“Degeaba” o să tot fie până când nu va mai fi degeaba

“Un concert ca România, cu disperare, cu frustrare, dar şi cu iertare şi speranţă”.
Pe 22 decembrie, Tudor Gheorghe aduce “Degeaba” la Sala Palatului (pentru a patra oară) “un concert ca România, cu disperare, cu frustrare, dar şi cu iertare şi speranţă”.
Biletele sunt disponibile în reţeaua Vreau Bilet, iar preţul oscilează între 220 de lei (Categoria VIP) şi 40 de lei (Categoria IV-a).

Tot ce-l doare pe “olteanul universal” în decursul a 12 luni se regăseşte în ediţia anuală a spectacolului său. “Doamne, fă, dacă se poate, să nu fure nimeni timp de-un an în această ţară cu de toate şi vom face Rai din Bărăgan!” Atât mi-a dezvăluit Tudor Gheorghe din “ofurile” pe care le va împărtăşi pe scena Sălii Palatului cu trei zile înainte de Crăciun. Am stat de vorbă niţeluş şi despre turneul “Nu se poate cu de toate”, care a atras publicul, indiferent în ce colţ al ţării s-a aflat.    

■ Jurnalul Naţional: Cum v-a mers în turneu cu ghiduşul etic şi histrionul moralist Caragiale?
■ Tudor Gheorghe: Am plecat în turneu cu un orecare scepticism. Tema “Caragiale” putea să nu fie o reteţă... Dar am avut o surpriză foarte mare să constat modul în care am fost primit.

■ Şi cum aţi fost primit?
■ Minunat! A fost senzaţional! Am stat şi m-am întrebat: oare de ce?

■ Chiar aşa, de ce?
■ Cred că spectatorul de astăzi s-a regăsit foarte tare în spectacol. Caragiale ne-a luat, aşa cum spun ăia – cercetătorii britanici (râde) – ADP-ul şi a spus: “Ăştia nu se vor schimba 100 de ani”. România de astăzi nu s-a schimbat faţă de România din perioada domnului Caragiale. Între noi fie vorba, mie mi-ar displăcea ideea să ne schimbăm (râde).

■ Să nu mai avem aceleaşi moravuri şi prinţipii?
■ Da. Aici, în România, în starea asta de “slavă stătătoare”, aşa cum spunea Ion Barbu, s-ar putea ca dintre aceste giumbuşlucuri pe care le-a ironizat domnul Caragiale, din sictirul şi lenea asta balcanică să mai apară nişte genii. Reacţia publicului a fost extraordinară. Oamenii au înţeles exact ceea ce le-am transmis.

■ Caragiale ne-a făcut ADN-ul, pardon ADP-ul, aşa cum spuneaţi – adică structura genetică a poporului nu doar a individului –, iar noi trebuie doar să acceptăm că aşa suntem?
■ Da. Să înţelegem că noi nu ne vom schimba nici în următorii 200 de ani...

■ Nu se poate cu de toate!
■ Da (râde).

■ Doar că nu mai avem grijă de sufletele noastre. Ne calicim să avem de toate şi descoperim că sărăcim spiritual!
■ Dacă noi nu avem grijă de sufletele noastre, Uniunea Europeană nici ca-cât! 

■ Bine că lumea vine la spectacolele taumaturgului Tudor Gheorghe!
■ Da, vin. Eu nu i-am minţit niciodată în 40 de ani! Cu turneul am fost în 40 de oraşe, am fost în locuri în care n-ai crede că oamenii ar putea să guste un asemenea spectacol.

■ Aţi făcut campanie pentru domnul Caragiale!
■ Da. S-a tot spus peste tot că este Anul Caragiale, că se întâmplă tot felul de evenimente, dar n-a spus nimeni nimic că mai există un om, adică eu, care face cel mai mare serviciu domnului Caragiale, plimbându-l prin toată ţara şi având sute de mii de spectactori. E un dezinteres total, dar... nu se poate cu de toate!

■ De aceea şi există Tudor Gheorghe!
■ (râde). Da, există!

■ A devenit tradiţie ca la sfârşitul lunii decembrie să veniţi la Sala Palatului cu disperare, cu frustrare, dar şi cu iertare şi speranţă.
■ Da. De fiecare dată, spectacolul “Degeaba” este îmbogăţit. Tot ce mă doare în anul în curs se regăseşte în spectacol. Şi aşa voi tot face, până când voi considera că nu va mai fi cazul pentru “Degeaba”. Domnul Adrian (n.r. – fiul) mi-a spus că el crede că, dacă acum spectacolul are aproape două ore, se va ajunge până la patru ore... Dacă tot voi adăuga câte ceva în fiecare an... Pot să-ţi spun doar o strofă dintr-un refren: “Doamne, fă, dacă se poate, să nu fure nimeni timp de-un an în această ţară cu de toate şi vom face Rai din Bărăgan!”.

■ Ce ne va aduce Tudor Gheorghe la anul?
■ Trebuie să-mi termin şi “Taina cuvintelor”, doar ştii că m-am oprit la domnul Vasile Alecsandri. Spectacolul de turneu, din primăvară, va fi cu folclorul. Vreau să mă întorc la folclor, ţinându-mă de mână cu domnul Marin Sorescu.