Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În 1941, la doar un an de la descălecarea la Școala Normală din București (unde l-a avut magister pe Vladimir Streinu), un adolescent pricăjit, miop și sărac lipit pământului - ați ghicit: Marin Preda a lu’ Călărașu - făcea cunoștință, prin intermediul amicului Geo Dumitrescu, cu membrii grupării poetice Albatros (Al. Cerna-Rădulescu, Sergiu Filerot, Virgil Untaru, aka Virgil Ierunca, Marin Sârbulescu ș.a.). Cum prin buzunarele puiului de țăran sufla vântul Bărăganului, viața la 19 ani era împărțită simplu: ziua trudea cu brațele pe un șantier din Fierbinți, iar seara, anesteziat de durerile de șale și înjurăturile salahorilor, potrivea pe colțuri de ziare vechi versuri cu rimă albă.
Bucurie multă, inimă ruptă!
Într-una din zile, speranța a încolțit sub forma unei vești bune: conducerea revistei „Albatros” a dat undă verde pentru publicarea uneia dintre schițele expediate de Marin pe adresa redacției. Așadar, tânărul slujitor al literelor buchisise și proză scurtă, nu doar poeme… Bucurie multă, inimă ruptă însă! Înainte de a ieși la tipar, publicația (mai exact numărul 8 al „Albatrosului”) a fost interzisă. Vremuri grele, în care cenzura dicta (și) destinul culturii. Preda a continuat să scrie, ațâțat de febra unui debut mereu amânat. În decursul aceluiași an, 1941, s-a mai ivit o șansă: grupul Albatros intenționa să publice un volum de versuri colectiv. Aveau titlul - „Sârmă ghimpată” - , nu și toate poeziile. Invitat să se alăture inițiativei cu un poem, Marin n-a stat pe gânduri.
Ștampilă pe manuscris: CENZURAT 3
Într-o singură noapte a scris versurile, așa, dintr-o suflare, apoi, seri la rând, le-a cizelat până le-a dat forma poemului „Întoarcerea fiului rătăcit”, căci așa se numește singura creație lirică semnată de Preda. Din păcate și de data aceasta strădania tânărului de 19 ani s-a dovedit inutilă. Autoritățile au interzis în acea toamnă volumul „Sârmă ghimpată”, imprimând sec pe coperta manuscrisului: CENZURAT 3 (cu adăugirea, de mână, „408. Nu se poate imprima”). Necazul cu repetiție l-a îndepărtat, se pare, definitiv pe Marin de muzele poeziei (nu se cunosc, până astăzi, alte versuri scrise de autorul „Moromeților”).
Debut cu „Pârlitu’”
Anul următor, Marin Preda s-a angajat corector la ziarul „Timpul”, perioadă în care va lucra şi la Institutul de Statistică. Tot în 1942, la 16 aprilie, avea să se petreacă în sfârșit minunea debutului: schiţa „Pârlitu’” vedea lumina tiparului la locul de muncă, în cadrul rubricii „Popasuri”, coordonată de Miron Radu Paraschivescu. În aceeaşi publicaţie îi vor mai apărea povestirile „Calul”, „La câmp” şi „Salcâmul”, precum şi schiţele „Strigoaica” şi „Noaptea”. Fără resursele financiare necesare unei existențe decente în Capitală, Marin Preda (și-)a vândut nuvela „Calul” lui Dinu Nicodin, scriitor, poet și prozator, afiliat literaturii moderniste, participant frecvent la viața cenaclului literar Sburătorul şi membru al unei familii aristocrate.
Viraj politic, viraj literar
În 1945, după încheierea stagiului militar, Marin Preda și-a văzut publicate schiţele „Doctorul”, „Iubirea”, „Ceata”, „Nepotul” și „Salcâmul”. Multe alte nuvele şi povestiri aveau să-i fie găzduite de „Timpul”, „Vremea”, „Evenimentul zilei”, „Viaţa Românească”. Pana lui Marin începuse să alunece repede... În 1947 i se respinge de la publicare una dintre cele mai valoroase proze scurte românești - „Întâlnirea din Pământuri” -, valorificată un an mai târziu de editura Cartea Românească. Odată cu virajul politic - la cârma țării fuseseră instalați dinspre Kremlin, în interes bolșevic, vechii (puțini) și noii (mulți) comuniști neaoși - virează spre orizonturile roșii și condeiul fiului de țărani din Siliștea Gumești.
Interzis (și) de comuniști
Tributul adus noii ideologii este plătit în scrieri subțiri (precum „Ana Roşculeț”, 1949, ori „Desfășurarea”, 1952), dar (doar) așa, prin nodul compromisului, Preda și-a putut dezlega adevărata operă. În 1955, ieșeau în lume „Moromeţii” (vol. I; al II-lea a apărut abia în 1967), roman autobiografic urmat de „Ferestre întunecate” (1956), „Îndrăzneala” (1959), „Risipitorii” (1962), „Friguri” (1963), „Intrusul” (1968), „Martin Bormann” (1965), „Imposibila întoarcere” (1971), „Marele singuratic” (1972), „Delirul” (1975), „Viaţa ca o pradă” (1977). Proza marca M. Preda a atins culmile literaturii cu trilogia „Cel mai iubit dintre pământeni” (1980), un colosal succes de critică și de public. Etichetat drept o analiză violentă a comunismului, romanul a fost retras din toate bibliotecile şi librăriile publice şi universitare la doar câteva săptămâni de la apariție. Soarta textelor iscodite de Marin intrase din nou pe orbita cenzurii și a demenței.
„Întoarcerea fiului rătăcit”, patru decenii în sertar
Unica poezie (cunoscută) scrisă de Marin Preda, respinsă de la publicare în 1941, odată cu volumul care urma s-o primească între copertele lui („Sârmă ghimpată”), avea să scoată capul în universul literar abia în 1981!, când autorul ei era deja un nume consacrat al culturii românești. Dar să facem loc poemului scris de Preda la 19 ani, prea puțini cititori îl cunosc:
„Întoarcerea fiului rătăcit
E dimineaţă, am gura amară şi cîrcei în tot corpul;
peste geam văd pîinea rotundă şi inaccesibilă ca idealul unui adolescent.
Mă întind şi mă las fără să vreau în voia mea însumi
şi cuget banal că lumea-i inutilă şi trăieşte fără nici un rost…
Aşa cum sînt mă cuprinde nostalgia boabelor de porumb coapte-n tarabă
şi a mămăligii cu brînză friptă pe jăratec a oamenilor proşti…
Nu-i nimic, că doară ţi-ai propus să fii luptător şi să cucereşti lumea
şi ai nădejdea să revină nişte timpuri ce nici măcar nu le cunoşti.
Acum dă-te jos din pat şi caută şi munceşte fiindcă nu-i ruşine.
Ei, ascultă-mă; am fost rînd pe rînd: mareşal după caruri mortuare,
am spălat pe jos, am ţinut filosofic de coarne roaba
şi am măturat măreţ şi «dégagé» pe trotuoare.
Nu mai scrie versuri prozatorule care faci patetic foame;
Punctează de vrei mizeria sau descrie ca un Neron, o vîltoare,
urmăreşte ca prostul un copil ce duce îngheţat un lemn în sanie,
sau fugi ca un foiletonist după inspiraţie pentru intriga fascicolei viitoare.
- Da, dar în mine se prăbuşesc o mie de visuri.
Sînt tot atît de gol şi inutil cum am plecat de-acasă
şi așa cum sînt m-a cuprins nostalgia boabelor de porumb coapte-n tarabă
şi a mămăligii părinteşti aburinde şi calde de pe masă”.
O familie complexă
Tudor Călărașu și Joița Preda, părinţii romancierului, n-au fost căsătoriţi oficial. Motivul? Așa și-au putut păstra, fiecare, lotul de pământ primit la sfârşitul războiului. Familia Călărașu-Preda a fost una numeroasă. Tudor a avut din prima căsătorie trei băieţi: Ilie, Gheorghe şi Ion - deveniţi personajele Paraschiv, Achim şi Nilă în „Moromeţii” - , iar mama, două fete: Măria şi Miţa (Ilinca şi Tita din acelaşi roman). Din căsătoria neoficială a părinţilor lui Marin Preda, s-au mai născut Ilinca şi Alexandru (Sae), cei trei copii luând numele de familie al mamei.
A fentat școala de meserii
După absolvirea școlii primare şi a gimnaziului din satul natal (Siliștea-Gumești), Marin Preda a fost îndrumat de tatăl său, Tudor Călăraşu, să urmeze o școală de meserii. Cu ajutorul unui librar, Marin Preda a reuşit să se sustragă planurilor părintești, înscriindu-se la Şcoala Normală din Abrud, iar mai apoi la Şcoala Normală din Cristur-Odorhei și Bucureşti.
O replică legendară
În anii ’70 ai secolului trecut, poetul Adrian Păunescu îl convingea pe Marin Preda să susţină o rubrică permanentă în revista „Luceafărul”, în care scriitorul a și publicat de altfel tulburentul eseu „Obsedantul deceniu”. După mărturisirile lui Păunescu, Marin Preda dezavua faimoasele „Teze din iulie” ale PCR, declarând solemn în faţa lui Nicolae Ceauşescu: „Dacă introduceţi realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid!”.
Deputat de Drăcșenei
În 1980, scriitorul Marin Preda a candidat cu succes, în circumscripţia Drăcşenei (județul Teleorman), pentru un loc de deputat în Marea Adunare Naţională. În plan literar a fost la fel de norocos, 1980 fiind anul când a ieșit de sub tipar opera sa de căpătâi: „Cel mai iubit dintre pământeni”.
În satul natal al scriitorului, Siliştea-Gumeşti din județul Teleorman, se găsește, începând cu anul 1982, Centrul memorial „Marin Preda”, însă nu este amenajat în casa familiei - ci în școala din sat ridicată în anul 1910, la care a învățat Marin Preda timp de șapte ani - , din cauză că locuința istorică, în care revenea adesea Marin Preda, inclusă pe „Lista monumentelor istorice”, a fost lăsată neîngrijită, fiind astăzi în prag de prăbușire.
101 de ani s-au împlinit pe 5 august 2023 de la nașterea lui Marin Preda
Numai foamea şi pierderea libertăţii pot degrada o fiinţă umană”, Marin Preda
Dragostea face pe om mai deştept”, Marin Preda
57 de ani avea Marin Preda când a fost găsit fără suflare la vila de creație de la Mogoșoaia, Ilfov
Lupta pentru existenţă (…) împinge pe om la multe înfrângeri”, Marin Preda
