Scena crimei. Zeiţa oarbă

Mai întâi, Anne Holt s-a remarcat ca o bună profesionistă în sistemul juridic norvegian. La un moment dat a ocupat şi scaunul de Ministru al Justiţiei. Cariera care a impus-o şi pe plan internaţional a fost, însă, cea de scriitoare.
______________________________
                                   
În această calitate a compus mai multe thrillere care îi au ca protagonişti pe comisarul de poliţie Yngvar Stubo şi pe soţia lui, Inger Johanne Vik, profiler. Dintre ele, în cadrul acestei rubrici am prezentat “Eroare judiciară”, “Aşa ceva nu se întâmplă niciodată”, “Doamna Preşedintă”.

Pentru o altă serie de romane a propus-o ca eroină pe Hanne Wilhelmsen, inspector-detectiv în cadrul poliţiei din Oslo.
La prima sa apariţie în romanul “Zeiţa oarbă”, aceasta are de dus la bun sfârşit o anchetă care să demaşte o reţea de comercializare a drogurilor. O misiune ingrată, dificilă, deoarece infractorii au creat o organizaţie complexă şi secretă, cu membri care nu se cunosc între ei. Sunt furnizori, cărăuşi, distribuitori. Fiecăruia i s-a încredinţat o sarcină precisă, pe care trebuie s-o execute fără ezitare şi cu multă prudenţă. Orice inexactitate atrage după sine eliminarea din acest angrenaj aducător de profituri fabuloase. Miza e mare, printre cei implicaţi aflându-se avocaţi care trebuie să-şi apere reputaţia, chiar şi membri ai guvernului. De aceea, nu-i de mirare că au loc asasinate asemănătoare unor execuţii de avertisment, pentru a stopa scurgerile de informaţii care ar periclita poziţia şefilor necunoscuţi ai reţelei.

În cartea Annei Holt întâlnim procurori intransigenţi ca Hakon Sand, care merg până în pânzele albe pentru a rezolva cazurile, avocaţi care îşi apără cu bună-credinţă clienţii, precum Karen Borg, poliţişti cinstiţi, devotaţi meseriei, imposibil de cumpărat, dar şi indivizi care doar mimează onestitatea şi nu ezită să apese pe trăgaciul unui pistol pentru a-şi salva pielea. Autoarea sfâşie fără menajamente cortina mincinoasă care acoperă unele tare ale societăţii norvegiene contemporane şi o dezvăluie, spre surprinderea multora, măcinată de minciună şi corupţie.

Cei aflaţi de partea dreptăţii se confruntă într-un război total cu cei care o calcă în picioare pentru a obţine privilegii şi avuţii. Aceştia din urmă se folosesc în instanţă de numeroase tertipuri, de chichiţe avocăţeşti, de carenţele unor legi, pentru a nu fi incriminaţi.

“Zeiţa oarbă” îşi poartă acţiunea tensionată pe multe paliere, uneori prin medii sordide, alteori prin sferele puterii, ca într-un documentar rece, care prezintă faptele cu acurateţe, le demontează mecanismul de producere şi îi lasă pe cei care îl urmăresc să tragă concluziile. “Dreptatea a devenit o trăncăneală despre legi favorizând infractori şi gangsteri”, spune cu amărăciune unul dintre personaje. Într-un roman de Anne Holt, fost Ministru al Justiţiei în Norvegia, aşa ceva sună ca un semnal de alarmă, tras într-o ţară ai cărei locuitori, totuşi, ocupă locul doi într-un top al fericirii pe care o cunosc locuitorii planetei, potrivit unui raport publicat recent de către Earth Institute din cadrul Universităţii Columbia.
______________________

“Cheia franceză o lovi peste frunte deasupra ochiului, iar ea căzu pe podea. Nici nu apucă să observe că nu se lovi de nimic în cădere – îşi pierduse deja cunoştinţa.”