Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Coleg la liceul bucureștean Sf. Sava cu Petru Comarnescu, Eugen Ionescu, Dan Botta ș.a., apoi student famelic la secția de limbi clasice a Facultății de Litere și Filosofie, Constantin Fântâneru i-a dat meditații la greacă veche lui Constantin Noica, pe vremea când acesta traducea (împreună cu soția sa Wendy) romane polițiste englezești; mult mai târziu, traducătorul lui Platon își va forma discipolii în ideea obligativității cunoașterii marilor limbi ale filosofiei clasice...”, remarca istoricul literar Paul Cernat în fuga unei minibiografii dedicate lui Constantin Fântâneru.
Precursorul ignorat al lui Beckett
Dar să întindem firul: „Cunoscut ca personalitate borderline cu dificultăți de socializare și un discurs care o lua «razna», amicul Costică Fântâneru și-a consemnat existența rătăcitoare, la marginea societății, într-un roman minimal insolit, cu sursă autobiografică: Interior (1932, rescris de mai multe ori înaintea publicării). Înrudit cu blecherianul Întâmplări în irealitatea imediată, dar la un nivel mai precar, e un roman al adolescenței întârziate din familia volumului The Catcher in the Rye (n.r. - roman semnat de J.D. Salinger), cu intuiții iluminante, cvasimistice, și cu un erou «din subterană» deviant și halucinat (în anii ‘60, invidios pe succesul lui Ionesco, autorul se considera precursorul ignorat al lui Beckett)”.
Deținător de secrete politice
Mai departe: „După relativul succes al cărții (unul dintre primele romane ale «tinerei generații») Constantin Fântâneru traversează o perioadă de șomaj intelectual. Ajunge, în 1938, șef de cabinet al controversatului Stelian Popescu, directorul cotidianului naționalist Universul, participând la organizarea suplimentului Universul literar și desfășurând o activitate destul de conformistă de cronicar al actualității (articolele literare vor fi editate postum în volumul Cruciada umbrelor). De pe urma acestei experiențe - care-l plasează în postura unui deținător de secrete politice în perioada de ascensiune a extremei drepte - va încerca să profite la bătrânețe într-un roman modest, Slujba din hol, rămas neterminat”.
Influențat de (poetul) Lucian Blaga
„Angajarea sa prolegionară din anii ’40 - evidenția în continuare Paul Cernat - a fost căutată de unii comentatori și în imaginarul thanatic al plachetei de versuri incantatorii Râsul morților de aur (1940). Mai sigură e influența lirică a lui Blaga, despre care Fântâneru publică în același an unul dintre cele mai bune studii critice dedicate acestuia: volumul Lucian Blaga și gândirea mitică, cu ipoteze de o modernitate frapantă, în care mitanaliza se combină cu un structuralism incipient și se deschide spre o remarcabilă panoramare a influenței blagiene asupra tinerilor poeți din provincie”.
Coborârea în infern, purificarea în Glod(u)
Mai mult: „După eșecul rebeliunii legionare, Fântâneru suferă o gravă cădere psihică, fiind internat într-un ospiciu ca beneficiar al unei subscripții lansate de prieteni. Cu acest alibi, după câțiva ani de «coborâre în infern», se refugiază în satul natal Glodu (nume predestinat), unde predă rusa și româna; relativ refăcut, conu’ Costică se căsătorește, are copii și duce o viață dezolantă. La sfârșitul anilor ’60, revista Argeș îl considera mort într-un articol omagial, iar Fântâneru protestează. Speră să revină în literatură cu sprijinul lui Noica, dar reușește să publice doar câteva prozopoeme (bune!) dintr-o serie intitulată Narațiuni”.
Destin opus lui Cioran
Ultimele zvâcniri (critice): „Alte proiecte ficționale sau autobiografice rămân în șantier, alături de un jurnal intim chinuit și derizoriu, parțial restituit de Aurel Sasu în volumul Cărți și o altă carte (1999) și cvasiintegral în 2012 (unde putem citi și elogii la adresa lui Ceaușescu). «Ezotericul» manuscris Călătoria lui Orfeu frizează veleitarismul. În schimb, romanul Interior, redescoperit în 1981, după reeditarea în colecția «Restituiri» a Editurii Dacia, va deveni un reper pentru scriitorii generației optzeci, care vor încerca să-l impună printre precursori. Deși eșuat în anonimatul unei istorii ostile, Constantin Fântâneru a avut, în felul lui, un destin special. Unul opus însă celui al vedetelor Cioran, Eliade, Ionesco, Noica”.
„Deși eșuat în anonimatul unei istorii ostile, Constantin Fântâneru a avut, în felul lui, un destin special. Unul opus însă celui al vedetelor Cioran, Eliade, Ionesco, Noica”, Paul Cernat, istoric literar
„La sfârșitul anilor ’60, revista Argeș îl considera mort într-un articol omagial, iar Fântâneru protestează”, Paul Cernat, istoric literar
