Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Incriminat pentru patriarhalismul abuziv al personajelor și pentru mandarinatul prosovietizant de la bătrânețe, taxat drept «prăfuit», pentru inconfundabilul stil liric-ceremonios cu parfum arhaizant (forjat la școala cronicarilor moldoveni, a cărților populare și a lui Ion Creangă), «continentul» Sadoveanu, cu cele peste o sută de volume, între care destule capodopere, așteaptă încă o relectură profesionistă, exigentă și, pe cât posibil, in integrum”, șarja criticul și istoricul literar Paul Cernat în deschiderea unei minibiografii memorabile închinate romancierului Mihail Sadoveanu. Facem loc, în continuare, acestui portret în lumini și umbre: „Debutat cu patru volume într-un an (1904), a rămas primul nostru scriitor care a trăit (bine) din propriul scris. A fost un reformator cultural (patronat de Spiru Haret) din perioada «Sămănătorului» (neînțelegerile ideologice și personale cu Nicolae Iorga l-au determinat să opteze pentru linia lui Ibrăileanu, Stere & Co). S-a oficializat repede și meritat. Controversele îl vor urmări însă”.
„Baltagul” cu un topor înfipt în el
Mai precis? „Ca unul dintre cei mai ecumenici și filosemiți scriitori români din interbelic, «tradiționalistul» va deveni, după preluarea trustului antifascist de presă din Sărindar, o victimă predilectă a legionarilor. Aceștia îi ard cărțile în piețe publice, îl amenință cu moartea și vor încerca să îl asasineze, după ce îi vor fi trimis ca avertisment un exemplar din «Baltagul» cu un topor înfipt în el”. Revoltător! „După conferința-semnal «Lumina vine de la Răsărit» (1945, intermediată de Mihai Ralea, după interludiul procarlist al scriitorului fost liberal, agrarian, averescan, țărănist), ajunge, desigur, un pontif și un trofeu de lux al noului regim stalinist, deținător al unor funcții în stat la care, da, nici un alt scriitor român n-a avut acces. Tributul plătit realismului socialist a fost la vârf, cu «Mitrea Cocor» ș.cl. Un personaj complicat, într-o istorie complicată, pe care n-o pot descâlci rechizitorii propagandistice, ci expertiza sine ira et studio”, aprecia pe bună dreptate profesorul Paul Cernat.
Geografia literară a României
„Autorul «Divanului persian» a fost un arhaizant sapiențial dublat de un conservator demofil, un scriitor al răzbunării oprimaților, dar și al vechimii și al retragerii deziluzionate în sălbăticie din calea agresiunilor Istoriei. Atașat melancolic de natura primitivă pe cale de dispariție, povestitor inegalabil de vânătoare și pescuit în narațiunile din «Țara de dincolo de negură», «Neagra Șarului», «Valea Frumoasei», «Împărăția apelor» ș.cl. (care suportă oricând o lectură ecocritică), cel care a legitimat, ca nimeni altul, geografia literară a Moldovei (inclusiv Basarabia), a Dobrogei (inclusiv Cadrilaterul), a Țării Hațegului și a Moților (despre care a scris și scenariul unui excelent film documentar al lui Paul Călinescu, premiat la Veneția), nu a fost doar un apologet rousseauist al vieții primitiv-arhaice, dublat de un scriitor cu haiduci, ci și un scriitor urban aparte, fie că e vorba de târgurile moldovenești, de Iași, de burgurile transilvănene și orășelele dobrogene, de București sau Constantinopol”. Ce fuleu!
Un Sadoveanu caragialian
Mai departe, pe potecile deschise de Paul Cernat: „Mare maestru al narațiunii inițiatice, după ce Ștefan Lupașcu – tatăl Ștefanei Velisar Teodoreanu – îl inițiază, la începutul anilor ’20, în masonerie, Sadoveanu este și un performer al intrigii detective în etnothrillerul realist-mitic din «Baltagul», în «Cazul Eugeniței Costea», «Paștile blajinilor», «Oameni din lună» sau «Ostrovul lupilor». «Nopțile de Sânziene» e un roman realist-magic apărut cam în același timp cu termenul consacrat de romanul sud-american”. În plus: „Primul Sadoveanu, de dinainte de «Țara de dincolo de negură» și «Hanu-Ancuței», e mai caragialian, atras de actualitatea social-politică. Nu excelează în romane; nici în romantic-eroicele «Șoimii», «Vremuri de bejenie» și «Neamul Șoimăreștilor», inspirate de polonezul Henrik Sienkiewicz, nici în cele despre bovarismul târgurilor de provincie, inspirate de Flaubert și Maupassant. Excelează, în schimb, în nuvele și povestiri”.
„Frații Jderi” și „Frăția inelului”, scrieri și rescrieri
De exemplu? „Tragica «Haia Sanis» este o capodoperă, ca și «Mergând spre Hârlău», iar «Cânele», «Ițic Zodaru», «Emigranții la Brazilia», «Faceri de bine» (și câte altele!) sunt antologice. Nici atașantul fantasy copilăresc «Dumbrava minunată» nu și-a pierdut farmecul. În faza maturității, autorul de construcții ample trece în prim-plan. Unii l-au comparat cu moderni orientalizanți și ezoterici ca Hesse sau Jünger, trecuți prin ironia unui Anatole France, alții au apropiat magistrala «Ochi de urs» de «Ursul» lui Faulkner și eroic-miticul «Frații Jderi» de trilogia lui J.R.R. Tolkien”. Paralele interesante, fără îndoială! „N. Manolescu a observat apetența sa pentru rescrieri și intertextualitate: «Locul unde nu s-a întâmplat nimic» rescrie ironic «Apa morților», «Măria Sa, Puiul Pădurii» – istoria «Genovevei de Brabant», «Divanul persian» – «O poveste din Sindipa», «Poveștile de la Bradu-Strâmb» – alte povești fără frontiere, autobiografia «Anii de ucenicie» trimite la provincia pedagogică a lui Goethe, «Fantasii răsăritene» (1946) – la «Povestirile orientale» ale Margueritei Yourcenar din 1938 (când Sadoveanu prefața «Izvor, țara sălciilor» a Marthei Bibescu), iar târziul «Nicoară Potcoavă» rescrie conform – dar cu cât rafinament! – naivul «Șoimii»”.
Zbaterea scriitorului între lumi
Printre ultimele acuarele rezervate de Paul Cernat conului Mihail: „Cronicarul dramelor anonime ale provinciei și localistul împătimit a fost, nu mai puțin, un spirit universalist à rebours, tot mai atras cu trecerea timpului de înțelepciunea veche a Asiei, pe care-o contrapune Europei cu noua ei barbarie tehnologic-militaristă. Cunoscător avizat de istorie autohtonă și universală, șahistul taciturn cu aer de uncheș morocănos și greoi a fost și un pasionat al textelor sacre și sapiențiale de pretutindeni. Pentru anticolonialul Sadoveanu, tatonarea între lumi aparent incompatibile, între legea arhaică și legea modernă, domină marile scrieri ale maturității: în «Baltagul» se confruntă calendarul pe stil vechi și calendarul pe stil nou, justiția oficială și dreptatea tradițional-pastorală. În «Creanga de aur» – noua ordine bizantină și ordinea magică a vechilor daci. În «Nopțile de Sânziene» – legea naturală a pădurii vrăjite și legea mercantilă a antreprenorului francez”.
Complementar noului
Mai mult: „Sadoveanu privește culturile «străine» cu sensibilitate de poet și perspectivă de antropolog. Explorator al extremului Occident în memorialul de călătorie «Olanda», fin observator de vizitatori occidentali în Moldova (Paul de Marenne, Antoine Bernard), autohtonistul tradiționalist și paseist a excelat într-un ecumenism/cosmpolitism răsăritean al vechimii, complementar celui occidentalizant, «nou», al lui Eugen Lovinescu”.
Citește pe Antena3.ro
Imagologia etnică la un mare povestitor
Și câteva comentarii despre universalismul operei lui Mihail Sadoveanu: „Pe lângă foarte numeroasele figuri de evrei (mai rar armeni), prozele sadoveniene livresc-sapiențiale aduc în prim-plan turci («Ostrovul lupilor» e un roman dobrogean turcesc), indieni și persani (în superior-ludica «Soarele în Baltă» sau «Aventurile Șahului», dar și în «Divanul persian», sadovenizare de primă mână a unui episod din «Sindipa»), vechi mongoli («Cuibul invaziilor»), iakuți siberieni (în «Uvar»), pecenegi (în «Nopțile de Sânziene»), pustnici japonezi și coreeni (în «Poveștile de la Bradu-Strâmb»), fără a mai vorbi de rușii, malorușii, polonezii sau zaporojenii crâmleni din, între altele, «Nunta Domniței Ruxanda», o capodoperă încă neomologată”.
Cărți cu mesaj (geo)politic
Concluzia: „S-ar putea scrie studii despre imagologia etnică din povestiri (dar nu numai), dezvoltând sugestiile lui Daniel Vighi din «Tentația Orientului» (1998), și despre implicațiile (geo)politice din romanele istorice (cu mesaje adresate prezentului în care au fost scrise). Proza naturalistă din tinerețe oferă un material generos inclusiv studiilor feministe. A venit timpul scrierii unor cărți care să-l scoată pe Sadoveanu de sub malpraxisul didactic”.
142 de ani s-au împlinit pe 5 noiembrie 2022 de la nașterea lui Mihail Sadoveanu.
„După conferința-semnal «Lumina vine de la Răsărit» (1945), Sadoveanu ajunge, desigur, un pontif și un trofeu de lux al noului regim stalinist, deținător al unor funcții în stat la care, da, nici un alt scriitor român n-a avut acces”, Paul Cernat, critic literar
Sadoveanu și-a schimbat „idealurile” politice în funcție de avantajele garantate de acestea. A fost astfel liberal, agrarian, averescan, țărănist, procarlist, stalinist, comunist...
„Cunoscător avizat de istorie autohtonă și universală, șahistul taciturn cu aer de uncheș morocănos și greoi a fost și un pasionat al textelor sacre și sapiențiale de pretutindeni”, Paul Cernat, critic literar
