Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La Conservator a studiat canto cu baritonul Giovanni Guerini, acelaşi profesor pe care l-au avut Domingo, Carreras, Pavarotti şi a luat lecţii de la emeritul profesor de dans Marco Ghelfi, de la Scala din Milano. La doar 17 ani a semnat cu Warner Music, care i-a editat albumele „Via da te” şi „Urla”. În 2009, a câştigat concursul X Factor şi Premiul Industriei Muzicale din Italia pentru „cel mai spectaculos debut”. În concerte, ea cântă, împreună cu formaţia sa, piese celebre din repertoriul Guns’n Roses, Queen, Alanis Morissette, Anouk, Police, Deep Purple, Led Zeppelin, Pink Floyd etc. Sâmbătă, 22 ianuarie, frumoasa interpretă din Italia concertează, de la ora 22:30, la Hard Rock Cafe. Înainte de concertul de la Bucureşti, ea ne-a acordat următorul interviu:
• Muzica uşoară este foarte populară în Italia şi vinde bine. Eşti frumoasă şi sexy, de ce nu te-ai apucat de aşa ceva?
Înainte de toate, mulţumesc pentru complimente! Nu eu am ales muzica rock, ea m-a ales pe mine. Am îndrăgit, încă din copilărie, acest gen muzical şi am hotărât „să merg pe această stradă”. Eu nu fac muzică pentru a vinde cât mai multe albume, o fac pentru că mă face fericită.
• Cânţi Janis Joplin, Anouk, îţi place Skunk Anansie. De Britney Spears sau Lady Gaga n-ai auzit?
Desigur, am ascultat şi Lady Gaga, şi Britney Spears, dar am şi eu preferinţele mele.
• I-ai înnebunit pe toţi cu Wish You Were Here. Cum ai ales Pink Floyd?
Simona Ventura din juriul emisiunii „Factor X” a ales „Wish You Were Here”. Cred că a făcut o alegere excelentă, eu iubesc această piesă.
• De ce crezi că eşti atât de apreciată? Pentru că eşti „prea rock” pentru o italiancă?
Nu cred că muzica mea este „prea rock”, pur şi simplu e diferită de ceea ce se găseşte acum pe piaţa italiană. Totuşi, eu cred că, pe piaţa muzicală, ar trebui acordat mai mult spaţiu tuturor genurilor.
• În Italia cânţi la tv, în cluburi, la diferite festivaluri. Te interesează o carieră internaţională?
Sunt foarte interesată de o carieră pe plan naţional şi, mai devreme sau mai târziu, visul meu se va realiza.
• Ai multe coveruri în repertoriu, dar şi piese proprii, mai puţine. În concerte, ce cânţi mai mult?
Prefer să interpretez melodiile proprii, dar îmi face multă plăcere să rearanjez şi reorchestrez coveruri alături de trupa mea.
• Compui singură sau cu cei din formaţie?
Scriu melodiile cu ajutorul celor din formaţia mea, şi cel mai frumos este când ne întâlnim şi ne exprimăm toţi ideile. Din astfel de „confruntări” iau naştere piesele noastre.
• Am găsit undeva că eşti considerată cea mai mare speranţă a muzicii italiene (la miglior risorsa italiana). Când vei depăşi această fază?
Într-adevăr? Nu ştiam că am fost supranumită astfel! Îmi face mare plăcere acest lucru şi sper ca, în cel mai scurt timp posibil, „speranţa” să confirme.
• În afară de Zucchero, ce muzicieni italieni îţi mai plac?
Îmi plac mult Negramaro, Subsonica, Negrita, Elisa şi Niccolo Fabi.
• Te consideri o „urmaşă” a Giannei Nannini? Vei duce mai departe „steagul” rockului feminin din Italia?
O apreciez enorm pe Gianna Nannini şi ar fi o onoare să port mai departe „stindardul muzicii rock feminine” în Italia. Sper ca acest lucru să se întâmple mai devreme sau mai târziu. Este cel mai arzător vis al meu.
Citește pe Antena3.ro
