Succesul nu vine fără muncă

Un film pe nume 'Marti, dupa Craciun' a lansat o actrita la adresa careia au aparut numai cronici po­zitive, Mirela Oprisor. De altfel, a si obtinut premiul pentru cea mai buna actrita la Festivalul de Film de la Sarajevo si unii dintre cei mai importanti critici de film prezenti festivalul de la Cannes i-au laudat prestatia din filmul lui Radu Muntean. Prezenta intre 23 si 26 iunie la Sighisoara Film Festival, Mirela Oprisor ne-a impartasit din gandurile sale despre teatru, film si viata. 'Un festival de film este important pentru un actor. Festivalul fara premii este mai pe sufletul meu. Esti mai destins, te bucuri de colegi, de filme, nu e tensiune, nu e competitie. Intalnesti regizori, producatori, colegi. Un festival fara competitie este unul mai placut. Am vazut aici, la Sighisoara, filme frumoase.

Cinematografia noastra are nevoie si de drama, si de comedii romantice. Dorinta mea cea mai mare era sa joc in astfel de comedii, care nu s-au facut pana acum, in genul «Buna! Ce faci?» al lui Alexandru Maftei. De asemenea, nu poti sa nu remarci «Aurora» lui Cristi Puiu. Noi, muritorii de rand, abia peste cinci ani vom intelege ce a vrut sa spuna el. Este un cinefil, nu numai un regizor. Sighisoara Film Festival este un festival care va creste cu si­guranta, va deveni cunoscut. A gasit aici un mediu pozitiv. Se simte. Lumea este pozitiva si dornica. Daca ar fi si sponsori mult mai implicati ar fi mult mai bine. Ai nevoie de multe sa faci un lucru bun si de calitate. Este important sa cunosti oameni, sa-i aduci aici, sa ai o selectie buna.

Am fost catalogata ca fiind actrita de comedie, dar se pare ca in ultimul timp mi se potriveste drama. Cred ca imi placea sa fiu in centrul atentiei, copil fiind. Bucuram oamenii, nu stiu de unde se trage bucuria pentru actorie. Anul acesta am facut doar o piesa, «Ivanov» la Teatrul Bulandra. Am avut spectacole multe, cu succes si asta m-a incarcat. Mai am un proiect independent, tot in teatru, dar mai tarziu, prin toamna. Am remarcat faptul ca lumea vine la teatru, salile sunt pline, cel putin la Bulandra si la Teatrul Act se joaca cu casa inchisa. Din fericire, sau din pacate, copilul meu cred ca este singurul care ma mai determina sa zambesc in aceasta lume dezlantuita.

Incercam sa ne obisnuim si sa traim frumos si in conditiile acestea. Daca m-as intalni cu mine adolescenta mi-as spune sa citesc mai mult, sa invat mai multe lucruri pentru mine, iar in al doilea rand m-as avertiza ca sunt si oameni rai si lucruri rele, pe care din pacate sau din fericire, nu le-am stiut pana la aproape 30 de ani. Ar trebui sa li se spuna tuturor copiilor despre asta. Succesul pe mine nu m-a luat pe nepregatite. Nu a fost o surpriza. Au fost ani de munca. Poate altora li s-a parut ca a venit pe neasteptate, poate nu au vazut cat am muncit. Am invatat, nu a fost usor. Important este sa lasam ceva in urma noastra. Atunci cand tragi linie sa poti lasa ceea ce a lasat de exemplu Stefan Iordache. Nu acum, ci mai tarziu. Nu ma definesc. Ii las pe ceilalti sa ma defineasca'.