Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Într-o caldă şi umedă zi de august 1941, Ferry Porsche sosea în Prusia Orientală ca să facă o demonstraţie pentru Hitler și Himmler în Bârlogul Lupului, cartierul general al führerului pentru Frontul de Est. Tatăl său lucrase intens la transformarea Volkswagenului pentru întrebuinţări militare. În colaborare cu Wehrmachtul, Ferdinand Porsche realizase Kübelwagenul (mașina-găleată), un vehicul ușor, de teren, utilizat deja de trupele generalului Rommel în campania nord-africană. Amănuntele sunt oferite de cercetătorul olandez David de Jong, autorul unei anchete tulburătoare: „Miliardarii naziști. Istoria întunecată a celor mai bogate dinastii germane” (Corint, 2023): „Ferry, în vârstă atunci de 31 de ani, fusese convocat în Bârlogul Lupului ca să prezinte cel mai recent model proiectat de tatăl lui, Schwimmwagenul (mașina-înotătoare), un autovehicul amfibiu la care acesta lucra în colaborare cu Waffen-SS, braţul militar al maşinăriei de teroare conduse de Himmler. Porsche-tatăl nu-l însoţea; trecuse deja la următorul proiect. Succesul mașinii-găleată îi adusese proiectantului de 65 de ani încă o comandă. Cu o zi înainte de lansarea Operaţiunii Barbarossa, Hitler îl numise șef al comisiei de tancuri, cu misiunea de a proiecta noi vehicule blindate pentru Frontul de Est”.
Mașina-înotătoare
Mai departe: „În vreme ce Ferry se ocupa de firma din Stuttgart, Porsche îl numise la conducerea uzinelor Volkswagen (controlate de familia Porsche) din Fallersleben pe ginerele Anton Piëch. Producţia de arme și vehicule militare luase avânt după primăvara lui 1940, când construcția uriașului complex fusese în sfârșit finalizată. Mașini-găleată, bombe zburătoare V-1, mine antitanc, lansatoare de rachete antitanc, piese de schimb pentru tancuri, bombardierul bimotor Ju-88 și Messerschmittul Me-262, primul avion de vânătoare cu reacţie din lume, toate se fabricau la Volkswagen, pentru întărirea mașinăriei de război naziste. Şi tot mai des cu mână de lucru forţată. Începând din iunie 1940, sute de femei poloneze și de soldaţi germani încarceraţi (majoritatea pentru insubordonare sau dezertare) au fost puși să muncească la uzinele Volkswagen, dar numărul lor nu satisfăcea cerinţele de producţie. Primeau salarii mici, îndurau condiţii de trai înfiorătoare și nu aveau libertatea de a părăsi complexul sau de a-și cheltui mizera leafă în afara lui. Muncitorii aceștia erau ţinuţi într-un sector înconjurat cu sârmă ghimpată și erau abuzaţi crunt de gardieni. Acum, dacă mergeau toate conform planului și Hitler aproba prototipul, mâinile lor bătătorite aveau curând să asambleze părţile componente ale mașinii-înotătoare. În urma demonstraţiei lui Ferry, Hitler a inspectat personal şi îndelung vehiculul amfibiu. I-a pus întrebări amănunţite tânărului Porsche, pentru care führerul era «mai simpatico [sic] dacă îl cunoșteai personal»”.
Un general, un țânțar și palma führerului
Mai „simpatico?”. Din nou David de Jong: „Potrivit amintirilor lui Ferry Porsche, Hitler era preocupat de soarta militarilor care ar fi trebuit să conducă mașina. Adevărul era că pe Frontul de Est nu se luptau doar cu rușii, ci și cu roiuri de ţânţari. - N-aţi putea să faceţi pentru mașina asta un soi de plasă de ţânţari care să-i apere cât sunt în trecere?, l-a întrebat Hitler pe Ferry. În exact aceeaşi clipă, un general care stătea lângă führer a fost pişcat de obraz de un ţânţar. Fulgerător, Hitler i-a ars generalului o palmă, omorând insecta. Pe obrazul omului a început imediat să curgă sânge. - Uite!, s-a amuzat Hitler. Primul general german care-și varsă sângele în războiul ăsta! Ferry a pretins ulterior că Himmler l-a invitat în seara aceea la o preumblare prin pădure şi l-a făcut pe loc ofiţer SS onorific. De fapt, el făcuse voluntar o cerere de intrare în SS, în decembrie 1938, și fusese deja primit ca ofiţer la 1 august 1941. Mii de mașini-amfibii au intrat curând în producţie la uzinele Volkswagen din Fallersleben. La începutul lui octombrie 1941, la câteva săptămâni după demonstraţia lui Ferry, uzinele Volkswagen au fost primele care au acceptat prizonieri de război sovietici, ca sclavi. Cei 650 de oameni au ajuns la Fallersleben subnutriţi grav și abia în stare să meargă. Mulţi s-au prăbușit unde lucrau. În câteva săptămâni, 27 dintre ei au murit. Milioane de camarazi de-ai lor aveau să-i urmeze în regimul de sclavie, tortură și moarte”.
Când s-a îngroșat gluma…
La doi ani distanță de la această demonstrație, în ziua de 27 mai 1943, un om pe nume Josef Herrmann îi scria lui Ferdinand Porsche o scrisoare directă şi onestă. Evreul german lucrase cu proiectantul de automobile la Austro Daimler și avea nevoie de ajutorul fostului coleg. Fugise la Amsterdam cu sora lui, care fusese deja deportată și, fără știrea lui, omorâtă la Auschwitz. Acum era și el în pericol. A întrebat dacă Porsche i-ar putea trimite o scrisoare comandantului bavarez al forţelor de securitate SS din Olanda, în care să prezinte și să laude contribuţiile lui Herrmann la „economia naţională și industria Austriei”. Detaliază cercetătorul David de Jong: „Evreii erau ocazional puși pe o listă de scutiri de la deportarea directă în lagărele de exterminare, pentru «merite pe timp de pace». Scrisoarea solicitată a fost bătută la mașină, dar niciodată nu a fost expediată. La jumătatea lunii iunie, secretarul lui Porsche i-a scris lui Herrmann. Fără a da vreo lămurire asupra motivelor deciziei, scrisoarea spunea că, de fapt, Porsche «nu se simţea în stare să-i trimită comandantului forţelor poliţienești o confirmare a serviciilor dumneavoastră civile din trecut». Curând, Josef Herrmann a fost deportat din Amsterdam. A murit la Bergen-Belsen în data de 30 martie 1945, la o săptămână după ce împlinise 70 de ani și cu două înainte ca lagărul să fie eliberat. Când s-a îngroșat gluma, Ferdinand Porsche, cel cu atâtea relaţii și cu o gândire chipurile independentă, nu a îndrăznit să-și ajute un fost coleg aflat în pericol de moarte”.
Un acord Porsche-Waffen-SS
În vara lui 1943, Porsche era ocupat mai ales cu propria salvare. Dezamăgise în noua funcţie de şef al comisiei pentru tancuri. Prototipurile realizate de el, între care greoiul tanc numit Maus, nu erau potrivite să ia parte la Operațiunea Citadela, ultima ofensivă majoră pe teritoriul Uniunii Sovietice. „Albert Speer, ministrul armamentului și el însuși proiectant, era pe cale să-și concedieze rivalul, în vârstă acum de aproape 70 de ani, de la șefia comisiei. Cei 10 ani în care Porsche fusese inginerul favorit al lui Hitler se apropiau de un final fără fast. În paralel, ginerele Anton Piëch aplica un regim de teroare la uzinele Volkswagen din Fallersleben. Primul lagăr-satelit construit aici a fost cinic denumit «Satul de Muncă». Ca urmare a unui acord între Porsche și Himmler, deţinuţii au primit misiunea de a finaliza construcţia unei topitorii de metale ușoare. În schimb, Porsche oferea Waffen-SS-ului 4.000 de mașini-găleată. Prizonierii au fost aduși întâi de la Neuengamme, apoi de la Sachsenhausen și Buchenwald. Curând, au fost deportaţi la uzine, pentru diverse proiecte, și deţinuţi de la Auschwitz și Bergen-Belsen”, mai consemna David de Jong.
Gândaci pe chipurile bebelușilor
„În vara aceluiași an - urma cercetătorul olandez -, Piëch afirma răspicat că trebuie să folosească Ostarbeiter-i ieftini pentru a îndeplini dorinţa Führerului ca Volkswagenul să fie produs cu doar 990 de mărci. Numărul Ostarbeiter-ilor, între care și adolescenţi, a crescut rapid la peste 4.800. Erau ţinuţi laolaltă într-un sector supraaglomerat al lagărului uzinelor, înconjurat cu sârmă ghimpată. Un istoric a descoperit mai târziu că un bucătar sadic amesteca resturile de la bucătărie cu cioburi de sticlă, pentru ca subnutriţii deţinuţi să se rănească scotocind după mâncare! Aproximativ jumătate din muncitorii aceștia erau femei. Unele dintre poloneze și rusoaice fie ajungeau deja însărcinate, fie deveneau curând gravide în lagăr. Mamele erau obligate să-și predea bebelușii imediat după naștere, aceștia fiind mutaţi la «Creșa pentru copii străini» din Rühen, un sat învecinat. Condiţiile de aici sfidau orice închipuire - explica mai târziu un procuror britanic: «Noaptea, gândacii ieșeau din zidurile barăcilor acelora și literalmente acopereau feţele și trupurile copiilor. […] Unii dintre copii aveau pe trup până la 30-40 de abcese sau furuncule». Cel puţin 365 de nou-născuţi polonezi și ruși au murit la creșa din Rühen din pricina infecţiilor și a îngrijirii deficitare”.
Fuga în Austria
În ziua de 9 mai 1944, Ferdinand Porsche, fiica sa, Louise, și fiul său, Ferry, fugeau în Austria cu familiile lor și cu majoritatea angajaţilor. Părăseau Stuttgartul, un oraș hărţuit de raidurile aeriene aliate. „Printre ţintele raidurilor se număra și compania Porsche. Lângă vila familiei din vârful dealului cu vedere la oraș, în fosta locuinţă a vecinilor evrei se înfiinţase un post de comandă antiaeriană, care nu făcea decât să crească vulnerabilitatea proiectantului și alor săi. Într-o dimineaţă, membrii clanului Porsche au ieșit din adăpostul antiaerian în aer liber, tocmai când în vale se vedea lucirea roșie a focului. «Stuttgartul ardea», după cum își amintea Ferry. Era timpul să plece. Clanul Porsche-Piëch a petrecut restul războiului în Austria, mutându-se între moșia Schüttgut, pe care Ferdinand Porsche o cumpărase în Zell am See, și bucolicul orășel de munte Gmünd, unde Ferry a început să lucreze la realizarea primului automobil Porsche sport. Până la plecarea din Germania, se ocupase asiduu de firma de proiectare din Stuttgart, care exploata sute de muncitori forţaţi. În vara anului 1942, de exemplu, lângă noua fabrică de mașini a companiei s-a construit un lagăr de muncă silnică, un sector al acestuia fiind destinat exclusiv cazării Ostarbeiter-ilor. Exploatarea mâinii de lucru de către membrii familiei Porsche se extindea până în sfera vieţii particulare”, susține cercetătorul David de Jong.
O încântătoare tânără ucraineană
Adică? „În martie 1943, Ferry Porsche și soţia lui, Dodo, au început să folosească o «încântătoare» tânără ucraineană în vârstă de 16 ani, ca slujnică la moșia austriacă a familiei. O rudă din ramura Porsche i-o prezenta astfel lui Louise Piëch: «Dacă e la fel de muncitoare pe cât e de frumoasă, atunci Ferry poate fi mulţumit». Cu Louise și copiii lor la adăpost în Austria, Anton Piëch și-a continuat domnia terorii la uzinele Volkswagen din Fallersleben. La jumătatea lunii mai 1944, unul dintre ingineri s-a dus la Auschwitz, de unde a selectat 300 de metalurgiști evrei din Ungaria. Aceștia au fost scurtă vreme folosiţi la uzinele Volkswagen pentru producerea bombei zburătoare V-1, una dintre armele-minune ale naziștilor. Cei 300 au fost însă rapid deportaţi în Lorena, să ajute la transformarea unei exploatări de minereu de fier în fabrică subterană de arme. Aici s-au alăturat unui alt grup, alcătuit din 500 de prizonieri evrei selectaţi și ei de la Auschwitz de către responsabilii Volkswagen. La 31 mai, din Neuengamme au fost aduși cam 800 de prizonieri pentru a termina construcţia unui lagăr la sud-vest de complexul Volkswagen, menit să-i găzduiască pe cei forţaţi să muncească acolo. Sergentul SS Johannes Pump a fost primul comandant al așa-numitului lagăr Laagberg. Ceva mai devreme, sadicul SS-ist fusese expediat la vreo 100 de kilometri spre est, de la satelitul Neuengamme, aflat lângă AFA lui Günther Quandt din Hanovra, la cel de pe lângă uzinele Volkswagen, unde stăpân era Anton Piëch. Şi într-un loc, și în celălalt, domnia violenţei și brutalităţii continua neîntreruptă”.
Vin americanii! 10 milioane de mărci pe traseul Germania-Austria
Cât timp a mai continuat exploatarea muncitorilor-sclavi în uzinele controlate de Porsche? La uzinele Volkswagen, de pildă, lucrul a încetat în primele zile ale lui aprilie 1945. Alimentele se epuizaseră aproape complet la uriașul complex industrial din Fallersleben. Naziștii au început să-l folosească drept punct de tranzit pentru deportările de la alte lagăre satelit. În data de 7 aprilie, SS-ul a ordonat evacuarea restului sateliţilor Volkswagen. O sută de prizonieri de la unul din acestea, toţi bărbaţi, au murit în urma deportării la Wöbbelin, un alt satelit al lagărului de concentrare Neuengamme, aflat la câteva ore bune de mers spre nord. La Salzwedel, un lagăr de concentrare pentru femei situat la o oră de mers spre nord-est, au fost deportate în vagoane de marfă 650 de deţinute evreice ţinute într-o hală a uzinelor Volkswagen. Peste o săptămână, erau eliberate de forţele americane. Soldaţii americani i-au eliberat pe muncitorii, atât forţaţi, cât și în sclavie, care mai rămăseseră la uzinele Volkswagen, în data de 11 aprilie 1945. Sadicul director Anton Piëch fugise cu o zi înainte, având mai întâi grijă să fure peste 10 milioane de mărci din seifurile companiei și să trimită pe front circa 250 de miliţieni ai fabricii. A șters-o cu milioanele în Austria lui natală, unde clanul Porsche-Piëch îl aștepta la moșia familiei din Zell am See”.
Miza Aliaților: secretele inginerești ale tandemului Porsche-Piëch
Nu în ultimul rând: „În cursul ultimilor opt ani, compania Porsche taxase deja uzina de stat Volkswagen cu aproximativ 20,5 milioane de mărci germane pentru servicii de proiectare și cercetare. Câteva decenii mai târziu, doi istorici trăgeau următoarea concluzie: «Suma aceasta a constituit temelia financiară pentru evoluţia postbelică ascendentă a casei Porsche». La jumătatea lunii mai 1945, o echipă de anchetă a Aliaților a percheziţionat domeniul de câteva mii de metri pătrați de la Zell am See și sediul provizoriu al companiei Porsche, din Gmünd”. Și? „I-au interogat pe Ferdinand Porsche și pe inginerii lui cu privire la tancurile și la vehiculele militare proiectate. Strânși cu ușa, Porsche și angajaţii lui au cedat și au predat schiţele tehnice ale companiei. La momentul raziei, Aliații au publicat un memoriu despre proiectantul de arme și mașini Porsche”. Ce conținea memoriul? David de Jong: „«Prin Hitler - se menționa în text -, lui Porsche i s-a încredinţat realizarea unui proiect preferat al naziștilor - maşina Volkswagen. Totodată, Porsche a jucat un rol important în dotarea mașinăriei de război naziste»”. Datele erau limpezi, dar au fost trași la răspundere membrii clanului Porsche-Piëch, ori Aliații (americanii, în special) erau interesați doar de secretele inginerești?
Banii vorbesc
David e Jong e prompt: „Autoritățile aliate i-au arestat pe Anton Piëch, ajuns la 50 de ani, și pe Ferry Porsche, în data de 29 iulie 1945, și i-a adus într-un lagăr de prizonieri de lângă Salzburg. Peste cinci zile era reţinut și Ferdinand Porsche, doar că el a fost mutat în Germania, la Castelul Kransberg. Proiectantul-vedetă, ajuns la 69 de ani, s-a plâns anchetatorilor că fusese deja exhaustiv interogat în Austria. «Susţinerea lui Hitler a fost pur și simplu necesară ca să-mi implementez cu succes ideile», le-a declarat el. Nu doar producţia de arme pentru naziști îl adusese însă pe Ferdinand Porsche în fața anchetatorilor. Aliaţii voiau și secretele lui profesionale. Cât despre conducerea brutală a uzinelor Volkswagen, unde Porsche și Piëch folosiseră aproximativ 20.000 de persoane ca mână de lucru forţată sau în sclavie, inclusiv 5.000 de prizonieri din lagăre, Aliaţilor nu prea le păsa de practicile deplorabile ale celor doi moguli. Principala ţintă a interogatoriilor erau banii lor, anchetatorii acuzându-i că au furat de la companie în beneficiul personal. În această privinţă nu greșeau”.
Câteva săptămâni de arest (formal)
Ultimele aprecieri: „După ce jefuise seifurile Volkswagen, Piëch continuase să trimită facturi din Austria armatei britanice, noul administrator al uzinelor, taxând-o peste 1,25 milioane de mărci pentru servicii efectuate de companie chiar și după ocuparea complexului”. Uluitor! „Cum Piëch era încă directorul uzinelor, se simţea pe deplin îndreptăţit să facă asta. Ferdinand Porsche a negat că jefuise ceva; în fond, cel care furase de la Volkswagen era ginerele lui. După cinci săptămâni, a fost eliberat și s-a întors în Austria. Nu peste mult timp, au fost eliberaţi și Anton Piëch, și Ferry Porsche; de săptămâni întregi, Ferdinand insista în acest sens pe lângă autorităţile Aliate. Anchetatorii americani și britanici au plecat, dar trioul a rămas să înfrunte o altă forţă Aliată: francezii”. Cu același rezultat, favorabil miliardarilor naziști.
20.000 de muncitori-sclavi și 5.000 de prizonieri au estimat Aliații că ar fi folosit compania Porsche în fabricile sale, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
20,5 milioane de mărci au estimat Aliații că ar fi primit clanul Porsche de la statul german nazist doar pentru planuri de proiectare ale mașinăriilor de război germane.
„Cu o zi înainte de lansarea Operaţiunii Barbarossa, Hitler îl numise pe Ferdinand Porsche șef al comisiei de tancuri, cu misiunea de a proiecta noi vehicule blindate pentru Frontul de Est”, David de Jong, cercetător
Mașini-găleată, bombe zburătoare V-1, mine antitanc, lansatoare de rachete antitanc, bombardierul bimotor Ju-88 și Messerschmittul Me-262, primul avion de vânătoare cu reacţie din lume, toate se fabricau la Volkswagen, pentru întărirea mașinăriei de război naziste.
„Soldaţii americani i-au eliberat pe muncitorii, atât forţaţi, cât și în sclavie, care mai rămăseseră la uzinele Volkswagen, în data de 11 aprilie 1945. Sadicul director Anton Piëch fugise cu o zi înainte, având mai întâi grijă să fure peste 10 milioane de mărci din seifurile companiei”, David de Jong, cercetător
„Prin Hitler, lui Porsche i s-a încredinţat realizarea unui proiect preferat al naziștilor - maşina Volkswagen. Totodată, Porsche a jucat un rol important în dotarea mașinăriei de război naziste”, raport al Aliaților
„Susţinerea lui Hitler a fost pur și simplu necesară ca să-mi implementez cu succes ideile”, Ferdinand Porsche
„Nu doar producţia de arme pentru naziști îl adusese pe Ferdinand Porsche în fața anchetatorilor. Aliaţii voiau și secretele lui profesionale”, David de Jong, cercetător
Citește pe Antena3.ro
