locul faptei şi îşi ascunde urmele. Întâmplător, copilul omorât este al familiei Learner.

Desigur, poliţia declanşează urgent o anchetă pentru aflarea făptaşului. Însă după câteva luni de cercetări infructuoase, ofiţerul Ken Burke abandonează cazul. În afară de Ethan, niciun alt martor n-a observat accidentul, iar probele recoltate sunt insuficiente.

Dornic de răzbunare, tatăl porneşte investigaţiile pe cont propriu. Chestionează la întâmplare oameni din restrânsa comunitate în care trăieşte, caută să reconstituie scena teribilă petrecută chiar sub ochii săi şi să pună cap la cap cele mai insignifiante detalii de care îşi aduce aminte. În acelaşi timp, încearcă să treacă peste tragedie, să-şi învingă durerea, având încă o fată de crescut. Însă şi el, şi soţia lui se înstrăinează, se învinovăţesc pentru că n-au avut mai multă grijă de fiul lor, uneori recurg la alcool pentru a uita, sunt iritaţi de compătimirile rudelor şi prietenilor şi le resping ajutorul. Însingurarea lor este copleşitoare, iar armonia de odinioară imposibil de regăsit.

Nici lui Dwight nu-i este mai uşor. Frica de a fi descoperit îl paralizează, îl face de nerecunoscut. Torturat de remuşcări îşi neglijează slujba, se comportă ciudat cu propriul său fiu, e bântuit de coşmaruri, îşi repede apropiaţii, dorind uneori să se predea şi să scape de povara minciunii în care se complace. Alteori se gândeşte la sinucidere. Orice uniformă de poliţist pe care o vede îl face să tresară. Sentimentul de vinovăţie nu-l părăseşte săptămâni în şir. Se adevereşte, încă o dată, că "a nu fi prins nu e acelaşi lucru cu a fi liber”.

Personajele din "O singură clipă”, romanul lui John Burnham Schwartz, sunt deosebit de complexe. Niciunul dintre ele nu şi-ar fi dorit să cunoască astfel de clipe înfiorătoare. Autorul le surprinde frământările cu înţelegere şi cu o mare pricepere a descifrării celor mai străfunde ascunzişuri ale sufletului omenesc. Analiza psihologică este condusă cu o mână de maestru.

Cartea aceasta e mai puţin o pasionantă căutare a unui făptaş care se ascunde terorizat, fiind mai mult o investigare a traumelor provocate de către o neatenţie de moment cu urmări tragice. Fiecare frază surprinde cu o şi mai mare acuitate degringolada în care se cufundă eroii. Avem de-a face cu o literatură de bună calitate, cu un thriller imposibil de uitat după ce l-ai citit.

În final, Ethan află adevărul şi, într-o seară rece de noiembrie, se confruntă cu Dwight. Scena e memorabilă. Între ei, în zăpadă, se află un pistol încărcat. Cine va ajunge primul la el şi ce se va petrece după aceea?
Las cititorilor plăcerea de a descoperi singuri un final imprevizibil.


"şi în lumina aceea, care s-a urcat pe el, de la picioare în sus, a făcut ochii mari şi a deschis gura fără să scoată vreun sunet. Partea din dreapta a maşinii l-a izbit direct în piept. Parcă s-a crăpat o bucată de gheaţă. Corpul i-a zburat zece metri.”