Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Norvegianul Jo Nesbo este un talent polivalent. Solist vocal al trupei de rock Di Derre, compozitor, economist, el semnează şi thrillere de mare succes, apreciate nu numai în ţara sa.
Aşa cum obişnuiesc mulţi scriitori dedicaţi acestui gen, Nesbo a propus o serie de romane cu un protagonist extrem de interesant: Harry Hole, anchetator la divizia Omucideri a Brigăzii Centrale de poliţie din Oslo, singurul norvegian cu stagii de studiu la FBI. Publicul şi unii colegi îl admiră pentru reuşitele sale incontestabile, îi acordă atenţie ca unei vedete ori de câte ori apare la televizor, alţii, însă, nu ştiu cum să scape de el, şi-i înşiruie, cu satisfacţie, cusururile.
Desigur, Hole nu e uşă de biserică. Uneori poposeşte prea mult prin cârciumi. Relaţia cu soţia sa se află pe marginea prăpastiei. Iar folosirea unor metode de investigare învăţate dincolo de Ocean stârneşte aplauzele unora, dar şi invidie la locul de muncă sau neîncrederea şefilor aroganţi şi plafonaţi în rutină.
L-am văzut acţionând în “Fantoma trecutului” şi în “Călăul”. E perseverent, îndrăgostit de profesia sa, are propriile lui standarde, dispreţuind şabloanele pe care le respectă alţii, lipsiţi de imaginaţie. Certăreţ, impulsiv, câteodată instabil. Nonconformismul său provoacă deseori perplexitate, dar îl ajută să descifreze cele mai complicate enigme, consolidându-i statutul de autoritate în urmărirea criminalilor.
În “Omul de zăpadă”, detectivul se confruntă cu un ucigaş în serie care acţionează numai când cade prima zăpadă. Victimele acestuia sunt femei care şi-au înşelat bărbaţii. Îşi semnează cu trufie crimele – de fiecare dată când ucide, înalţă un om de zăpadă. Se socoteşte intangibil. Mai mult, îl provoacă pe Hole la o competiţie, trimiţându-i scrisori, considerând că acesta nu-l va descoperi niciodată.
Cu toate pasajele descriptive (excelentă e descrierea unei atmosfere neliniştitoare într-o ambianţă cotropită de ninsori şi cufundată mai mult în întuneric), cu toate înregistrările minuţioase ale frământărilor pe care le cunosc personajele, romanul are un ritm îndrăcit, un continuu suspans, şi multe răsturnări de situaţie. Imprevizibilul e la el acasă în această naraţiune. Cel puţin de trei ori anchetatorii cred că au rezolvat cazul, comunicând chiar şi presei rezultatele, pe un ton triumfal, dar cursul întâmplărilor le dovedeşte că s-au înşelat şi investigaţiile sunt reluate.
Jo Nesbo nu se joacă deloc cu nervii noştri. El doar demonstrează cu strălucire cât de dificil este drumul până la aflarea adevărului. Iar acesta e parcurs până la deznodământul real numai datorită tenacităţii unui erou, Harry Hole, care poate că nu e simpatic întotdeauna, dar îşi cunoaşte la perfecţie meseria şi puţin îi pasă de reacţiile celor din jur.
CITAT: “Harry se uită fix la ţeava neagră, urmărind cocoşul cum îşi înalţă micul lui cap urât. Totul părea să se mişte mai încet, iar camera părea să se învârtă. Mathias ţinti. Harry ţinti şi el. şi îşi mişcă iute braţul drept. Cătuşele scoaseră un şuierat slab în aer, în vreme ce Mathias apăsă pe trăgaci.”
Citește pe Antena3.ro
