Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Uscățivul și protocolarul Filip al II-lea de Habsburg a avut patru soții și unsprezece copii, dintre care unul a fost cu handicap fizic și psihic (Don Carlos), trei s-au născut morți, iar alți patru au trăit maximum șapte ani. Tributul consangvinității a fost răscumpărat de fiul lui Carol Quintul prin aventuri galante consumate în mare secret. Și totuși ecourile uneia, probabil și cea mai spectaculoasă, au rămas în istorie. În timpul mariajului sterp cu regina Angliei, Maria Stuart, cel rămas în anale sub porecla „Filip cel Prudent” s-ar fi iubit cu un personaj de roman: exotica prințesă de Eboli. Fiică a unui vicerege din Peru, Anna de Mendoza y la Cerda a atras atenția la curtea Spaniei grație unui handicap care se spune că-i conferea o frumusețe stranie: era chioară! Își pierduse ochiul drept încă din adolescență, dar ovalul feței și privirea languroasă a ochiului sănătos aprindeau imaginația bărbaților.
Un bastard cu sânge albastru
Când i s-a oferit neconsolatului Filip, Anna (alintată și „Prințesa-pirat”) avea doar cincisprezece ani, iar văpaia dragostei lor avea să se (re)aprindă periodic de-a lungul celor patru căsătorii mai mult sau mai puțin fericite ale stăpânului Spaniei. Așa s-a întâmplat în timpul mariajului lui Filip al II-lea cu Ana de Austria, propria nepoată. Prințesă de Eboli prin căsătorie, vechea amantă împlinise deja treizeci de ani când între Madrid și Escorial s-a învârtoșat bârfa potrivit căreia prințesa chioară ar fi dat naștere unui fiu care-i semăna leit Maiestății Sale Catolice, regele Spaniei. De altfel, inclusiv influența la curte a acestei femei voluptuoase a fost pusă pe seama relației nepermise care, culmea!, rodise (și) un bastard. După îndelungi lupte de culise, zvonul avea să se stingă doar pentru a reveni ulterior și mai puternic. Și asta pentru că Anna de Mendoza y la Cerda nu era deloc o femeie obișnuită.
Jocuri (erotice) bizare
În 1573, rămasă văduvă, eliberată așadar de constrângerile matrimoniale, prințesa chioară avea să facă victimă după victimă în rândul nobililor care-i juraseră credință lui Filip al II-lea. A vrut aceasta să se răzbune pe regele Spaniei, să-l facă gelos? Greu de deslușit ițele acestor intrigi amoroase, cert e doar ce-a rămas scris. „Jocul ei ambiguu - nota istoricul Jean des Cars în biografia «Saga dinastiei de Habsburg» (Editura Trei, 2015) - a fost descoperit de Escobedo, un sfetnic al lui Don Juan de Austria (n.r. - frate vitreg al lui Filip al II-lea și comandant militar iscusit; a condus flota creștină care i-a învins pe turci pe mare, la Lepanto)”. Nu se cunoaște astăzi exact ce informații a deținut Escobedo, ci doar că el a călătorit de urgență la Madrid pentru a-i da raportul lui Filip al II-lea în legătură cu năbădăioasa prințesă de Eboli. Dezvăluirile sfetnicului au tulburat vreme de luni bune curtea Spaniei.
Ca muștele la miere
„Ministrul Pérez, aristocrat alunecos, a contracarat dur datele furnizate de Escobedo, reușind să-l convingă pe «Filip cel Prudent» (n.r. - căruia probabil i-a convenit de minune situația) că bărbatul venit de la Bruxelles bătea câmpii și trebuia eliminat. În realitate, înnebunit, Pérez făcea tot ce-i stătea în putință pentru a stopa dezvăluirile picante. Nu de alta, dar el însuși fusese prins într-un amantlâc cu prințesa chioară”. Și nu dorea, normal, să stârnească mânia regelui. Mai mult decât atât, în scurt timp s-a descoperit că și Don Juan de Austria fusese amantul prințesei care la cincisprezece ani îi sucise capul lui Filip al II-lea. Ce frenezie!
Șase spadasini taie un nevinovat
Rezolvarea acestor uluitoare încurcături amoroase avea să fie tragică. „Regele Spaniei i-a poruncit ministrului Pérez să se descotorosească de bietul Escobedo, care nu a avut decât vina de a devoala un scandal extrem de deranjant pentru curte”, evidenția biograful Jean des Cars în studiul amintit. Pe 3 martie 1578, indiscretul sfetnic avea să piară răpus de șase spadasini. Infamă soluție a nobililor spanioli, la care și-ar fi adus contribuția inclusiv prințesa de Eboli! Filmul acestei senzaționale povești nu era însă la final. Are din nou cuvântul istoricul Jean des Cars: „Văduva lui Escobedo a spălat onoarea soțului ei dovedind că a fost nevinovat și acuzându-l totodată cu probe pe vicleanul Pérez”.
Exil (de ochii lumii) la castel
Exasperat, Filip al II-lea a dispus torturarea ministrului său pe care, într-un final, l-a condamnat la moarte. Când ecourile acestei nebunii s-au mai estompat, „Filip cel Prudent” a revenit însă asupra deciziei, încarcerându-l pe Pérez, care, probabil făcut scăpat, a găsit refugiu în Franța. De remarcat că tot acest tăvălug a afectat-o prea puțin pe prințesa chioară, care nici măcar n-a fost chemată la proces. Și totuși, forțat de gura lumii, Filip va ordona în 1579, la șase ani de la declanșarea tărăboiului sexual, „exilarea” fostei sale amante în propria ei reședință, la Pastrana.
O mamă bună
„Va trăi în continuare în desfrâu, departe însă de curtea Spaniei - specula istoricul Jean des Cars. După paisprezece ani de la aceste întâmplări extraordinare, prințesa de Eboli avea să se stingă din viață. Avea cincizeci și doi de ani și a murit înconjurată de cei zece copii ai ei. Despre această femeie exuberantă s-a afirmat ulterior cu toată seriozitatea că a fost o mamă bună”.
51 de ani (și șapte luni) a trăit Anna de Mendoza y la Cerda (29 iunie 1540 - 2 februarie 1592), faimoasa Prințesă chioară
Filip al II-lea de Habsburg a avut patru soții și unsprezece copii, dintre care unul a fost handicapat fizic și psihic, trei s-au născut morți, iar alți patru au trăit maximum șapte ani
Fiică a unui vicerege din Peru, Anna de Mendoza y la Cerda a atras atenția la curtea Spaniei grație unui handicap care se spune că-i conferea o frumusețe stranie: era chioară!
Despre această femeie exuberantă s-a afirmat ulterior cu toată seriozitatea că a fost o mamă bună”, Jean des Cars, istoric
10 copii a avut Anna de Mendoza y la Cerda (prințesa chioară); se spune că unul ar fi fost fiul regelui Filip al II-lea al Spaniei
