Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Bogdan Teodorescu nu a mai apărut de ceva vreme pe sticlă. A lucrat la noul lui roman, "Băieţi aproape buni" (Tritonic) pe care acum îl lansează la Gaudeamus. Motivul dispariţiei sale şi subiectul noului roman, mai jos...● Jurnalul Naţional: De un an aţi dispărut de pe sticlă. Cum se vede România din străinătate?
● Bogdan Teodorescu: În octombrie 2009, am declarat public că, după 6 decembrie, voi rări apariţiile publice indiferent de rezultatul alegerilor prezidenţiale. Motivul acestei decizii porneşte de la ritmul teribil pe care-l presupune munca de jurnalist, ritm care mie mi-a afectat mai multe proiecte profesionale şi personale. Unul dintre aceste proiecte pe care astfel am reuşit să-l termin este chiar romanul "Băieţi aproape buni." Am trăit 47 de ani în România, aşa încât de oriunde o văd la fel. Din străinătate, diferit se vede viaţa în sine, oamenii sunt diferiţi, atitudinea lor e diferită, realitatea ta comună şi banală este diferită. Nu mai bună, nu mai rea. Doar altfel…
● Bogdan Teodorescu: "Spada" şi "Băieţi aproape buni" fac parte dintr-o trilogie românească al cărei ultim volum, "Profetul românilor" se află în stadiu de proiect. Probabil mă voi apuca de el în doi-trei ani. Cele două romane au fost scrise la o diferenţă de nouă ani unul de celălalt. De aceea, diferă şi tonul şi atmosfera şi tipul de abordare epică. În aceşti ani România s-a schimbat şi eu am încercat să surprind tocmai această schimbare. Dacă am vorbi de un vin am spune că buchetul s-a consolidat şi a căpătat consistenţă. România contemporană este mai solidă, mai grea, mai aspră decât cea de acum zece ani. Au dispărut naivităţile, au dispărut naivii, regulile jocului s-au clarificat şi jucătorii sunt deja profesionişti. Romanul acesta se referă la o Românie diferită de cea la care se referea "Spada". Dar dacă ar fi să privim cele două romane din perspectivă istorică amândouă cuprind corect, sper eu, epoca la care se referă.
● Jurnalul Naţional: "Un roman exceptional" spune Augustin Buzura despre "Baieti aproape buni". Nu imi aduc aminte ca dl Buzura sa fie deseori atat de apreciativ in declaratii... Cum s-a întâmplat?
● Bogdan Teodorescu: Domnul Augustin Buzura mi-a făcut o neaşteptată onoare scriind acest text. Când am primit telefonul domniei sale şi am auzit remarcile foarte pozitive la adresa cărţii mele am fost şi bucuros şi uimit în acelaşi timp. Din motive externe lumii literare, nu am avut foarte des parte de cronici la lucrările mele. Am fost înconjurat cu o tăcere distantă. De aceea, gestul marelui romancier Augustin Buzura m-a emoţionat şi mi-a dat şi curaj pentru tot ceea ce intenţionez să scriu în continuare.
● Jurnalul Naţional: In fond de ce deseori fictiunea reprezinta o cale de a spune adevarul? Nu ne este suficient adevarul spus in buletinele de stiri. Sau vorbim despre adevar stiintific si adevar fictional?
● Bogdan Teodorescu: "Băieţi aproape buni" este o ficţiune care se petrece în România contemporană. Poveştile din carte sunt în foarte mare parte fictive. Personajele sunt în totalitate inventate. Ansamblul acestor ficţiuni puse unele peste altele, eu sper că este însă extrem de aproape de realitatea noastră cotidiană. Am crezut în permanenţă în literatura, în romanul care abordează subiecte mari. M-au interesat foarte puţin trăirile individuale şi am considerat că sunt total neofertante trăirile mele personale. Interacţiunile sociale, rolul individului în istorie, motivele reale şi motivele publice ale unei anumite acţiuni care influenţează viaţa unor comunităţi întregi, adevărul oficial, minciuna oficială, frica din spatele lor, mecanismele urii, trădării, manipulării, resorturile celor ce conduc, amănuntele decisive, dialogurile celor puternici, monologurile lor – toate acestea sunt elemente pe care eu le consider interesante şi despre care încerc să scriu. Desigur e altceva decât un studiu bazat pe solide cercetări sociologice…
● Jurnalul Naţional: A existat si un alt titlu pentru roman (working title)?
● Bogdan Teodorescu: Nu… Ideea de "băieţi aproape buni – băieţi aproape răi" a stat la baza acestui roman şi a pornit dintr-o discuţie pe care am purtat-o acum câţiva ani cu doi consultanţi politici, unul austriac şi unul american, care lucraseră în România şi care sesizaseră, la fel ca personajul Desmond Carr din roman, trecerea permanentă a celor aflaţi în funcţii publice în România de la o idee la alta, de la un concept la altul, de la un aliat la altul, de la o ideologie la alta, de la un inamic la altul, fără ca nimeni să-i penalizeze pentru asta. Morala, etica, logica, justiţia sunt toate elemente negociabile şi adaptabile situate undeva între bine şi rău, într-o zonă gri, gata oricând să fie luate şi mutate oriunde este nevoie.
● Jurnalul Naţional: Romanul este o poveste în poveste în poveste… Stilul volumului este inedit şi inovator. Cum aţi ajuns la el? Se simte experienţa de povestitor din 54/24? V-a fost uşor?
● Bogdan Teodorescu: Volumul "54/24", care este până în prezent cea mai de succes carte a mea, a avut ca scop şi testarea unei anumite oralităţi a textului şi a unei anumite capacităţi de a restrânge poveştile la elementele lor esenţiale, fără a pierde nici savoarea, nici culoarea, nici epicul lor. Am încercat ca prin poveştile colaterale din "Băieţi aproape buni" să întind cât se poate de mult plasa naraţiunii peste subiecte şi teme din România contemporană care nu aveau cum să intre în firul principal al textului, dar care, în final sunt definitorii şi acoperitoare pentru peisajul câmpului de bătălie.
● Jurnalul Naţional: Exista premisele ca vreuna dintre cartile dvs sa fie traduse si "exportate"?
● Bogdan Teodorescu: Premise există, editorul meu din România a depus şi depune eforturi în această direcţie şi, dacă totul merge bine, anul viitor voi avea Spada apărută măcar pe două pieţe externe. Nu vreau să spun mai mult, fiindcă sunt superstiţios. Am mai zis odată hop şi a venit criza economică şi multe lucruri care păreau certe nu au mai fost.
● Jurnalul Naţional: Poate e prematur..dar mai urmeaza ceva dupa "Baieti aproape buni"? Fictiune sau non fictiune?
● Bogdan Teodorescu: Aşa cum am mai povestit eu dezvolt în paralel mai multe proiecte. În zona de non-fiction am adunat un material consistent legat de chipul duşmanului colectiv în istoria umanităţii cu un studiu de caz pe Revoluţia Franceză, voi scrie o nouă carte de tip 54/24 pe care sper să o termin în 2012, iar în spaţiul ficţiunii am un proiect îndrăzneţ şi greu la care mă tot gândesc de mai bine de un an, un roman istorico-religios a cărui acţiune nu are nicio legătură cu România. Cam atât... Deocamdată.
Citește pe Antena3.ro
