Criticii de film sunt depăşiţi

Regizorul Claude Lelouch a turnat mare parte din filmul său, "Ces amours la" în România, la Studiourile MediaPro de la Buftea. Alegerea locaţiei este cu atât mai flatantă pentru noi cu cât francezul, onorat cu două premii Oscar şi Palme d'Or pentru pelicula "Un bărbat şi o femeie", descrie cel de-al 45-lea film al său ca un proiect nebunesc, la care a lucrat timp de 40 de ani.

"Copilul teribil al noului val cinematografic", aşa cum l-a numit Francois Truffaut, va încheia curând filmările la această peliculă, în care actriţa Audrey Dana joacă rolul Ilvei, o femeie care îşi aminteşte iubirile din tinereţe. Firul epic urmăreşte viaţa personajului din 1940 până în 1960, dar spune în acelaşi timp şi povestea iubirii lui Claude Lelouch pentru cinematografie. În interviul pe care ni l-a acordat, regizorul mărturiseşte că în filmele sale ficţiunea şi viaţa reală se întrepătrund şi vorbeşte cu mândrie despre copiii lui, pe care i-a îndemnat să îmbrăţişeze la rândul lor arta cinematografică.


Jurnalul Naţional: De 40 de ani munciţi cu gândul la acest film. O viaţă de om, până la urmă. De ce aţi avut nevoie de atât timp pentru a-l duce la bun sfârşit?

Claude Lelouch: "Cei mai buni ani ai vieţii sunt cei pe care încă nu i-am trăit". Statistic vorbind, mă apropii de "linia de sosire", astfel că mă servesc în mod firesc de cei 50 de ani de experienţă în cinema. În ceea ce mă priveşte, fiecare film nou pe care îl fac are un punct de pornire în cel de dinainte. Am lucrat la acest film timp de 40 de ani, fără să realizez la început că fac acest lucru.

Apoi, încetul cu încetul, mi-am dat seama că în toţi aceşti ani făceam acelaşi film la care se adăuga încă un an, ca un fel de sinteză. Tot ceea ce se regăseşte în filmele mele este rezultatul ascultării şi observării vieţii. Trăiesc într-o lume în care şase miliarde de indivizi fac figuraţie pentru mine, lucru valabil pentru fiecare dintre noi.

Adesea reveneam la scene pe care le tăiasem la montaj, pentru ca în următorul film să le refolosesc cu alţi actori şi alte decoruri. Sau păstram scenele fără să ştiu cum şi dacă le voi folosi mai târziu. Astăzi am ajuns să am un film sinteză a celorlalte 50 de filme pe care le-am făcut... până la următoarea peliculă...


Audrey Dana are o sarcină foarte dificilă în acest film. Trebuie să întruchipeze aceeaşi femeie în momente diferite ale vieţii, cu toate schimbările pe care viaţa le aduce. Ce v-a convins că ea este actriţa potrivită pentru acest proiect?

Pe Audrey Dana am întâlnit-o în ipostaza de producător al unui film de Bernard Werber. Am sesizat imediat imensa ei capacitate de a juca natural, de a fi reală, şi mai ales am observat că are o tehnică actoricească care îi permite să depăşească şi să uite rolul pentru a redeveni naturală. Am avut ocazia să mă conving de acest lucru când am lucrat împreună la penultimul meu film, "Roman de gare". Aşa că nu am ezitat nici o clipă când am ales-o.


Viaţa ca dramă, thriller, film de acţiune, comedie
Poveştile din film sunt adevărate. Există diferenţe între a lucra cu material real, rupt din viaţă, şi a lucra cu ficţiune?

În cazul meu, ficţiunea şi viaţa reală se întrepătrund. Dimineaţa o părăseşti pe femeia iubită, aşa că "joci"  într-o dramă. Te întâlneşti cu proprietarul clădirii care se împiedică în timp ce încearcă să-ţi înmâneze corespondenţa şi scrisorile se împrăştie care încotro, iată că ai nimerit într-o comedie. Se blochează liftul în care te afli, lumina se stinge, deci te trezeşti într-un film plin de suspans. Un hoţ îţi fură portofelul şi porneşti în urmărirea lui, iată şi filmul de acţiune...

În timpul cursei nebune, infractorul este lovit de o maşină, filmul se transformă într-o adevărată peliculă de groază. Prin urmare, viaţa este o sursă inepuizabilă de inspiraţie pentru filmele mele.


Înţeleg că în "Ces amours la", la un moment dat, deţinuţii din lagăr încearcă să mai uite de greutăţi cu ajutorul cântecului. Ce anume vă ajută şi v-a ajutat pe dumneavoastră să treceţi mai uşor peste clipele dificile?

Când am probleme sau intru în pană de idei mă urc în maşină şi conduc. În plus, întotdeauna am pus capăt relaţiilor cu femeile din viaţa mea în timp ce mă aflam la volan.


Ce rol i-aţi încredinţat fiicei dvs. Salome, în "Ces amours la"? Cum este pentru un regizor să lucreze alături de fiica sa?

Fiica mea Salome joacă şi în acest film aşa cum au făcut-o toţi copiii mei încă de când s-au născut. Când faci 50 de filme nu prea ai cum să creşti copii, mamele lor au făcut foarte bine acest lucru, în timp ce eu le-am deschis uşa universului meu. I-am luat de mână şi i-am îndrumat către cinematografie. Fiica mea, Salome, este foarte convingătoare ca tânără actriţă. Pentru mine este o adevarată bucurie numai faptul că am astfel de copii.





"Dacă vrei să faci un film bun, fă-l despre o femeie", le spunea un regizor elevilor săi. Dumneavoastră ce sfat le-aţi da unor viitori cineaşti?

Vizionaţi toate filmele, trecute şi prezente. Cinematografia este o artă tânără care îţi permite să te "hrăneşti" din ceea ce au făcut alţii înaintea ta.


Ce speraţi să ne aştepte după ce "filmul vieţii" ajunge la final? Vă întreb pentru că declaraţi că "Ces amours la" este şi un film despre precaritate, despre faptul că nu vom afla niciodată de unde venim şi unde ne ducem, indiferent de eforturile pe care le vom face în acest sens.

Imaginaţi-vă un film al cărui început l-aţi ratat şi al cărui final, de asemenea, îl pierdeţi... Viaţa este tocmai ceea ce ni se întâmplă în timpul pe care îl petrecem pe pământ, fără a fi avut însă cum să vedem începutul şi fără să putem asista nici la sfârşit.


Care sunt acele obsesii de-o viaţă despre care vorbeaţi la un moment dat şi care se vor regăsi în acest film?

Singurele mele obsesii sunt cinematografia, viaţa şi din nou cinematografia.


Iubirile dvs. (de orice fel) se limitează la cinci, aşa cum spune acel pasaj din Tora pe care l-aţi transformat într-un fel de motto al acestei pelicule?

Am iubit de multe ori în viaţa mea. Acel pasaj din Tora a fost numai un pretext pentru a face un film de zece ore...


Într-un interviu spuneaţi că marele dumneavoastră defect este infidelitatea. Căutaţi ceva anume la o femeie, ceva ce nu aţi reuşit să găsiţi până acum?

Înşel foarte uşor o femeie cu cinema-ul, dar sunt foarte fidel ca prieten.
Îmi închipui că aţi fost foarte ocupat, dar aţi găsit răgazul de a vă face o imagine despre ţara în care aţi ales să filmaţi o bună parte din această peliculă atât de importantă pentru dvs.? Mai ales că aţi mai poposit o dată în România, cu ocazia lansării filmului "Roman de gare".

Nu am avut timp să vizitez România, în ciuda nenumăratelor invitaţii pe care mi le-a făcut Adrian Sârbu. Dar am văzut aproape tot Bucureştiul. Dar chiar dacă nu am avut timp să vizitez locuri, "am vizitat" oamenii din această ţară, oameni care mi-au plăcut foarte mult.


Mediocritatea mă lasă rece
Credeţi că avem nevoie de critici de film, care să ne "traducă" filmele, să ne înveţe ce să vedem şi să înţelegem când ajungem într-o sală de cinema?

Criticii sunt depăşiţi. În zilele noastre, oamenii au la dispoziţie blogurile şi internetul pentru a împărtăşi opinii. Informaţia este la îndemâna fiecăruia, în mod instantaneu. Pe de altă parte, trebuie să reeducăm publicul care nu ştie să mai vadă un film, din cauza televiziunii, a clipurilor şi a telecomenzii. Publicul trăieşte într-o lume "foarte la îndemână", dar este de datoria noastră, a cineaştilor, să-i reînvăţăm să trăiască.


Cum priveşte Claude Lelouch un film? Se mai poate bucura de o poveste cinematografică fără a analiza din punct de vedere al regizorului, al creatorului de dialoguri, monteurului, operatorului de imagine?

Bineînţeles, sunt fericit urmărind filmele altora. Totuşi, mediocritatea mă lasă rece.


Spuneaţi că pentru dumneavoastră a face film se aseamănă foarte mult cu o poveste de dragoste, diferenţa fiind că filmele sunt asemeni unor poveşti de dragoste pe care, însă, le trăieşti şi le împarţi cu milioane de oameni. Vi s-a întâmplat vreodată, pe parcursul celor 45 de poveşti de dragoste cinematografice, să vă găsiţi cu greu resursele pentru o nouă aventură?

La o poveste de dragoste mă interesează în mod deosebit de ce şi cum a început şi de ce şi cum s-a încheiat.