La 5 decembrie, Alexandru Andries canta motivat la Teatrul Excelsior. Am specificat ca este un act artistic motivat, fiindca de 14 ani incoace, Alexe sustine cate un spectacol in preajma sarbatorii de Mos Nicolae. In cinstea acestei traditii am pregatit cinci intrebari alese pentru Alexe si iata cu ce raspunsuri (alese) m-am ales.
• Jurnalul National: Nu mai aveti ce face, ati ajuns un artist de palmares. O dovada in acest sens este si concertul de Mos Nicolae pe care il sustineti in fiecare an de ceva vreme. Va multumeste palmaresul?
Alexandru Andries: Sincer, nici nu stiu ce-i aia 'artist de palmares'... Nu cumva e o inventie a presei sau a producatorilor din zona muzicala? Nu m-am gandit niciodata sa ajung un anume fel de artist, e grozav ca sunt destui care ma considera artist pur si simplu – intr-o lume guvernata de bani, stadioane pline, cifre de vanzari, eficienta, voturi de toate felurile – si nu la zona politica ma refer. Deja a fi artist presupune sa ai un loc special, si locul asta nu-l poti castiga decat daca publicul te iubeste neconditionat si te respecta, ceva ce, iata, nu se poate cumpara niciodata, cu nimic (rade). Revenind la concertul nostru de Sarbatori, sunt foarte bucuros ca din 1997 incoace am reusit sa-l facem in fiecare an si ca a devenit, in mod natural si fara sa fortam noi lucrurile, un reper al lunii decembrie. Cum as putea sa nu ma bucur, nu-i asa?
• Banica are Craciunul, Andries il are pe Mos Nicolae. De ce l-ati ales pe Mos Nicolae? Din cauza/datorita nuielusei? Modestia a avut vreun cuvant de spus?
Hahaha – Banica are Craciunul... Nu m-am gandit nici o clipa ca e posibil asa ceva! Iar eu nu l-am ales pe Mos Nicolae, din fericire lucrurile cu adevarat importante nu au nevoie de noi, sa le-alegem (rade). S-a intamplat pur si simplu ca primul spectacol din seria 'facut-de-noi-ca-asa-avem-noi-chef' sa fie in apropiere de Pasti, iar in anul urmator ne-am gandit sa-l facem de sfarsit de an, in preajma Sarbatorilor – dar nu chiar de Sarbatori, sa-i lasam pe oameni sa-si vada de treburi. Daca tin bine minte, primul concert facut in iarna a fost pe 3 decembrie 1998, dupa care data s-a tot miscat, in functie de cum pica prima zi de luni din decembrie, si cum reuseam sa gasim sala disponibila. Asta-i povestea... si, evident, nuielusa a contat foarte tare, mie imi place nuielusa lui Mos Nicolae!
• Povestiti-ne, va rugam, despre primul spectacol de la Teatrul Excelsior. Inca o dovada ca Pamantul e rotund... Alexandru Andries s-a intors de unde a plecat. Aceasta calatorie inseamna evolutie sau...?
Cred ca Aurel Mitran ar putea povesti mult mai savuros, si cu mult mai multe amanunte, cum a fost primul spectacol – cel de la Teatrul Excelsior, in sala de atunci, de 90 de locuri. Tin minte ca am facut niste invitatii desenate, ar fi fost absurd sa vindem bilete, la asa 'capacitate' – si cu atati prieteni – ca Ioana Mintulescu care a adus niste lumanari pe care le-a pus pe marginea scenei... A cantat cu noi si Alin Constantiu, iar cantecele au fost in prima auditie, mai putin cateva cantate la final, la cererea publicului. A fost ceva ce cred ca n-a mai incercat nici un artist la noi, si nici in alta parte nu cred ca se intampla decat foarte rar...
Iar acum, din cauza ca in sfarsit Teatrul Excelsior are o sala nou-nouta, de 180 de locuri – practic, de doua ori mai mare –, uite ca revenim de unde am plecat si cantam in 5 decembrie 2011 din nou, la Excelsior(rade). 'Calatoria' ne-a purtat prin cam toate salile de spectacol din Bucuresti, de la cele 90 de locuri cu care am inceput pana la Sala Palatului – trecand prin salile Teatrului National, Teatrului Odeon/Sala Majestic, Teatrului Nottara, dar si aici Aurel Mitran e cel care stie mult mai bine decat mine 'traseul'... Evolutie? Sper ca da, verdictul insa il da intotdeauna publicul.
• Sustineti concerte rare si bune pentru a va lasa publicul sa doarma in timpul anului fiindca trebuie sa fie treaz la Andries?
Nu-i o idee rea, insa motivul pentru care nu cant asa de des, cum probabil si-ar dori multi dintre cei care ne sunt spectatori fideli, e simplu: respectul pentru actul artistic. Refuz sa ma transform intr-o 'masina' de facut concerte pe banda rulanta – si, implicit, bani pe banda rulanta, in detrimentul unui nivel de calitate pe care, ca spectator, mi-l doresc si eu de la artistii care imi plac. Asta inseamna, printre altele, si ca fiecare concert trebuie sa fie un eveniment si sa nu semene cu niciunul din concertele dinaintea lui (rade). Mi-am facut si o regula, pe care pana acum am reusit s-o respect: la fiecare concert, cel putin un cantec nou, in prima auditie. Asa o sa fie si acum, la Teatrul Excelsior. Promit!
• Sunteti fericitul posesor a 68 de... 'conserve', fabricatie proprie! Dumneavoastra spuneati ca discul este precum o conserva, ca poti sa-l iei cu tine oriunde. Ce 'conserva' ati lua cu dumneavoastra, daca ati fi obligat sa va refugiati intr-un alt colt de lume?
Ah, scap usor, daca ma gandesc la cate s-ar fi putut referi intrebarea asta (rade)... Daca e vorba de o singura 'conserva' raspund fara nici o ezitare: ABBEY ROAD, THE BEATLES – in orice colt de galaxie, nu de lume (rade).