Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Am fost prostituată. Am fost victimă. Am fost o ființă inocentă ale cărei drepturi au fost încălcate de mii de bărbați, în cârdășie cu statul. Dar acum nu mai sunt victimă. Cine sunt? Sunt supraviețuitoare și, mai ales, martoră directă a sistemului prostituției. De supraviețuit, supraviețuim multe dintre noi. Dar dincolo de faptul că am supraviețuit, fac ceva în plus: depun mărturie”, e mărturia-manifest cu care își începe Amelia Țigănuș convorbirea.
A fost prostituată, dar acum este activistă. S-a născut la Galați, în 1984. În prezent locuiește în Spania, unde desfășoară o intensă activitate de combatere a prostituției și a violenței sexuale, iar pentru munca sa în favoarea drepturilor femeilor a primit numeroase premii. În 2019, Ministerul Egalității în drepturi și Guvernul Spaniei au
evidențiat și recompensat implicarea ei în lupta pentru o societate fără violență împotriva femeilor. Este fondatoare și cofondatoare a unor asociații care se dedică activ combaterii exploatării sexuale.
„Când cei de la Ediciones B, editura spaniolă care mi-a publicat cartea Revolta curvelor, m-au anunțat că o editură din România era interesată să publice cartea în limba română, m-am panicat pur și simplu. M-am simțit de-a dreptul îngrozită și cumplit de tristă. Emoții izbindu-se frontal cu gânduri raționale: cartea aceasta le va face mult bine celor care încă pot evita multă suferință, nedreptate și distrugere. Chiar dacă nu am scris în limba maternă, nu mi-a fost ușor să refac pas cu pas drumul meu pentru a analiza și denunța tratamentul plin de cruzime la care am fost supusă. Dar acum era vorba să stau față în față și la origini cu nenumărații mei demoni. Sunt mândră că sunt româncă. Admir ospitalitatea noastră, a românilor, oameni care, din puținul pe care-l au, îți dau totul, capacitatea noastră de a face față mizeriei și de a munci, plus frumusețea acestei țări extraordinare. Atunci, care e problema? Problema nu este că s-au purtat groaznic cu mine, nici cu sutele de mii de femei și fete care am sfârșit prin a face parte din această statistică a ororii: 60% dintre femeile exploatate sexual în țările europene bogate sunt de origine română. Cine distruge femeile și fetele dintr-o comunitate își distruge propria comunitate și renunță la a mai avea un viitor profund conectat cu viața omenească și cu pacea. Pentru mine, problema este că societatea românească refuză în continuare să vadă că există o formă extraordinară de a schimba lumea: feminismul. Pentru a putea pune problema egalității de șanse între femei și bărbați și pentru a construi acea lume mai dreaptă, mai puțin violentă și mai lipsită de cruzime, este obligatoriu să acceptăm că facem lucrurile prost. La nivel social, politic, economic și cultural. Analiza datelor diferitelor cercetări (mereu prea puține) scoate în evidență multiplele forme de violență suferite în copilărie și / sau adolescență, cum ar fi abuzul sexual în copilărie, copii abandonați sau cărora nu li s-a oferit protecția potrivită pentru a se putea dezvolta integral și matur”, scrie Amelia.
Dezinteres total din partea autorităților. Sau cârdășie?
Conform datelor publicate de Amnesty International, în Spania „peste 2,8 milioane de fete și femei au suferit la un moment dat forme de violență sexuală. 85% dintre victimele abuzurilor contra libertății și integrității sexuale sunt femei, iar 96% dintre agresori sunt bărbați”.
În România, conform organizației Salvați Copiii, există un dezinteres evident când vine vorba de a investiga și documenta astfel de fapte. Este o responsabilitate politică, fără îndoială. Se spune că ceea ce nu este numit nu există. Asta în sens filosofic. Realitatea este că nu există niciun interes pentru a fi numit. Violența sexuală la copii ne face să ne simțim prost. Există multe femei adulte care în copilărie au fost victime ale violenței sexuale și care susțin că toate acelea s-au petrecut în copilărie, că sunt fapte din trecut și care nu afectează prezentul, așa că, decât să vorbească despre așa ceva, preferă să trăiască cu sentimentele de vină, de rușine sau de stigmatizare. Pentru oficialități, de cele mai multe ori, este un subiect tabú, nu este menționat sau nu apare în rapoartele sociale, acestea fiind instrumente-cheie pentru munca în folosul femeilor aflate în această situație. Nici cetățenii nu se implică, nu vrem să aflăm nimic despre acest flagel social care afectează întreaga societate.
Conform rapoartelor anuale ale Ministerului Public, există numai 200, 300 de acuzați pentru că au întreținut relații sexuale cu minori. Copleșitor de multe astfel de delicte rămân nepedepsite. Cuvântul femeii este pus la îndoială și ajunge ea să fie judecată în locul agresorului. Violența sexuală asupra copiilor este o realitate atât de puternică, încât simplul fapt de a fi fată înseamnă un factor de risc, procentul de fete căzute victime este de la 1,5 % până la 3% mai mare, în cele mai multe cazuri agresorii fiind bărbați, consecințele și sechelele victimelor manifestându-se diferit de la caz la caz.
Violența sexuală duce la comportamente disociative
Datele statistice scot limpede în evidență simptomele de depresie și anxietate, fără să existe o proiecție clară a situației prin care trec fetele. Șocul violenței sexuale exercitate asupra fetelor și adolescentelor în mediul privat de către cei din jurul lor, violență sexuală care implică și violența fizică, psihologică și emoțională este uriaș în viața fetelor, ducând la traume, restricții autoimpuse, însingurare, stres și incertitudine și întemeind modelele și șabloanele din viitoarea viață de adult.
După cum știm, responsabilitatea asistenței sociale integrale pentru buna dezvoltare a minorilor, minorelor și adolescentelor este instituțională sau publică. Așadar, promovarea, identificarea, prevenția și integrarea socio-familială sunt responsabilitatea mai multor instituții.
Violența din copilărie duce la tulburări grave
Conform specialiștilor în psihologie și psihiatrie, dacă suferi multiple forme de violență în copilărie și/sau adolescență este de două ori mai mare probabilitatea de a dezvolta boli psihice grave, cum ar fi psihoză, schizofrenie și tulburare bipolară sau pentru a avea nevoie de pastile în tratarea altor probleme de sănătate psihică: tulburări grave de stres posttraumatic, anxietate, depresie, stimă de sine scăzută, deteriorare psihică, frică, schizofrenie, tulburări de adaptare, de comportament, agresivitate și dependențe. Toate acestea se agravează în cadrul prostituției.
Prostituția corodează treptat imaginea pe care persoana prostituată o are despre sine însăși și despre corpul ei. 70% dintre persoanele prostituate prezintă tulburare de stres posttraumatic, ca urmare a violențelor suferite în sistemul prostituției, dar mai ales a violențelor cauzate de sistemul în sine. Sindromul te face să fii incapabil să duci o viață normală zi de zi, dintre care cel mai important este cel al amintirilor traumatice, dând naștere tuturor celorlalte cum ar fi hipervigilența și tulburările de somn, pierderea capacității de concentrare, probleme de relaționare, precum și comportamente disociative prezente la persoanele care au fost victime ale violențelor grave.
Sistemul prostituției le atacă pe cele mai vulnerabile
Conform lui Judith Trinquart, doctor docent și secretar general al Asociación Memoria Traumática y Victimología, „sistemul prostituției le atacă pe cele mai vulnerabile, nefiind o opțiune pentru ele, ci o situație de care suferă cele mai multe dintre cazuri. Repetarea tuturor acelor acțiuni nedorite cauzează tulburări la nivel corporal: persoana în cauză își «amputează» senzațiile corporale pentru a se proteja de această experiență nedorită. Este o violență aplicată corpului persoanei prostituate, o negare a personalității sale, care ajunge să fie doar un biet obiect comercial și sexual. Se ajunge la adevărate disociații, cu anestezii corporale semnificative din cauza anulării conștiinței propriului corp”.
De aici pleacă dezvăluirile și acuzațiile Ameliei Țigănuș. Gânduri strânse într-o carte. Și dacă această carte ne schimbă percepția asupra unei lumi tenebroase, și dacă această carte salvează măcar o femeie de la abuzurile la care e supusă înseamnă că și-a atins scopul. Dar, cu siguranță, sunt mult mai multe. Mii, poate zeci de mii de fete salvate.
Cifre seci, care ne dau fiori reci
1 din 5 copii din Europa este victima unei forme de abuz sexual - conform unui studiu din 2020 al Consiliul Europei
90% din cazuri nu ajung în atenția poliției sau la tribunal.
800 de fete cu vârsta mai mică de 15 ani au devenit mame, în anul 2020, în România, conform Institutului Național de Statistică.
