Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În 1977, Gene Hackman avea 47 de ani. Era deja faimos – ap`ruse în filme de mare succes ca “Filiera francez`”, “Conversa]ia”, “Sperietoarea”. În anul pe care l-am amintit, Stanley Kramer l-a distribuit într-o pelicul` care a devenit [i ea vestit` – “Principiul dominoului”.
_________________________________
Este vorba de o ecranizare dup` romanul cu acela[i titlu, pe care l-a scris Adam Kennedy. Tot el a semnat [i scenariul. Ei bine, filmul a r`mas cu mult mai cunoscut decât cartea. Despre autorul ei, stins din via]â în 1997, se vorbe[te din ce în ce mai pu]in. Dac` îl cau]i pe Google, primele pozi]ii le ocup` un celebru juc`tor de baseball care poart` acela[i nume.
P`cat. [i scriitorul Adam Kennedy ar merita mai mult` aten]ie.
“Principiul dominoului” este un thriller elaborat cu deosebit me[te[ug din multe puncte de vedere. Are o miz` puternic` [i o intrig` surprinz`toare, halucinant`. Se cite[te pe ner`suflate. Personajele sunt bine conturate [i credibile. La rândul ei, ac]iunea nu contrazice realitatea.
Dup` ce o cite[ti, în]elegi de ce Stanley Kramer [i-a dorit s` realizeze un film dup` aceast` carte. Autorul, beneficiar al unei remarcabile experien]e de scenarist, a scris-o cinematografic, în secven]e scurte, cu dialoguri nervoase, cu mut`ri rapide de cadru, f`r` s` se piard` în h`]i[ul digresiunilor [i f`r` complicate analize psihologice. Ceea ce nu înseamn` c` ele lipsesc. Tribula]iile eroilor le intuim din comportamentul lor, nemaifiind nevoie s` le ascult`m confesiunile. Ei cunosc st`ri contradictorii, de la speran]` la spaim`, de la insurgen]` la resemnare.
Protagonistul c`r]ii, Roy Tucker, isp`[e[te într-o închisoare de maxim` securitate o condamnare de dou`zeci de ani pentru omor. Dup` cinci ani de deten]ie prime[te o vizit` ciudat`. Un oarecare Marvin Tagge îi promite punerea în libertate, o mare sum` de bani, schimbarea identit`]ii [i posibilitatea de a se stabili oriunde dore[te. Îi propune un târg. În schimbul ob]inerii libert`]ii [i a unei vie]i de vis, Roy Tucker, fost lupt`tor în Vietnam, un iscusit mânuitor al armelor, trebuie s` ucid` un personaj important, într-o anume zi [i la o anumit` or`.
De[i dornic de a sc`pa dintre zidurile închisorii, eroul ezit`, pune condi]ii. Cere ca împreun` cu el s` evadeze [i colegul s`u de celul`, solicit` s`-[i reîntâlneasc` so]ia [i s` poarte o discu]ie cu avocatul care l-a ap`rat la proces. Simte nevoia s` de]in` el controlul, nu cei care fac parte dintr-o conspira]ie cu multe ramifica]ii. Nu accept` s` fie manipulat. Nu se supune. Dar nes`buitele lui acte de rebeliune provoac` victime.
Roy Tucker este un personaj kafkian, strivit de un sistem ale c`rui reguli nu le pricepe [i împotriva c`ruia se revolt` zadarnic. [i chiar dac` î[i îndepline[te misiunea nu are nicio sc`pare. R`mâne f`r` pa[aport, f`r` bani, f`r` posibilitatea de a reintra în rândul oamenilor obi[nui]i, ajungând s` tr`iasc` într-o permanent` teroare, fiind convins c`, în orice moment, asupra lui se poate îndrepta o arm`. Odat` îndeplinit`, o astfel de opera]iune cu mul]i actori trebuie s`-[i [tearg` urmele, demascarea unuia dintre ei antrenând demascarea altora [i eliminarea lor din periculosul joc în care s-au implicat: “Cu cât particip` mai mul]i oameni, cu atât cresc riscurile de încurc`turi. Cu cât pute mai tare, cu atât ai mai mult de acoperit. Iar cel care m` îngrijoreaz` cel mai mult e omul care a dat primul ordinele. El are întotdeauna cel mai mult de pierdut. Dac` intr` în panic`, piesele de domino încep s` cad`.”
F`r` îndoial`, misterul din jurul asasin`rii pre[edintelui Kennedy a fost o excelent` surs` de inspira]ie pentru acest roman, care ofer` o lectur` incitant` [i la aproape patru decenii de la apari]ia lui.
_________________________________
"Când se aruncă înainte, într-un plonjon aproape orizontal, i-am prins din nou spatele în colimator şi am tras trei focuri. Era deja mort când atinse apa, cu faţa în jos, şi rămase plutind cu halatul desfăcut ca două aripi şi o pată roşie întinzându-se în jurul lui.”
