Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Tatăl său, evreu sefard înnobilat, a fost consulul Olandei la București. Mama sa era originară dintr-o familie hasidică din Rusia, din care provine și pianistul Arthur Rubinstein. Savant umanist cu înalte studii în Germania (unde a devenit și rabin), Moses Gaster a fost deopotrivă un militant pentru emanciparea evreilor români (adept al iluminismului Haskala), unul dintre primii sioniști importanți și un spirit enciclopedic profund atașat de tradițiile culturale românești, cărora le-a dedicat lucrări de prestigiu: impunătoarele Literatura populară română (prima sinteză majoră în domeniu) și Crestomația română (cu sute de documente ale culturii române premoderne) în primul rând.”, amintea criticul literar Paul Cernat într-o minibiografie dedicată lui Moses Gaster.
La vârful elitei intelectuale
Dar să facem loc portretului: „Moses era specializat și în culturile și literaturile bizantino-slave, pe care le-a privit ca pe niște punți cu evreitatea. A fost prieten și a colaborat cu mulți junimiști (Eminescu, Maiorescu și Odobescu în primul rând), dar și cu Hasdeu, Grigore Tocilescu, Macedonski și, nu în ultimul rând, Petre Ispirescu, căruia i-a fost sfătuitor. Prelegerile sale universitare erau audiate de vârfurile elitei intelectuale. A fost unul dintre maeștrii lui Nicolae Cartojan în studierea cărților populare. A publicat numeroase lucrări despre istoria și spiritualitatea evreiască, despre literatura bizantino-slavă, despre legendele și tradițiile Evului Mediu european, despre circulația unor teme și motive veterotestamentare ș.a.m.d. Esențiale rămân teoriile despre originea basmelor europene din narațiuni de origine orientală (prin prisma lor Eminescu va explica poveștile lui Creangă).”
Cuiul D.A. Sturdza
Pe fir: „Autoritățile epocii au refuzat să-i acorde cetățenia acestei personalități care a făcut cinste culturii române; mai grav, în 1885, guvernul liberal l-a expulzat ca urmare a protestului său (și al altor intelectuali evrei) împotriva discriminărilor antisemite și, probabil, conflictului științific cu D.A. Sturdza. Expatriat la Londra, a devenit și acolo un lider important al comunităților evreiești și un savant respectat, membru al unor instituții prestigioase (în 1888 guvernul conservator îi retrăsese, la îndemnul lui Maiorescu, expulzarea - prea târziu însă). La Enciclopedia Britanica a colaborat, din 1911, cu numeroase articole, între care unele despre Alecsandri și Ion Ghica.”
Compensații tardive
Nu în ultimul rând: „Îi datorăm cea mai bună ediție Anton Pann din epocă (1936, neîncheiată din păcate), autorul Poveștii vorbei fiind pentru Moses o veche obsesie. A promovat prin volume, conferințe ș.a. cultura româna populară și cultă, ca un ambasador neoficial în Marea Britanie. A revenit, periodic, și în România, invitat la manifestări științifice. În 1929, Academia Română l-a acceptat (târzie compensație) ca membru de onoare, iar Moses Gaster i-a donat, spre sfârșitul vieții, o bogată colecție de manuscrise. Amplele sale memorii, apărute în 1990 la Londra, nu au fost încă editate complet, din câte știu, și la noi, deși interesul lor ar fi considerabil.”
Citește pe Antena3.ro
