Scena crimei. Suspectul

Michael Robotham face parte dintre autorii de thrillere preocupaţi de cele mai înfricoşătoare cotloane ale minţii omeneşti. În romanul său “Suspectul”, el  şi-a ales ca protagonist un psihiatru, servindu-se de acest erou tocmai pentru a dezvălui ce drame poate declanşa cineva cu un comportament aberant.
______________________________________

La clinica la care lucrează, Joseph O’Loughlin întâlneşte tot felul de pacienţi. O femeie suferă de frica de a traversa poduri şi de aceea poartă permanent la ea un colac de salvare, în eventualitatea că s-ar prăbuşi în apă. Un bărbat este bântuit de “coşmaruri deranjante”, nu poate dormi, şi fiecare vorbă a sa e o minciună. În carte sunt amintiţi şi claustrofobi, agorafobi, şi amatofobi – aceştia din urmă se tem de nisip şi deşerturi. Nu sunt uitaţi nici indivizii care simt plăcere atunci când se automutilează.

Pe toţi îi ascultă cu multă răbdare în cabinetul său, le pune întrebări, încercând să descopere secretul bolilor de care suferă, cauza lor, ce şanse de vindecare au. Câteodată, este chemat să negocieze cu persoane care vor să-şi pună capăt zilelor, reuşind să-i convingă să se răzgândească. Fără să pretindă vreo plată, ţine şi cursuri unor prostituate, învăţându-le cum să se apere când clienţii le atacă –  cel mai mare număr de victime ale crimelor nerezolvate din Anglia provin din rândul femeilor care fac trotuarul.
Are o căsnicie fericită, o fetiţă adorabilă şi mai aşteaptă cu nerăbdare încă un copil.

O singură umbră în existenţa lui – deşi relativ tânăr, suferă de Parkinson şi urmează un tratament în care, pe bună dreptate, nu crede.

şi, deodată, el este smuls cu brutalitate din rutina vieţii cotidiene, odată cu găsirea unui cadavru într-un canal. Tânăra se dovedeşte a fi o asistentă medicală şi fostă colegă.

Poliţia îi cere ajutorul. La început, relaţiile reputatului specialist cu inspectorul Vincent Ruiz sunt cordiale. Dar, pe măsură ce investigaţiile înaintează, O’Loughlin se trezeşte într-un păienjeniş de mistificări şi înscenări, fiind acuzat de crime multiple.

În absenţa unor alibiuri convingătoare, neavând cum să se apere, psihiatrul se sustrage anchetei şi porneşte cercetări pe cont propriu, poliţiştii hăituindu-l prin toate locurile unde se aventurează. Discutând cu martori, răsfoind dosare medicale din arhive, sau ziare vechi, el reface traiectoria unor destine frânte din pricina violenţelor şi abuzurilor dintr-o familie, şi îşi explică şi rolul pe care l-a jucat, fără voie, în derularea evenimentelor.

Chiar dacă are parte de o experienţă traumatizantă, doctorul tratează deseori cu umor tracasările la care e supus, până la aflarea adevărului. Michael Robotham îmbină cu măiestrie momentele tensionate cu altele amuzante. De aceea, cartea sa oferă o lectură agreabilă şi nu te bagă în sperieţi, făcându-te să visezi urât. Autorul are o documentare exhaustivă în privinţa modului în care se lucrează cu bolnavii psihici, dar şi un remarcabil talent literar, astfel încât desele referiri de specialitate n-au nimic fastidios, dimpotrivă, te fac dornic să afli cât mai multe despre domeniul misterios care este cercetarea minţii umane.
___________________________________

“Urlu şi blestem. Lemnul plesneşte şi crapă. O dâră de lumină umple încăperea. Mă dau în spate, în timp ce benzina din cabină se aprinde şi o minge de foc erupe spre mine.”