Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
George Enescu s-a născut pe 19 august 1881, la Liveni - judeţul Botoşani. El era al optulea copil al părinţilor săi, Costache şi Maria Enescu, dar rămăsese singurul, fiindcă dintre ceilalţi, doi muriseră la o vârstă foarte fragedă, iar alţi cinci fuseseră seceraţi de o molima din 1878. Enescu a cunoscut din copilărie folclorul prin intermediul tarafurilor populare. Primele îndrumări muzicale le-a primit de la părinţii săi şi de la un vestit lăutar, Niculae Chioru.
Între anii 1888 şi 1893 a studiat la Conservatorul din Viena cu Joseph Hellmesberger (vioară) şi Robert Fuchs (compoziţie). Se încadreaza rapid în viata muzicala a Vienei, concertele sale în care interpreteaza compozitii de Johannes Brahms, Pablo Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix Mendelsohn-Bartholdy, entuziasmând presa şi publicul, deşi avea doar 12 ani. După absolvirea Conservatorului din Viena cu medalia de argint, îşi continuă studiile la Conservatorul din Paris - 1893 şi 1899.
Din primii ani ai secolului XX datează compoziţiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două Rapsodii Române (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru orchestră (1903), prima sa Simfonie de maturitate (1905), Şapte Cântece pe versuri de Clément Marot (1908). Activitatea sa muzicală alterneaza între Bucureşti şi Paris, întreprinde turnee în mai multe ţări europene, având parteneri prestigiosi ca Alfredo Casella, Pablo Casals, Louis Fournier, Richard Strauss.
În timpul Primului Război Mondial rămâne în Bucureşti, şi dirijează Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven (pentru prima dată în audiţie integrală în România), compoziţii de Hector Berlioz, Claude Debussy, Richard Wagner, precum şi creaţiile proprii: Simfonia Nr. 2 (1913), Suita pentru orchestră Nr. 2 (1915). În acelaşi an are loc prima ediţie a concursului de compoziţie George Enescu.
După război îşi continuă activitatea împărţită între România şi Franţa. De neuitat au rămas interpretările sale a Poemului pentru vioară şi orchestra de Ernest Chausson şi ale Sonatelor şi Partitelor pentru vioara solo de Johann Sebastian Bach. Face mai multe călătorii în Statele Unite ale Americii, unde a dirijat orchestrele din Philadelphia (1923) şi New York (1938). Activitatea sa pedagogica capătă deasemenea o importanţă considerabilă. Printre elevii săi se numară violoniştii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux si Yehudi Menuhin. Acesta din urmă, virtuoz cu o profundă cultură umanistă, a păstrat un adevarat cult şi o profundă afecţiune pentru Enescu, considerându-l părintele său spiritual. "Pentru mine, Enescu va rămâne una din veritabilele minuni ale lumii. Caracterul său şi figura sa sunt gravate în sufletul meu ca un arbore sau un munte din Sinaia. Rădăcinile puternice şi nobleţea sufletului său sunt provenite din propria lui ţară, o ţară de inegalată frumuseţe" (Yehudi Menuhin).
Creaţia sa componistică abordează aproape toate formele şi genurile muzicale. Reflectând dragostea pentru poporul din mijlocul căruia s-a ridicat şi cu a cărui sensibilitate s-a identificat. Opera lui Enescu reprezintă o pildă de însuşire şi dezvoltare creatoare a cuceririlor artei muzicale europene, de îmbinare a acestora cu tradiţiile muzicii folclorice şi profesionale româneşti.
Citește pe Antena3.ro
