Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ionel Fernic este unul dintre cei mai mari compozitori de romante si tangouri al Romaniei. Cealalta neostoita pasiune a lui a fost speciala: aviatia. Ionel Fernic s-a nascut la 29 mai 1901.
A fost un amestec de sensibilitate, romantism, barbatie duse la extrem. Era o aparitie ciudata, cautata de femei insa.
In muzica s-a facut remarcat la 18 ani cu "Balada crucii de mesteacan", o romanta de mare succes. La 34 de ani, pe primul loc in sufletul lui Fernic a trecut aviatia. "De mic copil, scrie Ionel Fernic, visul meu a fost sa zbor si, impreuna cu regretatul meu var, George Gh. Fernic, cazut eroic la marele Miting International de Aviatie de la Chicago la 22 octombrie 1930, construiam din cutii goale de portocale avioane. Moartea varului meu nu a facut decat sa atate si mai rau flacara ce imi ardea sufletul si nu asteptam decat ziua sa purced pe glorioasele urme lasate de el." Tatal sau era inginer mecanic. Probabil ca aceasta l-a ajutat sa invete mai repde sa piloteze.
Cu o ambitie demna de o cauza inalta, muzicianul a invatat sa piloteze avioane si sa sara cu parasuta. Primul tango al lui Ionel Fernic a aparut din dorinta lui de a-si demonstra propria putere de a compune melodii de succes, dar si din nevoia de a avea cu ce trai, dupa cum singur marturisea. "Intr-o zi stateam acasa si exersam la pian. Simteam oarecare inspiratie in acel moment si am luat hartia si condeiul in mana. Dupa o munca de o jumatate de ora, am compus «Minciuna», primul meu tango. Primul meu succes nu m-a imbatat de loc, caci imi dadeam seama cat e de eftin, dar... trebuia sa traiesc si m-am pus cu nadejde pe lucru, luptand din rasputeri sa escaladez cat era cu putinta zidurile banalitatii", declara muzicianul.
Compozitorul a trecut la mansa avionului abia dupa ce a divortat de cea de-a treia sa sotie. El povesteste cum a ajuns aviator. "Ma duceam sa ma logodesc. De aceasta data, aleasa inimei mele avea in loc de brate doua aripi, in loc de sani doua roti (trenul de aterizaj), in loc de trup, fuselaj, in loc de gura – atat de cicalitoare la femei, un motor de 100 de cai-putere, in loc de nervi... nervuri, si in loc de pantece si solduri, o splendida silueta aerodinamica. Viitorul camin: cerul."
De fiecare data cand urca intr-un avion, Ionel Fernic devenea un stapan.
"Cat de maret sa pleci singur – pentru prima oara – intr-o lume fara hotare, in care singura lege e visul si singurul stapan, suveran, destinul... Cat de mici si de meschini imi par cei de pe pamant! Ma gandesc la ei cu un fel de ciudata compatimire...", spunea el, cu un fel de dispret suveran, dar si cu o nota de mandrie fara margini.
Dupa ce a invatat sa piloteze un avion, a vrut sa vada cum e sa fii parasutist (se pare ca a invatat singur, pentru ca nu exista o scoala de parasutism in Romania). Sa devii tu insuti un fel de pasare, sa zbori, sa fii doar tu si cerul. Libertatea suprema a omului. Pentru Ionel Fernic, senzatiile din timpul saltului cu parasuta nu puteau fi comparate cu nimic. "Primul salt a fost si cel mai important. Nu simt nici un fel de rau sau gol la stomac. Sunt perfect constient, simt cum alunec in aer si astept deschiderea parasutei. E o senzatie de neinchipuit! Nici un zgomot, cate de mic, nu tulbura imensa si maiestuoasa tacere a oceanului de azur. Ar trebui pana unui D’Anunzzio ca sa poata descrie intreaga frumusete si poezie a acestei fantastice calatorii pe undele nevazute ale eterului."
Nu a avut bogatii materiale. Cele din suflet erau cea mai mare zestre a lui. Doua dintre melodiile sale le-a compus din suflet: "Iti mai aduci aminte, doamna" si "Nunuta", restul pana la 400 de compozitii... erau pentru altii!
Viata lui insemna muzica si aviatie, romantism si vitejie, poate un pic de furmoasa nebunie. La un moment dat, totul s-a naruit. La 23 iulie 1938, Ionel Fernic a murit intr-un accident aviatic, ca simplu pasager al unui avion al Liniilor Aeriene Poloneze, care s-a prabusit pe teritoriul Romaniei. Romanticul venea sa-i aduca un ultim omagiu Reginei Maria, o femeie pe care o pretuise si o admirase enorm.
(Citatele au fost preluate din volumul "Ionel Fernic – Compozitorul Inaltimilor")
