Îngerul malagambist care a înviat cultura latino-americană

Avangardist rafinat, legionar (ce contradicție, nu?), profesor de literatură braziliană în SUA, la Seattle, afin al lui Fidel Castro, apoi adversar al revoluționarului comunist cubanez, poetul Ștefan Baciu a urmat firul unui destin impresionant. 

Fiu al Tâmpei și al pădurilor ce coboară din creștetul Postăvarului, Ștefan Baciu i-a avut profesori la Liceul „Andrei Șaguna” pe Octav Șuluțiu și Emil Cioran (în singurele lui luni de profesorat!). Simpatiile social-democrate, „titeliste”, și malagambismul nu l-au împiedicat să colaboreze la periodicele ultranaționaliste (de la „Universul” lui Stelian Popescu la legionara „Sfarmă Piatră” și „Gîndirea” din faza terminală), la fel cum a făcut-o la cele ultramoderniste. „Tensiunea dintre avangardismul cosmopolit și românismul radical nu-l va părăsi, de altfel, nici în lungul său exil american și latino-american (vezi colaborarea, la Rio de Janeiro, cu legionarul Faust Brădescu, împreună cu care a înființat un centru cultural și revista «Înșiră-te mărgărite», sau apropierea de emigrația din Spania franchistă)”, remarca istoricul și criticul literar Paul Cernat într-o minibiografie încântătoare dedicată intelectualului brașovean Ștefan Baciu. Dar să deschidem orizontul acestui crochiu! 

Elveția, Brazilia, Mexic, Dominica, Argentina, Peru...

„Copil teribil prolific, debutează la 17 ani cu reprezentativul și exuberantul «Poemele poetului tânăr» (revelație a poeziei noi), urmat de placheta ludico-erotică «Micul dor» (1937), neo-bucolica «Drumeț în anotimpuri» (1939), eclecticul «Căutătorul de comori» (1939), expresionist-citadinul «Cetatea lui Bucur» (1940), fantezistul «Lanterna magică» (împreună cu matematicianul Traian Lalescu). Reeditate și în exil, următoarele opuri apărute până în 1946 - «Neîmpliniri», «Muzica sferelor», «Caiet de vacanță», «Cântecul mulțimii» sunt tot mai diluate”, aprecia în continuare profesorul Paul Cernat. „Relațiile multiple în cercuri politice diferite - urma Cernat - îl ajută, după 1945, să intre în diplomația culturală (ca atașat de presă la Berna), de unde cere azil politic în 1949 stabilindu-se în Brazilia. Ajunge cetățean de onoare în Rio de Janeiro și desfășoară o activitate culturală și publicistică prodigioasă, cu ramificații în toată America latină: din Mexic și Guatemala în Nicaragua și Dominica, din Argentina în Peru (la Lima se împrietenește cu avangardistul exilat Grigore Cugler pe care-l editează și promovează asiduu)”.

Citește pe Antena3.ro

Imagini fără precedent cu suprafața Soarelui, la cea mai înaltă rezoluție de până acum: „Arată în detaliu frumusețea câmpului magnetic”

Anticomunist în timpul Războiului Rece

Ștefan Baciu n-a stat departe de culisele scenei politice nici pe continentul descoperit (întâmplător) de Columb: „Implicat în rețelele exilului hispanofon și în mișcările antidictatoriale de pe continentul latino-american, Ștefan e suporter al lui Fidel Castro în perioada revoluției cubaneze, dar îi devine ulterior adversar, angajându-se pe coordonatele anticomuniste ale Războiului Rece” - sesiza și istoricul literar Paul Cernat. În continuare: „Baciu alcătuiește mai multe antologii ale literaturii de avangardă hispano-americane, promovează și poezia română afină (prin traduceri, antologii, monografii despre Ion Barbu și Aron Cotruș etc.). Din marele număr de cărți despre poeți și artiști moderni latino-americani sau despre suprarealismele din zonă, unele ar merita traduse și în românește”, opina Cernat. Odiseea poetului brașovean nu s-a sfârșit încă: „Ștefan Baciu ajunge profesor de literatură braziliană în SUA, la Seattle, dar se va muta (definitiv) în Hawaii, la Honolulu, unde din 1965 editează magazinul literar internațional «Mele» («cântec» în hawaiană), prin care promovează literatura română nonconformistă (soția sa, lingvista, scriitoarea și universitara Mira Baciu-Simian, e autoarea unui studiu lingvistic despre Urmuz, tradus și monografiat de soțul ei)”.

Soția Mira s-a îndrăgostit în Honolulu de Valeriu Anania

Printre ultimele acuarele: „În Honolulu, Ștefan Baciu îl lansează pe tânărul poet transfug Andrei Codrescu, iar în 1967 îl găzduiește pe Valeriu Anania (de care depresiva Mira se îndrăgostește fără spor, îmbolnăvindu-se ulterior și murind de cancer în 1978). În volumele de versuri din exil, nu mai bune decât cele din țară, patriotismul nostalgic se combină cu ludicul exotic și parodia politică - vezi volumele de versuri «Analiza cuvântului dor», «A se citi cu peria de dinți», «Poemele poetului singur», «Palmierii de pe Dealul Melcilor», «Îngerul malagambist din insula Oahu», «Ichiugogola sau Numai pentru brașoveni», «Houla Macumba Hora» (ilustrat de Jacques Herold) ș.a. De real interes literar - mai opina Paul Cernat - sunt cărțile memorialistice, ambalate ca romane sau evocări jemanfișiste: «Franctiror cu termen redus», «De sub Tîmpa în Honolulu», «Miroportrete» ș.a., piesele de rezistență fiind «Mira» (1989) și «Praful de pe tobă» (1980). După retragerea din activitatea universitară, devine consul onorific al Boliviei la Honolulu”. Concluzia: „În pofida recuperărilor postume, Ștefan Baciu rămâne încă neacreditat drept ceea ce este: unul dintre cei mai semnificativi scriitori din exilul românesc și cel mai avizat cunoscător și comentator român al avangardelor latino-americane”.

Alo? Vine moartea!

Poetul Ștefan Baciu a avut parte de un sfârșit la fel de suprarealist precum viața trăită. S-a stins în noaptea de 6/7 ianuarie a anului 1993, la reședința sa din Honolulu, în timp ce vorbea la telefon cu Ioana, sora sa din București. Neoavangardistul care a răspândit în America latină o nouă și provocatoare lirică avea 74 de ani.

Un erudit poliglot

Poet, scriitor, jurnalist, traducător, lingvist, critic și istoric literar, diplomat și profesor de braziliană, Ștefan Baciu se exprima magnific (oral și în scris) în nu mai puțin de cinci limbi: română, germană, franceză - pe care le cunoștea dinainte de plecarea definitivă din România -, spaniolă și portugheză (pe care le-a aprofundat în exil). 

Fin cunoscător al literaturii latino-americane, Ștefan Baciu este autorul a două importante opere: „Antologia poeziei latino-americane” (două volume, 1974) și „Antologia poeziei surrealiste latino-americane” (1981). 

100 de cărți, 5.000 de articole

Creator neobosit, Ștefan Baciu a semnat mai bine de o sută de volume de poezie, memorialistică, eseistică, traduceri și peste cinci mii de articole și studii, apărute în presa din România, Germania, Franța, Elveția, Brazilia, Cuba, Argentina, Chile, Peru, Nicaragua, SUA etc.

Dublu debut la 15 ani

În 1933 Ștefan Baciu își vedea publicată, în revista „Răboj” din Brașov, prima creație lirică: „Eu”. Poezia avea să vadă lumina tiparului, în același an, și în publicația de limba germană „Klingsor”.

Avocat al „umanioarelor”

Deși sedus iremediabil de litere, Ștefan Baciu a urmat, în perioada 1937-1941, cursurile Facultății de Drept a Universității din București, pe care le-a absolvit cu brio. N-a profesat însă avocatura, preferând universul captivant al cuvintelor potrivite.

Braț la braț cu Che Guevara

Jurnalist energic, fondator al primei reviste de literatură română din America Latină, cetățean brazilian din 1955, poetul Ștefan Baciu l-a cunoscut personal pe legendarul insurgent argentinian Ernesto Che Guevara, prin intermediul căruia realizează, în 1959, la Havana, primul interviu cu liderul revoluționar cubanez Fidel Castro (avea să-l „mustre” ulterior pe dictatorul Castro în volumul „Cortina de ferro sobre Cuba” (1961).

„Casa Galbenă” din Brașov

În orașul de sub Dealul Melcilor (cândva numit Dealul Furcilor ori Dealul Spânzuraților, pentru că aici aveau loc execuțiile publice în Brașovul medieval), pe actuala stradă Gheorghe Baiulescu, la nr. 9, se află „Casa Galbenă”, casa natală a lui Ștefan Baciu. Locuința a fost transformată în muzeu memorial grație eforturilor surorii poetului, Ioana Baciu Mărgineanu.

Cu Dumnezeu în vers

„Mi-ai dat, stăpâne, viața s-o trăiesc./ Nevrednic sunt de marea-Ți bunătate./ Trec anii tot mai seci, se risipesc/ În inima mustind singurătate./ Mai bine, Doamne, de m-ai fi ținut/ Să mă târăsc netrebnic salahor în ceruri,/ Să șterg de praf al îngerilor scut/ Și Precistei să-i văd de giuvaeruri” („Psalm de supunere”, volumul „Căutătorul de comori”, 1939). 

104 de ani s-au împlinit pe 29 octombrie 2022 de la nașterea poetului suprarealist Ștefan Baciu.

„În pofida recuperărilor postume, Ștefan Baciu rămâne încă neacreditat drept ceea ce este: unul dintre cei mai semnificativi scriitori din exilul românesc și cel mai avizat cunoscător și comentator român al avangardelor latino-americane”, Paul Cernat, critic literar

1935 este anul în care Ștefan Baciu a fost recompensat cu Premiul Fundațiilor Regale și al Societății Scriitorilor Români pentru volumul de debut intitulat „Poemele poetului tânăr”.

După retragerea din activitatea universitară, Ștefan Baciu a fost consul onorific al Boliviei la Honolulu.