Alina Manole: “Mi-e frică de Perfect”

Nicu Alifantis va avea o secundă muzicală la spectacolul “4 ani sub Luna Pătrată”

Pe 7 aprilie, la Teatrul Excelsior, Luna Pătrată “va avea cele 4 laturi mai bine definite. Câte un an pe fiecare latură”, mărturiseşte Alina Manole. La spectacolul-aniversar (au trecut 4 ani de la lansarea albumului “Luna Pătrată”) îşi vor mai da măsura talentului următorii: Raul Kusak, Claudiu Naşu Purcărin, Tudor Olaru şi Dan Nicolau. “Se vor auzi piesele Lunii şi cele noi. Pentru că acum am voie să spun, Nicu Alifantis va păşi şi el într-o secundă muzicală, pe scena noastră”, ne-a dezvăluit artista care a introdus, în România, conceptul de folk-jazz.

Jurnalul Naţional: Cum au fost aceşti patru ani sub Luna Pătrată?

Alina Manole: Ca o minune. Cu o altfel de lumina peste viaţa mea. Am învăţat multe despre mine şi limite, despre scările cu trepte inegale, mi-am dat seama cât de mică sunt în faţa lumii de sus. Mi-am redefinit conturul. Nu aş fi putut să aflu atât de multe, dacă nu ar fi existat dramul de muzică din mine şi fărâma de nebunie de acum nişte ani. Uitându-mă în urmă, văd oameni cu adevărat frumoşi, multă bucurie, o energie minunată, adrenalină, daruri neaşteptate - şi mă refer aici la tot ceea ce mi-a venit datorită Lunii mele, concertelor, muzicii. Am cunoscut mai îndeaproape muzicieni minunaţi. Am avut surpriza şi onoarea de a primi premii pentru ceea ce credeam că nu se aude suficient de mult şi de departe. În plus, la fiecare concert, am primit Linişte şi Aplauze, cele două premii fantastice pe care publicul mi le dăruieşte. Am scos încă două materiale audio, care şi ele mi-au definit stilul şi calea. Şi este, poate, pentru prima dată când nu pot spune din prima ce repede au trecut cei 4 ani. Au fost prea plini.

Ai fost cea dintâi artistă din România care a introdus conceptul de folk-jazz. Eşti o sursă de inspiraţie pentru mulţi colegi? Succesul tău se datorează şi epigonilor?

E ciudată postura de “pionier”. Când am introdus această sintagmă în referinţele despre muzica mea, cu vreo doi ani îninte de lansarea Lunii Pătrate, intenţia mea era una de a-mi defini propriul stil. Nu mi-am dat seama că, o dată cu apariţia albumului “Luna Pătrată” oficializez şi un stil muzical. Mi-au spus alţii, mai învăţaţi decât mine (râde), cu mai mulţi ani de muzică sau critică muzicală în spate. Tot atunci mi s-a spus că îmi asum un risc: fie mă vor iubi cei cărora le dau o soluţie, pentru care nu trebuie să muncească de la zero, fie se vor naşte frustrări în cei care nu au făcut această alăturare, deşi stilul lor se apropie de ceea ce fac eu. Una peste alta, folk-jazz a ajuns, ca şi Luna Pătrată, să fie unul din atributele artistului Alina Manole, iar de aici mai departe e alegerea fiecărui alt muzician de a se defini după cum crede de cuviinţă.

Alina Manole a devenit un nume în muzica românească. Cum a fost drumul până aici şi cum crezi că va fi de acum încolo? Întotdeauna a fost greu să ajungi în vârf, dar e şi mai greu să rămâi acolo...

Când spui aşa, “nume în muzica românească”, îmi sună cumva străin. Pentru mine, muzica românească înseamnă mulţi artişti uriaşi. Mai am de crescut şi de scris şi de compus şi de împărtăşit până să ajung acolo sus. E şi o chestiune de timp, pentru că zona muzicală e de nişă. Şi nu e modestie exagerată, sunt doar un om extrem de exigent cu ceea ce face. Drumul a fost unul în care destinul şi-a spus cuvântul: acum 7 ani eram la o răscruce, am întâlnit “pe neaşteptate” acei oameni de care aveam nevoie. Apoi, am investit timp şi bani în mine, demonstrând că se poate, nu doar pentru muzica definită “comercială”, să faci lucrurile cu profesionalism. Acum am mai mult timp pentru a scrie şi a creea jucării muzicale. Cum va fi? Îmi doresc ca de fiecare dată să fie mai bine. Îmi doresc ca la fiecare nou album pe care îl voi scoate să fac mai mult decât la precedentele şi mai mult decât orice alt artist cu care m-aş putea întâlni tangenţial pe zona de stil. Amanţii, piticii, lunatecii mei... trebuie să fie cei mai frumoşi  (râde).

Formula ta de scenă şi-a schimbat clapele, prin plecarea lui Adrian Cristescu la Voltaj. Cum şi când vei începe lucrul la noul album?

De câteva luni îl am alături pe scenă pe Raul Kusak, unul dintre muzicienii pe care îi admir mult şi cu care am mai avut ocazia să fac o serie de trei concerte în urmă cu aproape 2 ani. Este unul dintre cei mai buni pianişti în momentul de faţă, versatil în materie de stiluri muzicale. În prezent, avem două proiecte legate de muzica mea: cel “standard” folk-jazz şi un altul mai special, numit “Joia Păcătoşilor”, un spectacol voce, pian şi Poveste. Când spun Poveste chiar este vorba de aşa ceva: există două personaje aflate undeva la mijlocul drumului de viaţă şi între care distanţa variază, în funcţie de cum aleg să repare sau să îşi rezolve problemele trecutului. Am divagat de la întrebare, ştiu, dar proiectul acesta mi-e tare drag şi, deşi e vorba tot de muzica pe care o compun, absenţa chitării şi modul în care Raul mă ajută să construiesc muzical povestea transformă “joaca” noastră într-un show complet diferit de cel clasic. Voi începe anul acesta lucrul la albumul nou. Piese noi sunt multe, o parte au fost prezentate publicului, una dintre ele  are deja coregrafie, altele sunt cerute sau căutate. Încă le păstrez exclusiv pentru concertele live, am mai strecurat fragmente pe internet, de poftă aşa... (râde). Voi lucra împreună cu Raul orchestraţiile şi, evident, pe album vor fi prezenţi toţi artiştii alături de care cânt şi în live.

Femeia are un gust de..., iar bărbatul... Continuă tu, te rog.

Dacă tot vorbeam mai devreme despre piese noi, îţi voi răspunde prin două fragmente mici dintr-o piesă necântată deloc în public şi a cărei premieră va avea loc la Teatrul Excelsior: “Femeile au gustul mai bun, dar şi gusturi mai bune câteodată, nu ştiu dacă-s din petale sau piatră” ... “Bărbaţii au mirosul mai bun şi miresme de pat îi înconjoară, nu ştiu dacă-s din piatră sau sfoară”

Ce se va întâmpla la Teatrul Excelsior, pe 7 aprilie? Luna va fi perfect Pătrată?

Pe 7 aprilie Luna Pătrată va avea cele 4 laturi mai bine definite. Câte un an pe fiecare latură. Muzical se va întâmpla astfel: voi cânta cu Raul Kusak, Claudiu Naşu Purcărin, Tudor Olaru şi Dan Nicolau. Se vor auzi piesele Lunii şi cele noi. Pentru că acum am voie să spun, Nicu Alifantis va păşi şi el într-o secundă muzicală pe scena noastră. Acum câteva zile, într-o vizită la Teatrul Excelsior, domnul director - Aurel Mitran - m-a lăsat să văd sala aşa cum a simţit că aş vrea. Am stat pe scena goală, în faţa rândurilor de scaune goale. Liniştea de dinainte de... emoţii. Mi-e frică de Perfect. În viziunea mea Perfect înseamnă absenţa unei provocări de mai mult şi mai sus.