Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Tatăl ei, mason cândva celebru care l-a inițiat în masonerie pe Mihail Sadoveanu, era frate cu soția lui Barbu Ștefănescu-Delavrancea, în al cărei pension Ștefana și-a făcut studiile, la Iași, înaintea căsătoriei cu Ionel Teodoreanu, pe care-l cunoaște prin fetele Delavrancea. De la Ionel va avea gemeni, Ștefan (viitorul pictor Afane) și Oswald (Gogo). Pseudonimul și-l va lua după eroina din romanul «Bal mascat» al lui Ionel Teodoreanu, căruia îi va inspira debutul literar cu «Jucării pentru Lily», iar pasiunea multă vreme secretă pentru scris apare consemnată în romanul «Lorelei» al soțului (căruia îi va suporta cu stoicism infidelitățile)”. Prima remarcă (-fluviu) a criticului și istoricului literar Paul Cernat e completată de următoarea, la fel de energică: „Debutată sub acoperire în «Bilete de papagal» (1929), de teamă ca soțul să n-o descopere (nu-și dorea o concurentă, ci doar o mamă pentru copiii săi...), Ștefana iese la suprafață ca scriitoare după ce copiii devin adolescenți”. Greu să fii mamă-scriitoare în secolul XX, nu?
Cu Sadoveanu la Constantinopol, în „zodia cancerului”
Dar să facem loc expunerii efervescente a profesorului Paul Cernat: „Romanele liric-patriarhale «Calendar vechi» (1939) și «Viața cea de toate zilele» (1940), ca și mai vioaiele schițe cvasi-etnografice din «Cloșca cu pui» (1941), ficționalizează idilic - cu șarm «moldovenesc» și subtilitate - episoade din viața unor personaje aflate în proximitatea familiei Teodoreanu. Scrise în umbra lui Ionel, unele par scrise de Sonia, iubirea aspirațională a lui Ștefănel din nuvela «Vacanța cea mare» a lui Ionel Teodoreanu”. Și-un verdict (critic): „Piesa de rezistență rămâne «Acasă» (1947), un fermecător roman psihologic al copilăriei și adolescenței feminine”. Mai departe, scotocind prin istoria familiilor (literare) faimoase: „Prietenă cu Sadoveanu, pe care-l acompaniază alături de Ionel la Constantinopol, într-o documentare pentru scrierea «Zodiei Cancerului», «doamna Lily» a fost foarte apropiată și de finii săi Dinu și Cornelia Pillat; corespondența cu «Nelly» va fi editată în 2010, sub titlul «Minunea timpului trăit»”.
Retragerea de la Văratec
Citește pe Antena3.ro
Ultimele intervenții marca Paul Cernat: „După moartea cumnatului Păstorel (1964), Ștefana își petrece verile la Văratec, împreună cu Valeria Sadoveanu, văduva lui Mihail, și Zoe Dumitrescu-Bușulenga. În perioada stalinistă se refugiază în traduceri, dând unele dintre cele mai valoroase transpuneri în română din marea literatură rusă. Romanele memorialistice «Ursitul» (1970) și «Căminul» (1971) sunt narațiuni de atmosferă, în care autoarea evocă, fără mari indiscreții, întâlnirea cu soțul dispărut și căsătoria. Un volum testamentar de versuri îi apare în 1981 («Șoapte întru asfințit»), după care se ascunde în anonimatul adâncilor bătrâneți, murind aproape centenară pe 30 mai 1995, în casa din București a familiei”.
Gutui pe jar
Nelly Pillat, prietenă intimă a lui Lily Teodoreanu, a refăcut elegant jocul iubirii dintre adolescenții Ștefana și Ionel: „Era o seară de iarnă, la Iaşi, în casa fetelor Delavrancea. Lily şi Bebs, cea mai iubită dintre vere, ședeau turceşte la gura sobei şi coceau gutui pe jar. Deodată ea a întors capul spre tânărul înalt, cu figură trasă, palidă şi părul învolburat, apărut o clipă în cadrul uşii și dispărând apoi. În acea clipă el i-a văzut ochii negri lucioşi, pielea subţire a obrazului rumenită de foc ca o piersică şi părul negru retezat scurt ca nişte franjuri alunecând în jurul obrazului rotund. Simţeam mirosul de gutuie coaptă în odaia luminată doar de foc şi o vedeam pe fata care-l privea rebarbativ și distant pe străin”.
Suflete-pereche
În continuare, cu aceeași emoție: „Peste câteva zile a fost invitată împreună cu verele ei să petreacă ajunul Crăciunului la familia cunoscutului avocat Oswald Teodoreanu. Ionel, fiul său, cel ce intrase pentru o clipă în odaia parfumată de gutui coapte, a smuls-o autoritar pe Lily dintre musafiri şi a condus-o într-o cameră lăturalnică unde, la gura sobei, i-a răsturnat pe covor sacul în care-şi păstra încercările literare. Aveau 19 ani. Au stat îngenunchiaţi în faţa focului răsfoind şi citind din caiete și și-au recunoscut sufletele îngemănate și dragostea s-a aprins”.
Avertismentul dinaintea nunții
În acea seară magică de Ajun, când s-au îndrăgostit nebunește, Ionel, licean încă, a aruncat un ochi peste rândurile scrise de Ștefana pe-un carneţel. Și a observat imediat că amândoi visau la fel: amintiri, livezi, soare și flori. În seara aceea, Ionel Teodoreanu a încercat să o convingă pe Lily să nu mai plece la Paris, cum intenţiona. Cum lucrul acesta nu s-a întâmplat, căsătoria s-a amânat puţin, până în 1920, dar între Iași şi Paris începe o corespondenţă înflăcărată. Pe 3 februarie 1921, li se nășteau deja gemenii Ștefan (Afane) şi Oswald-Cezar (Gogo). De remarcat că, înainte de căsătorie, Ștefan Lupaşcu a primit o avertizare în privinţa viitorului ginere, „un petrecăreț și un risipitor”. Era vorba, desigur, de fratele lui Ionel, de Păstorel Teodoreanu. Se făcuse o confuzie.
Atmosfera din casa Șeherezadei
Familiile Teodoreanu şi Pillat erau foarte apropiate, aşa cum se vede dinspre „Minunea timpului trăit”, corespondenţa Monicăi Pillat și a lui Lily Teodoreanu cu Pia Pillat. Dar iată și un fragment în care este evocată atmosfera din casa Teodorenilor, de pe strada Romulus, Bucureşti. În prim-plan, figura Ștefanei Velisar Teodoreanu, prinsă în «Ofrandele» Corneliei Pillat: „Lily Teodoreanu îi strângea între palmele ei mici, ca nişte căngi gingaşe, pe Ionel, Făt-frumosul și Zmeul ei, pe copii, pe nepoată, rude și prieteni. Totul trebuia să-i aparţină, strâns, egoist, soţul, copiii, rudele şi prietenii, pe care-i cucerea neobosit şi neîncetat, cu inteligenţa și marele ei talent de Şeherezadă. Mult mai târziu, poetul Ştefan Neniţescu mi-a spus că romanele lui Lily sunt mult mai bine construite de mintea ei clară, de franţuzoaică, decât cele ale lui Ionel. Dar ceea ce îi unea în mod miraculos era stilul proaspăt, metaforic în care se exprimau, transformând idilic realitatea”.
Iubirea consfințită în operă
Din dragoste pentru micuţa franțuzoaică, Ionel Teodoreanu a scris, la 22 de ani, „Jucării pentru Lily”, proză unde apar referiri la începuturile relaţiei lor. La rândul ei, Lily Teodoreanu avea să evoce aceleași momente în „Ursitul”, proză memorialistică: „- Noi suntem fraţi! Avem acelaşi suflet! Aceleaşi mirări, aceleaşi încântări! Ne ating aceleaşi lucruri! Noi scriem la fel!”. Sau: „Ionel era ca un foc aprins la picioarele mele; mă învăluiau flăcările entuziasmului său. Mă ruga să nu plec în străinătate, să rămân în ţară și să scriu. Întâlnirea aceasta dintre noi nu era o întâlnire întâmplătoare, eram predestinaţi să ne întâlnim”.
Socrul, personaj de roman
Ionel Teodoreanu a folosit (o parte din) pseudonimul soției, „Velisar”, în romanul care i-a adus celebritatea mult visată, „La Medeleni”. Și pentru ca amănuntul să fie și mai spumos, merită menționat faptul că personajul „Velisar” a fost construit după chipul și asemănarea propriului socru, diplomatul Ștefan Lupașcu.
Cea mai bună dintre Teodoreni
Potrivit poetului Ștefan I. Nenițescu, prieten bun al Teodorenilor, nici Ionel, nici Păstorel nu se ridicau la valoarea Ștefanei „Lily” Teodoreanu: „Ea era, fără îndoială, cea mai talentată dintre Teodoreni, doar că n-a avut expunerea lor”.
125 de ani s-au împlinit pe 17 octombrie 2022 de la nașterea Mariei Ștefana Lupașcu, viitoarea scriitoare Ștefana Velisar (Lily) Teodoreanu.
„Era mică s-o închizi într-un zâmbet”, Ionel Teodoreanu, despre Lily - „Bal mascat”.
„Ionel era ca un foc aprins la picioarele mele; mă învăluiau flăcările entuziasmului său”, Lily Teodoreanu despre Ionel - „Ursitul”.
Lily Teodoreanu a debutat cu poezie și schiţe, în 1929, în „Bilete de papagal”. „Calendar vechi” (1939) este primul ei roman. A mai scris proză: „Viaţa cea de toate zilele” (1940), „Ursitul” (1970), „Căminul” (1971).
Lily Teodoreanu a tradus admirabil din Tolstoi, Turgheniev, Goncearov, Dostoievski și Gorki.
„Debutată sub acoperire în «Bilete de papagal», de teamă ca soțul să n-o descopere (nu-și dorea o concurentă, ci doar o mamă pentru copiii săi ...), Ștefana iese la suprafață ca scriitoare după ce copiii devin adolescenți”, Paul Cernat, critic literar
