Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În “Hering roşu fără muştar”, Alan Bradley ne propune o nouă întâlnire cu eroina sa Flavia de Luce, o fetiţă interesată de experimente chimice, de prepararea otrăvurilor, dar şi de descâlcirea enigmelor poliţiste.
_____________________________
Mama Flaviei a murit într-un accident de alpinism în Tibet. Tatăl, fost colonel, este absorbit de pasiunea sa pentru filatelie şi îşi lasă odraslele într-o libertate deplină. Copila are şi două surori mai mari, una interesată de literatură, alta de muzică. Ambele o necăjesc pe cea mică, însă aceasta nu le rămâne datoare şi le organizează diverse farse, concepute în laboratorul ei înţesat de pahare Erlenmayer, retorte, lămpi Bunsen şi substanţe pe care trebuie să le mânuieşti cu multă atenţie.
Familia locuieşte pe domeniul Buckshaw, la marginea satului Bishop’s Lacey, executând un ritual cotidian monoton, şi totuşi nu lipsit de farmec.
Atmosfera idilică se destramă, însă, în momentul în care Flavia descoperă, chiar pe pământurile care le aparţin, o ţigancă lovită în cap cu sălbăticie. O salvează, chemând de urgenţă un doctor, dar femeia nu poate spune cine a agresat-o.
Imediat, puştoaica înzestrată cu fler de detectiv anunţă poliţia, dar îşi începe şi cercetările proprii. Nu peste mult timp, evenimentele capătă o întorsătură şi mai gravă, prin găsirea cadavrului unui bărbat, şi dezgroparea scheletului unui băieţel dispărut de-acasă în urmă cu mai mulţi ani.
Flavia se comportă ca un adevărat criminalist, având grijă să nu contamineze scenele crimelor. Alteori, din neglijenţă, din grabă, sau chiar voit, deranjează probele, tăinuieşte informaţii cruciale, spune jumătăţi de adevăr. Ambiţia ei de a descoperi singură vinovatul o pune şi în situaţii periculoase, prin care trece cu zâmbetul pe buze, astfel reuşind să-şi înfrângă frica. Observaţiile şi le notează într-un carneţel, când are răgaz le analizează cu luare-aminte, trăgând concluzii care o ajută să-şi ducă investigaţia la bun sfârşit.
Unii dintre sătenii prezentaţi în carte sunt superstiţioşi, au ocupaţii bizare, şi deseori vorbesc şi se poartă neobişnuit, stârnind mirarea celor care nu-i cunosc. Printre ei încă se mai află adepţii unor erezii – de pildă, cea a Hobblerilor. Aceştia perpetuează “o inovaţie a practicii primitive a Bisericii, una dintre denaturările secolului al doilea sau al treilea. Este, de asemenea, făcută adeseori sub pretextul păcatului, sau este transformată într-o farsă, ca în cazul obiceiului Hobblerilor, unde cufundarea copilului ţinut de călcâi într-o apă curgătoare trebuie să fie înţeleasă drept o continuare bizară, ca să nu spunem barbară, a mitului grec al lui Ahile.” Nu puţini sunt convinşi că ţiganii se pripăşesc pe lângă o aşezare pentru a fura copiii localnicilor şi de aceea îi alungă din apropierea lor. Întâmplările din carte se desfăşoară tocmai în jurul unei astfel de credinţe.
Alan Bradley istoriseşte în mod agreabil o poveste întunecată. Ironia, umorul sunt prezente la orice pagină ai deschide romanul. Portretele unor locuitori care trăiesc departe de civilizaţie stârnesc şi curiozitate, şi amuzament. Desigur, modul în care acţionează simpatica Flavia de Luce iese cel mai mult în evidenţă. Isteaţă, inventivă, iscoditoare, curajoasă, plină de bunătate, dar şi dură când trebuie, înzestrată cu mult haz, această eroină n-are cum să nu rămână în memoria oricui o cunoaşte. Literatura mystery&thriller s-a îmbogăţit cu un tip de detectiv cum n-a mai fost.
_____________________________
“Sânge! Peste tot era sânge! Soba şi perdelele erau împroşcate cu sânge. Pe abajur era sânge – sânge pe mâinile mele.”
Citește pe Antena3.ro
