Damian Drăghici: "Visez că zbor"

De la cerşetor la Grammy, la "Piraţii din Caraibe", la colaborări prestigioase cu Zucchero, Andreea Bocceli sau Gypsy Kings. Damian Drăghici. Şi-a trădat naiul, pentru o tobă. "Damian&Brothers" reprezintă singurul lucru care îl interesează acum.

De la cerşetor la Grammy, la "Piraţii din Caraibe", la colaborări prestigioase cu Zucchero, Andreea Bocceli sau Gypsy Kings. Damian Drăghici. Şi-a trădat naiul, pentru o tobă. "Damian&Brothers" reprezintă singurul lucru care îl interesează acum.

• Jurnalul Naţional: 3 iulie. Arenele Romane. Ora 20:30. Damian&Brothers, în concert. Ce altceva trebuie să mai afle publicul despre acest show?

Damian Drăghici: Este un concert Damian&Brothers cu invitaţi speciali, Amaro Del, o trupă din Serbia, artişti români de muzică pop ale căror nume nu le pot deconspira acum plus 12 dansatoare. Concertul este organizat sub egida anului European al Dialogului Intercultural 2008, manifestare al cărei ambasador sînt. Avem un repertoriu nou, care introduce în stilul autentic romanes mai multe genuri, evidenţiind complementaritatea celui balcanic, cu jazz-ul şi piese tradiţionale româneşti.

• Vei duce spectacolul şi în alte oraşe din România?

În România nu. Doar la Bucureşti. Însă este un spectacol pe care-l prezentăm în vreo 12 alte ţări ale lumii, printre care Belgia, Austria, Italia, Australia, China.

• Mesajul spectacolului…

Dragoste. Pasiune. Simte-te bine ! Libertate.

• Ar mai fi un mesaj, nu ? Acela al colaborării şi al bunei convieţuiri între etnii…

Desigur. N-am vrut să-l transform într-un mesaj cu tentă politică. Cu toţii avem aceleaşi interese, aceleaşi obiective, sîntem la fel ca oameni, avem aceleaşi sentimente, plîngem la fel, rîdem la fel, iubim la fel. Pur şi simplu, prin muzică, putem să ne corectăm în aşa fel încît să uităm de orice fel de prejudecată.

• Adevărul este că muzica este un bun liant între oameni…

Cred că este singurul lucru care-ţi poate atinge sufletul mai mult decît orice şi mai mult decît orice altă formă de artă. Trebuie să te laşi liber şi o să simţi imediat.

Fără nai

• Acest proiect, Damian&Brothers nu implică naiul. Cînţi doar la tobă. Pe tine naiul te-a făcut celebru... Glumind puţin, nu se supără că l-ai abandonat o vreme ?

L-am lăsat pur şi simplu pentru că nu simt să exprim cu naiul ceea ce simt acum. S-ar putea să se simtă trădat, dar nu aş putea să trădez publicul şi să le transmit lor ceva printr-o voce pe care eu nu o simt a fi vocea mea. În momentul acesta, vocea mea sînt, în egală măsură, întreaga trupă şi treaba asta cu ţiganii, documentarul la care lucrez acum şi pe care sper să-l termin pe la sfîrşitul anului.

• Există o similitudine între tine şi maestrul Gheorghe Zamfir şi sper să nu te deranjeze această asociere. Amîndoi aţi dobîndit o faimă mondială, fără doar şi poate, aţi dus cîntecul naiului în toate colţurile lumii, v-aţi bucurat de aprecieri, recunoaştere, distincţii... Naiul vostru a făcut minuni. L-ai cunoscut personal pe Zamfir?

Este o onoare şi un privilegiu pentru mine faptul că suntem priviţi, oarecum, din acelaşi unghi. În trecut au existat oameni care mă tot întrebau acest lucru şi le-am spus, cu toată sinceritatea, că-l iubesc foarte mult, îmi place enorm ceea ce face şi a fost un idol pentru mine. Nu s-a întîmplat pînă acum să ne cunoaştem, dar mi-aş dori ca într-o zi să-l întîlnesc. Nu vreau să forţez lucrurile, pentru că ele se întîmplă în mod natural, de la Dumnezeu.

"Mănînc muzică"

• Spuneai într-un interviu: "La 18 ani şi jumătate, am început să mă sufoc în propria ţară şi m-am decis să plec". Acum ai revenit în ţara ta. Cum respiri aerul de aici?

Îl respir liber, îmi place ţara asta la nebunie, oamenii sînt deschişi, sînt altfel, sînt foarte mulţi care cred în idei noi, este o altă libertate. Un alt mod de a trăi.

• Şi tot tu spuneai: "visez muzică, mă spăl în muzică, mănînc muzică". Dar cum iubeşti?

Cu muzica.

• Ce fel de muzică?

Toată muzica pe care o fac, pe care o ascult de la alţii, pe care o simt, de la mine, de la alţii, muzica întrutotul. Asta e tot ce ştiu să fac. Muzică. Muzica este singurul lucru care mă defineşte.

"Mîine nu există"

• Lucrezi 20 de ore pe zi, uneori uiţi să-ţi schimbi hainele (după cum tu spuneai), uiţi chiar să mănînci. Nu pare un ritm prea sănătos de viaţă. Nu te gîndeşti că ai putea claca, la un moment dat ?

Astăzi, spre exemplu, am mîncat un sandviş. Şi nu mai mîncasem de ieri, de la prînz. Am adormit la 4:00 şi m-am trezit la 7:30, iar de azi dimineaţă aproape că am avut vreo 250 de telefoane şi poate că vreo 30 de întîlniri. Dar, cînd nu e aşa, mă simt bolnav, simt că nu e în regulă ceva cu mine. Dar cînd este aşa, mă simt în viaţă. Eu altfel nu ştiu să mă comport.

• Cel mai important capitol al carierei tale...

Acum. Acesta este momentul cel mai important. Momentul trecut nu mai e, iar cel de mîine nu există.

Cea mai frumoasă amintire...
Sînt foarte multe, dar cred că cea mai frumoasă amintire a fost ziua în care am luat viza pentru America.

• Ce te face fericit ?

Să fac ceea ce-mi place. Iar cînd nu fac muzică, încerc să fac tot ceva legat de ea.

• Totuşi, ce-ţi mai place în afară de muzică ?

Nu ştiu ce să zic, pentru că la mine, cum spun prietenii, totul este oarecum haotic. Dar, de fapt şi de drept, este foarte organizat. Lucrurile au o inerţie care le face să se întîmple natural, şi atunci e foarte multă improvizaţie şi spontaneitate în viaţa mea. La fiecare secundă şi în fiecare moment. De aceea, de multe ori, şi într-o relaţie intimă, celui de lîngă mine nu-i este prea uşor şi nu prea poate să trăiască în acest rimt, pentru că este mult prea obositor pentru el.

• Cele mai frumoase cuvinte care s-au spus despre tine...

James Brown mi-a spus acum patru ani de zile: "Damian, ai suflet mare de tot şi te văd sus". Dar cel mai mult m-a copleşit Quincy Jones, cînd mi-a spus "tu ai o minte binecuvîntată şi un talent gigantic".

• Ce te face să plîngi?

Talentul şi ambiţia altora. Talentul sportivului, al artistului, al oricărui om. Ambiţia acelora care, oricît de grele ar fi lucrurile, au trecut peste pentru a merge mai departe. Aceste două lucruri mă fac să plîng la orice oră.

• Dacă ai putea modela din muzică o femeie, cum ar arăta acea femeie?

Ar fi o combinaţie, pentru că aşa văd eu muzica, ca pe o combinaţie între sunete şi culori. Astfel că femeia ar ieşi cu un picior negru, unul alb, jumătate blondă, jumătate brunetă...

• În afară de Dumnezeu, îţi mai este frică de altceva sau de altcineva?

Deja a devenit un clişeu cînd oamenii spun că nu se tem decît de Dumnezeu. Da, în afară de Dumnezeu, mă mai tem de mine. Eu pot fi cel mai bun prieten al meu şi, totodată, cel mai mare duşman al meu. Dacă-mi las mintea să meargă în locuri tenebroase, atunci pot ajunge să fiu cel mai mare duşman al meu. Oamenii se rănesc singuri cînd devin negativişti, cînd se lasă copleşiţi de frustrări. În acele momente ei trebuie să apeleze la Dumnezeu. Eu sînt optimist şi pozitiv.

• Ce visezi noaptea?

Visez mult. Şi, de obicei, visez că zbor, că mă înalţ înspre ceva alb. Am vise bune, mereu, cred că şi datorită faptului că sunt foarte credincios. În fiecare zi îi mulţumesc de un million de ori lui Dumnezeu, după ce mă trezesc, dar şi înainte să mă culc. Îi mulţumesc pentru tot ce a făcut şi pentru tot ce face pentru mine.