x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură De unde avem în românește cuvântul „harți”?

De unde avem în românește cuvântul „harți”?

de Florian Saiu    |    04 Mar 2025   •   06:20
De unde avem în românește cuvântul „harți”?

Astăzi, la „Dicționar”, vă propunem un termen ușor bizar, vechi, utilizat pentru a oglindi zile importante în calendarele bisericești: harți. Imediat lângă acest cuvânt misterios, expresia „de dulce”. De ce? Pentru că se leagă strâns. 

Cedăm cuvântul, dintru început, reputatului etnolog Gheorghiță Ciocioi: „Harţi este folosit în calendarul ortodox pentru însemnarea unor zile ale câtorva săptămâni de peste an în care este dezlegare (la toate). - O suspendare a postului. Nedumerește, desigur, pe lângă termenul harți, și numirea mâncărurilor de dulce... Ultimul cuvânt este o tălmăcire din slavă a expresiei blaji se/se blaji prin care în calendarele vechi (dar și ale zilelor noastre, la bulgari, de pildă) era desemnată mâncarea grasă, carnea, îndulcirea, dezlegarea la ceva bun, prin comparație cu hrana aspră, fără untdelemn, obișnuită în acele zile”. 

Săptămâni strâmbe

Mai departe, prin lentila caleidoscopului: „Sârbii și macedonenii slavi chiar și astăzi însemnează în calendar unele zile de post cu voda (apă) - mâncare de post preparată fără untdelemn, fiertură. Blaje, în slavă, provine din blag - bun. Așadar, blaji se - dezlegare la o mâncare de dulce/o îndulcire într-o zi care în mod obișnuit este de post. Zilele de dezlegare (miercurea, vinerea), care sunt știute, altfel, ca fiind pe tot parcursul anului de post, sunt însemnate în greacă prin κατάλυση νηστείας - suspendare/anulare a postului -, în vreme ce sârbii trec în dreptul acestora numirea de mrsna (mâncare de gras, de dulce, cu carne), numind săptămânile cu harți trapave sedmițe - săptămâni strâmbe, stângace, pe dos, excepții, scutiri. - Asemenea și zilele care în mod obișnuit sunt rânduite pentru post”.

Rădăcină arabă, tulpină turcică

Tot despre săptămânile pe dos: „Cuvântul harți este unul vechi în română, fiind întâlnit mai ales în Muntenia și Moldova - ca harți, arți, arț etc. - dar și în Ardeal. În Psalmii tălmăciți de Teodor Corbea din Scheii Brașovului, pe la 1700, aflăm, astfel, versurile: Cântare noao voi cântați Domnului... Pururea în post și’n arț. Traducerile românești din slavă, dar și pravilele, vor prefera acest termen intrat în limbă de mai multă vreme, în locul unor cuvine slave, păstrând însă exact sensul tălmăcirilor. La origine, harți este cu cuvânt turcic, întâlnit pentru prima oară într-un text kipceak (cuman) - χāric [İrşadü'l-Mülûk ve's-Selâtîn, 1387]. Termen prezent și în turca osmană - hariç -, otomanii (care l-au preluat din arabă - din rădăcina χrc), întrebuințându-l și ei exact cu sensul cunoscut de noi: în afară rânduielii, ieșit dintru cele stabilite/excepție de la regulă. Așadar, săptămâni/zile neincluse (hariç) în cursul obișnuit al postului stabilit de Biserică, scutite de post. Dezlegate…”.

Din lumea porturilor dunărene

În tradiția „Dicționarului”, și un termen mai colorat - hahaleră: „Are înțelesul de om neserios, fără caracter, lipsit de scrupule. Un împrumut din neogreacă - φαφαλιάρης. Folosit la noi relativ târziu (1840-1850), după o adăstare în Balcani și lumea porturilor dunărene (Brăila, Galați - întâlnit în ziare, precum Voința Galaților, înainte de 1900), fapt ce va conduce la transformarea lui f în h (a se vedea fiară/hiară, fierăstrău/herăstrău, fie/hie; ori fafaler-nahalen, bg.). Folosit, la început, în presă și scrierile literare, și sub forma hahaler. Termenul grecesc φαφαλιάρης are înțelesul de om lăudăros, obraznic, flecar, care spune doar prostii”.

Material secundar (cu foto 3)

O altă interpretare a „Dragobetelui”

„Cade în ziua de 24 februarie, când Biserica sărbătorește Cea dintâi și cea de-a doua aflare a capului Sfântului Ioan Înaintemergătorul și Botezătorul. E numele sărbătorii/pomenirii”, amintește etnologul Gheorghiță Ciocioi. Tot aici: „Uitând de slava Mineielor, iată cum numesc sârbii ziua în calendar chiar și astăzi: Prvo i Drugo Obrete'nie glave Svetog Iovana Pretece i Krestitelea. Adică exact ca în română. La câte numiri slave de sărbători au scurtat românii, de mirare că ne-am ales cu Drugo Ob(r)ete, devenit Dragobete! Deloc date de vreun praznic păgân/popular până în urmă cu vreun veac și jumătate în această zi la noi. O născocire. Totul pornind de la numele zilei din calendar”. Limpede, da?

Nume cu înțeles uitat

Karamazov - adjunctul diavolului

„În Frații Karamazov, celebrul roman al lui Dostoievski, care relatează, în bună parte, povestea familiei Karamazov, întâlnim personaje ale căror nume sunt învăluite de mister. Unii critici le văd ca având un corespondent în viața reală, în vreme ce alții le tălmăcesc numele pornind de la înțelesul acestora, ajungând la profunzimi filosofice greu sesizabile la o simplă lectură. Astfel, Karamazov este explicat ca fiind compus din doi termeni: kara (negru, în turcă ori kazahă) și mazat (a unge, în rusă). Așadar, un om cu chipul întunecat, cu pielea închisă la culoare, de la care îți întorci capul. Dialectal, în rusă, karamazîi exprimă limpede aceasta: față întunecată. Soția căpitanului Sneghirev, în roman, îl numește, poate nu întâmplător, pe Alioșa Karamazov Cernomazov (de la cernîi - negru, în rusă)”.

Opusul lui Bogomazov

În completare: „Analiza semantică a numelui Karamazov, ținând seama de contextul lucrărilor lui Dostoievski, i-a condus pe unii specialiști (T.A. Bondarenko., Antroponimia romana F.M. Dostoievskogo «Bratia Karamazovî», 2006) la concluzia că acest antroponim e opusul numelui de familie - Bogomazov, prin înlocuirea numelui Bog - Dumnezeu - cu Kara (negru). Dacă bogomaz se tălmăcește prin pictor de icoane, zugrav al lui Dumnezeu, uns al lui Dumnezeu, karamaz este văzut ca unsul cel negru, adjunctul diavolului”.

Smerdeakov - Dostoievski și rusofobia

Personaj al romanului „Frații Karamazov” de F.M. Dostoievski. Numele își are originea în termenul rusesc „smerd”, având înțelesul de om din gloată, ticălos, plin de duhoare, care pute. Înțeles dezvăluit, de altfel, în carte, în legătură cu Smerdeakov. Personajul va naște chiar un curent în Rusia, către 1890 - smerdeakovșcina. Expresia se tălmăcește prin rusofobie. Una internă, rusească, în principal.

Hahol - cap cu moț

„Cum se tălmăcește numele dat? Pe scurt, povestea ar fi aceasta: cazacii zaporojeni, în trecut, își bărbiereau capul, lăsându-și doar o șuviță de păr/smoc, strâns ca o creastă/ moț (hohol, în rusa veche), care ieșea în evidență pe capul lor (figuri cunoscute nouă mai ales din portul părului la tătarii de odinioară). Înfățișarea haholilor e descrisă în unele cronici bizantine, numele dat fiind întâlnit însă începând cu anul 1630”.

Dridu - bogat și puternic între oameni

„Comună în Ialomița. În primele documente (1464), atestată ca Dridih. Din numele german Dietrich. Cel mai probabil, după numele întemeietorului localității, ori al deținătorului moșiei și satului de aici la un moment dat. În tălmăcire, bogat și puternic în mijlocul poporului, conducător al poporului. Forma latinizată: Theodoric”.

Troian - născut din tripleți

„Nume folosit la noi în trecut, astăzi dispărut. Prezent însă la sud de Dunăre - adeseori întâlnit ca nume de familie. Între numele de Troian și cel de Traian nu există vreo legătură (Traian, Octavian fiind nume târzii la români). La bulgari, Troian e format din Troio+an. Nume dat unui copil născut din tripleți. De asemenea, un nume-urare la naștere: pruncul să aibă parte de toate cele bune în chip întreit, să aibă spor în tot ceea ce face”.

„Harţi este folosit în calendarul ortodox pentru însemnarea unor zile ale câtorva săptămâni de peste an în care este dezlegare (la toate). - O suspendare a postului”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog

„Nedumerește, desigur, pe lângă termenul harți, și numirea mâncărurilor de dulce. Ultimul cuvânt este o tălmăcire din slavă a expresiei blaji se/se blaji prin care era desemnată mâncarea grasă, carnea, îndulcirea, dezlegarea la ceva bun”, Gheorghiță Ciocioi

„La origine, harți este un cuvânt turcic, întâlnit pentru prima oară într-un text kipceak (cuman), termen prezent și în turca osmană - hariç -, otomanii (care l-au preluat din arabă - din rădăcina χrc), întrebuințându-l și ei exact cu sensul cunoscut de noi”, Gheorghiță Ciocioi

„Cuvântul harți este unul vechi în română, fiind întâlnit mai ales în Muntenia și Moldova - ca harți, arți, arț etc. - dar și în Ardeal”, Gheorghiță Ciocioi

„Termenul grecesc φαφαλιάρης, adică hahaleră, are înțelesul de om lăudăros, obraznic, flecar, care spune doar prostii”, Gheorghiță Ciocioi

››› Vezi galeria foto ‹‹‹

×
Subiecte în articol: dictionar cuvant harti slava randuieli