SCENA CRIMEI. Târgul cu moartea

Totul este neobişnuit în romanul “Târgul cu moartea” al lui Josh Bazell, de parcă autorul a dorit cu obstinaţie să ne provoace perplexitatea cu orice pasaj din carte.

Unele dintre ambianţele în care se desfăşoară acţiunea sunt de-a dreptul ciudate, altfel decât ar trebui să fie. De pildă, Spitalul Catolic Manhattan devine sediul unor întâmplări puţin obişnuite într-o instituţie de acest gen. Aici se consumă droguri, se face trafic cu stupefiante, au loc tentative de asasinare a pacienţilor sau a unor membri din personalul medical. Unii dintre doctori pun diagnostice eronate (din incompetenţă sau vizând eliminarea unor personaje incomode), sunt câteodată incapabili să execute corect o intervenţie chirurgicală nu foarte complexă, sau se preocupă să înfiripe idile. Înjură tot timpul, nutresc un profund dispreţ şi faţă de pacienţi şi faţă de învăţăceii veniţi să deprindă tainele profesiei.

Romanul lui Josh Bazell dezvăluie faţete necunoscute ale Mafiei americane, capabilă să-şi plaseze oamenii oriunde doreşte şi să-i manipuleze după plac. Iar cei care au făcut pactul cu ea, au slabe şanse de a-şi recăpăta libertatea.

Este şi cazul lui Peter Brown pe care Cosa Nostra l-a înşfăcat în mrejele ei încă din adolescenţă. Are la activ mai multe omoruri, unele comise din răzbunare, şi deci, oarecum, justificate. Dar vocaţia lui nu e aceea de a fi toată viaţa un ucigaş care execută cu sânge rece misiuni la comanda unor sceleraţi. De aceea, profitând de un favorabil concurs de împrejurări, el divulgă poliţiei secrete tenebroase, contribuind la distrugerea unei reţele mafiote. Intră într-un program de protecţie a martorilor, urmează studii de medicină şi devine un bun specialist.

Dar n-are parte de linişte. Trecutul pe care îl dorise uitat îl ajunge din urmă şi-l smulge din confortul descoperit cu greu. La un moment dat, unul dintre bolnavii săi care îşi trăieşte ultimele clipe îl recunoaşte şi-l ameninţă că-l va da pe mâna foştilor săi stăpâni. Dacă însă îi va salva viaţa, va păstra tăcere.

Peter Brown se află prins într-o capcană din care nu ştie cum să scape. Apelează la cunoştinţe, la puţinii săi prieteni, trăind tot timpul sub spectrul ameninţării cumplite. Terorizat, supus şantajului, bătut, nu ia întotdeauna cele mai potrivite decizii.

Zbaterile eroului sunt teribile, însă el dispune de o armă mai puternică decât pistoalele pe care le mânuieşte cu dexteritate: umorul. Făcând haz de necaz în orice situaţie, el îşi alungă spaimele şi izbuteşte să ajungă la limanul visat.

“Revoltător de amuzant...” l-a descris “The New York Times Book Review”. Totuşi, chiar dacă unele pagini ale romanului te bine dispun, cele mai multe îţi provoacă fiori. Dar nu acesta e rostul unui thriller?

“Percutorul face clic, dar nu se întâmplă nimic. Apăs din nou pe trăgaci. Un alt clic. În două secunde încerc toate cele şase cartuşe, iar trăgaciul începe să se îndoaie. Nu gloanţele sunt de vină, ci poate percutorul.”