„Am plâns şi am iertat-o! Pe urmă am prins-o iar, şi iar am plâns şi iar am iertat-o; nu de multe ori! Aşa, cam de vreo cinci, şase ori". Cine nu-şi aminteşte celebrele cuvinte rostite de Crăcănel în „D'ale carnavalului", când recunoaşte că iar a fost tradus în amor.
Gheorghe Naghi şi Aurel Miheleş au realizat o capodoperă cinematografică în 1958, cu Grigore Vasiliu Birlic, Alexandru Giugaru, Ion Lucian, Aurel Cioranu, Vasilica Tastaman şi Jeana Gorea.Nae Girimea, un frizer dintr-o mahala bucureşteană a sfârşitului de secol XIX, începe o idilă cu o nouă amantă în persoana Didinei Mazu. Acest fapt va stârni gelozia amantei sale „de suflet", Miţa Baston, a violentului Pampon, amantul oficial al Didinei, şi va stoarce lacrimi din ochii celui care o întreţine oficial pe Miţa, Crăcănel. Un vârtej al căutării şi pedepsirii îndrăzneţului frizer va avea loc în timpul unui carnaval şi nebunia iscată va avea un final pe cât de aşteptat, pe atât de surprinzător şi complice.
Această capodoperă cinematografică nu avea cum să vadă lumina ecranului fără nume mari ale scenei româneşti precum Birlic şi Giugaru. Doi monştri sacri ce triumfaseră magistral pe scena Naţionalului, actori cu har, slujitori ai operei marelui Caragiale, iubiţi de public şi de critici, fără de care opera autorului ar fi rămas în umbră, nu ar fi avut strălucirea, sclipirea aceea cu totul specială.
STRICT AUTENTIC
Din distribuţie a făcut parte şi Ion Lucian, interpretul lui Nae Girimea, rol care i-a adus mari satisfacţii şi bucurii. „Birlic a fost un miracol comic! O structură iradiantă de umor, de jovialitate, de bună dispoziţie, de serenitate. Într-o seară, am fost spectator la Naţional la «D'ale Carnavalului»„, povesteşte actorul Ion Lucian. „Am fost fericit să interpretez un rol din galeria eroilor caragialieni. Birlic n-a fost «un actor». A fost un miracol comic!
Mă plimbam cu el pe străzile din Praga, unde Birlic nu era cunoscut ca acasă. Cum era văzut, chipurile trecătorilor se luminau. El era magic! Scena în care Crăcănel îi povestea lui Iordache întâlnirea lui cu Pampon a provocat oprirea spectacolului (strict autentic!)... Se râdea cu atâta dezlănţuire, că nu s-a putut continua spectacolul, minute în şir. Nu bănuiam atunci că voi avea fericirea de a-i fi partener în filmul făcut după Caragiale. Acum îl puteţi vedea şi o să-mi înţelegeţi entuziasmul". Nimeni, niciodată nu-l va putea depăşi pe Grigore Vasiliu Birlic în Crăcănel, rol care i-a venit mănuşă în „D'ale carnavalului", şi nici pe Alexandru Giugaru în rolul lui Pampon.
Filmul a păstrat dinamica precipitată, plină de neprevăzut a piesei. Gheorghe Naghi, co-regizorul filmului, povestea Ioanei Bogdan, director editorial TVR Media: „Mi-amintesc mărturisirea marelui artist Grigore Vasiliu Birlic, pe care mi-a făcut-o atunci când l-am rugat să-mi spună care a fost cel mai emoţionant moment din întreaga sa carieră.
Mi-a răspuns: „Când... am văzut prima oară, pe genericul filmului, alături de numele meu, adăugirea ce confirma năzuinţele mele arzătoare dintotdeauna, să fiu printre artiştii consideraţi ai poporului...!" Şi eu, şi Aurel Miheleş, regizorii filmului «D'ale carnavalului», eram la vremea aceea proaspeţi absolvenţi ai facultăţii de regie de film, când ne-am hotărât să facem o distribuţie cu cei doi monştri sacri ai scenei româneşti, care avuseseră un succes magistral pe scena Naţionalului: Birlic şi Giugaru.
Îi ştiam ca pe nişte zei din Olimpul teatrului românesc. Ne doream atât: să accepte filmul... După aceea nu am mai avut nici o îndoială că va urma un mare succes. Nu datorită nouă, ci datorită lor. Speram cu îndârjire ca timpul să confirme speranţele noastre. Acum, la 50 de ani de la turnarea filmului... suntem pe deplin fericiţi... N-am greşit! În anii aceia, maeştrii Birlic şi Giugaru se mişcau cu emoţie şi sfială în lumea cinematografiei, care era atât de diferită de teatru.
S-au dovedit a fi doi ucenici mult mai sârguincioşi decât noi, echipa de tineri regizori, operatori şi tehnicieni. Aflaţi în culmea gloriei, învăţau cu râvna învăţăcelului legile «celei de-a 7-a arte». Au sesizat imediat diferenţa specifică între teatru (pe care-l aveau deja în sânge) şi film... Luau cunoştinţă cu grijă şi se bucurau cu toată fiinţa descoperind cum se poate valorifica pe peliculă geniul lor actoricesc. În platou, li se impunea un alt ritm de respiraţie, de simţire, de reacţie...
Trebuia simultan să se prindă la replică punctul cel mai bun de lumină, să se intre în relaţie cu partenerul, dar mai ales cu mişcarea camerei de filmare. Uneori eram nevoiţi să desenăm pe jos cu cretă schema de deplasare, «mise-en-cadre», adică. Aveam în platou nişte reflectoare din cele ruseşti cu care se urmăreau avioanele de la sol. Căldură mare, îngrozitoare. Alergătura nebună din carnaval făcea atmosfera şi mai sufocantă. La un moment dat Giugaru, epuizat, se opreşte şuierând spre prietenul Birlic: «Măi Vasiliule, simt că-mi fierb creierii!» la care Nea Grigore, agil şi pus pe şotii, răspunde cu prefăcută compasiune: «Bine că-i ai, bine că-i ai». Din păcate, aceste vorbe, puse pe hârtie au ceva haz, dar mult prea mic faţă de impactul lor în rostirea inimitabilă a lui Birlic".
DOI MONŞTRI SACRI
Înainte de premiera filmului, Grigore Vasiliu Birlic declara: „«D'ale carnavalului» a fost un film pe care doream de mult să-l fac. Piesa de teatru a constituit un bogat prilej pentru o reuşită ecranizare. Concepţia mea pentru crearea personajului Crăcănel a căpătat în film proporţii artistice mult mai expresive şi mai convingatoare faţă de posibilităţile pe care mi le-a oferit de atâtea ori scena. Nu m-am abătut câtuşi de puţin de la linia creată în teatru. Am lucrat cu multă pasiune alături de partenerii mei.
Cât priveşte partea regizorală şi imaginea filmului, rar am vazut o colaborare mai omogenă şi mai plină de rezultate artistice ca aceea pe care am avut-o cu tinerii regizori Gheorghe Naghi şi Aurel Miheleş şi operatorul Ştefan Horvath. Aştept cu emoţie premiera, că până la urmă publicul va fi acela care va aprecia justa valoare a muncii noastre."
Şi Alexandru Giugaru a împărtăşit din gândurile sale înaintea premierei filmului: „Actor credincios şi devotat marelui nostru clasic Ion Luca Caragiale, m-a pasionat nespus de mult creaţia rolului Pampon în «D'ale carnavalului». L-am jucat cu succes în teatru, dar am ţinut mult să-l aduc şi pe ecran, atât pentru spaţiul enorm pe care-l oferă cinematograful în desfăşurarea acţiunii propriu-zise, cât şi pentru enormele posibilităţi oferite actorului de film. M-am înţeles de minune în munca mea cu Birlic. Este o mare plăcere să lucrez alături de el.
De altfel, suntem cunoştinţe vechi, din teatru. M-am bucurat mult de tinerii actori care apar pentru prima dată în faţa aparatului: Vasilica Tastaman, Aurel Cioranu, Jeana Gorea. Ne-au mai scăpat şi greşeli, de multe ori, vorba lui Caragiale, prin părţile esenţiale. Dar având în vedere că filmul este o treabă pe cât de interesantă, pe atât de grea, poate că ni se mai iartă câte ceva. Deşi destul de tineri, regizorii au purces cu mult curaj la realizarea unei opere atât de importante şi grele şi trebuie spus că au reuşit, cred eu, cu bine".
Filmul, realizat în 1958, a păstrat parfumul vremurilor de odinioară; poate că vizionarea lui ne va determina să gustăm valorile de altădată şi să reînţelegem termenul de cultură.
„Am debutat lângă Birlic şi cred că i-a plăcut Didina mea. După ani, a vrut să reia, la Tănase, un vechi succes al său cu piesa «Birlic». A vrut să joace cu mine. Mi-a făcut această uriaşă onoare şi bucurie... Acesta a fost ultimul spectacol al maestrului Birlic. Poţi să uiţi că ai debutat în film cu el şi că te-a ales în ultimul său spectacol, care i-a închis cariera ca într-un cerc al perfecţiunii?"
Vasilica Tastaman
• Mulţumim doamnelor Ioana Bogdan - director editorial TVR Media şi Georgeta Chira - redactor TVR Media pentru sprijinul acordat în realizarea acestui material
Citește pe Antena3.ro