Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Urmele lui Ionel Fernic trec prin Jurnalul de copilărie și adolescență și, mai târziu, prin romanul Flăcări al lui Radu Tudoran. Un capitol sintetic util i-a dedicat Dan Gulea în volumul Pluviografii. O istorie a literaturii române de la Ploiești (Editura Paralela 45, Pitești, 2012). Cunoscut azi mai ales ca autor al unui număr greu estimabil de romanțe și tangouri performate de orchestre celebre (Grigoraș Dinicu ș.a.), de interpreți ca Jean Moscopol, Cristian Vasile, Zavaidoc, Ion Luican, Ioana Radu sau Gică Petrescu și cu textieri notorii precum Ion Minulescu, Cincinat Pavelescu sale Artur Enășescu (piese de rezonanță: Minciuna - devenită Pe boltă când răsare luna, Cruce albă de mesteacăn, Iubesc femeia, La umbra nucului bătrân, Îți mai aduci aminte, doamnă), Fernic a fost o figură a boemei primelor decenii ale secolului XX”, sesiza criticul și istoricul literar Paul Cernat.
Prăbușit în drum spre regină
„În 1928 - urma profesorul Cernat - Fernic promova revista Urmuz la Ploiești, semnalând că tirajul local fusese confiscat de Parchet. Un văr mai vârstnic (George Fernic), aviator constructor, mort în urma unui accident la un miting aviatic din Chicago (1930), i-a stimulat pasiunea pentru pilotaj (a fost și unul dintre primii noștri parașutiști). Ea se va concretiza prin urmarea școlii de pilotaj de la Băneasa (absolvită în 1935), prin numirea ca director al Școlii de pilotaj din Cernăuți și prin participarea la mai multe mari mitinguri aviatice; acestea i-au adus o decorație din partea Regelui Carol II, dar și două accidente, între care unul fatal (1938, Negrileasa, Suceava, pe când se întorcea de la Varșovia în țară, ca să asiste la înmormântarea Reginei Maria)”.
Misterele de la Mizil, pe datorie
În continuare: „Ionel Fernic a avut și preocupări literare, demne de atenția bibliografilor. În 1927 a publicat pe datorie un volumaș de schițe intitulat Misterele de la Mizil, urmat de placheta de versuri Prăpăstii (1928; Geo Bogza scria în jurnal că intercalează versuri cu reclame pentru negustori ploieșteni); se adaugă revista satirică Să ne te superi că te-njur, o relativ bogată activitate publicistică în revistele prahovene, piesa de teatru Pui de lei (1929) și o traducere prin intermediar a catrenelor lui Omar Khayyam (1930). Absolvent (fără consecințe) al Conservatorului de artă dramatică din București, Ionel îl avusese ca profesor de muzică, la Liceul Vasile Alecsandri din Galați, pe pianistul Theodor Fuchs de la care a luat lecții de pian, chitară și compoziție; același Fuchs care îi inspirase lui Urmuz poemul eroico-erotic și muzical în proză Fuchsiada”.
Cu „iubita” legată în carlingă
Ultimele tușe (cernatiene): „Nu știm dacă Geo Bogza citise Misterele de la Mizil, probabil că da; nu întâlnim nici un ecou al lor în O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil, dar nu e deloc exclus ca ele să-i fi alimentat, suplimentar, fantasma Mizilului”. În completare, o mărturie de epocă, asumată de Ioan Crăciun, pilot-aviator în rezervă: „L-am cunoscut pe Ionel într-o zi a anului 1937 pe un aerodrom din București, unde a aterizat cu avionul său pentru o mică revizie. În carlinga din față avea legată în chingi o chitară. Când l-am întrebat ce-i cu chitara acolo, mi-a răspuns că «nu-i chitară, ci este iubita lui, care îl însoțește pretutindeni». Socotindu-i zisele o mică și nevinovată nebunie, am râs și i-am acceptat ca bun răspunsul, deoarece noi, aviatorii acelor vremuri, aveam fiecare nebuniile noastre. Altfel n-am fi putut zbura cu aripile legate cu sârmă și proptite cu bandaje și atele din scânduri de gard atunci când o întâmplare nefericită făcea să ne ciobim la câte o aterizare forțată de vreun teren necunoscut”.
37 de ani a trăit Ionel Fernic. Și-a pierdut viața într-un accident aviatic, deasupra Pădurii Negrileasa (Suceava).
„Cunoscut azi mai ales ca autor al unui număr greu estimabil de romanțe și tangouri performate de orchestre celebre (Grigoraș Dinicu ș.a.), Fernic a fost o figură a boemei primelor decenii ale secolului XX”, Paul Cernat, istoric literar
„În 1927, Ionel Fernic a publicat pe datorie un volumaș de schițe intitulat Misterele de la Mizil, urmat de placheta de versuri Prăpăstii”, Paul Cernat
Citește pe Antena3.ro
