Păi, da, este un lucru dovedit că trăind lângă un om rău, mult timp, când acesta dispare, toate legăturile tale cu o anumită realitate se rup și într-o zi te pomenești că ți-este dor de cel ce te-a chinuit și exclami, ”rău cu rău dar mai rău fără rău”!
Da, se întâmplă, am atâtea exemple de femei care au fost chinuite de bărbați autoritari care odată dispăruți au fost regretați de cele care se obișnuiseră cu”tratamentul”. Rău este să te obișnuiești cu răul dar în același timp câtă satisfacție îți dă dominarea acestuia! Cei care îl dreg, cumva, și îl țin într-un echilibru ce ar dispărea dacă nu s-ar găsi oamenii buni să-l suporte pentru protecția altora din preajma celui rău, adică cei care suportă tot disconfortul generat din manifestarea răului, devin înțelepții de care avem nevoie peste tot; sunt mereu în alertă, găsesc, tot timpul, soluții pentru a anula un rău cu bine, sunt de folos acolo unde răul ar putea fi singur și discreționar.
Nostalgicii după rău sunt cei care ..............