Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Datorită lui cunoscuta melodie populară românească "Cine iubeşte şi lasă” poate fi ascultată în barurile şi restaurantele de cinci stele, şi nu numai, de pe întreg cuprinsul globului. Piesa are un succes fulminant şi în cluburile simandicoase (ascultaţi ataşat mp3-ul), ca şi piesa "Ionel, Ionelule”, interpretată de Loredana Groza, o variantă "chill”, cu uşoare influenţe jazz, special înregistrată pentru filmul "Modigliani” (turnat în România) şi preluată pe conceptul "Buddha Bar” intitulat "Chill Out In Paris 3”, ori una dintre melodiile cunoscutului compozitor de muzică de film Adrian Enescu intitulată "Invisible movies”. Aceasta din urmă preluată aproape neschimbată pe Buddha Bar vol.3. Toate acestea promovate prin conceptul muzical de mare succes "Buddha Bar”. Tocmai de aceea am putea spune şi noi: "cine iubeşte, nu lasă muzica <> neascultată”. Omul despre care este vorba în rândurile de faţă este considerat descoperitorul talentelor ignorate, al "giuvaerurilor” muzicale neşlefuite, încă nepuse în valoare, cu un potenţial imens şi de un exotism ce transmite inevitabil emoţie. Tocmai de aceea e şi faimos. Pentru că muzica pe care o promovează e ascultată pe toate continentele de toate categoriile de vârstă şi de gusturi. Cu siguranţă e mai cunoscut decât Vangelis sau Placido Domingo, ca să dăm doar două exemple nevinovate. Mai ales printre generaţiile tinere, care s-au "ridicat” o dată cu internetul. DJ Ravin este unul dintre cele mai apreciate nume în muzica electronică cu influenţe etnice, mai precis în "world&lounge music”. Principalul artizan al creării "sound”-ului Buddha Bar (BB), el a realizat cea mai mare parte dintre cele 12 albume ale seriei de compilaţii. Cel mai important dintre DJ-ii rezidenţi în clubul "Buddha Bar” din Paris, DJ Ravin a fost prezent în România de puţine ori, dar, când am avut ocazia să-l întâlnesc la Iaşi, am profitat de ocazie pentru a-l «descoase». Am aflat amănunte interesante despre modul de realizare al cunoscutei serii de compact discuri compilaţie "Buddha Bar”, albume de muzică cu influenţe din toată lumea. A povestit cum a ajuns să se ocupe de muzică şi cum alege el piesele pentru a face parte din albumele "Buddha Bar”, dar mai ales a vorbit despre legătura sa cu România prin compozitorii Damian Drăghici şi Adrian Enescu. Alături de românul Raymond Vişan, omul care i-a stat în umbră şi unul dintre creatorii lanţurilor de restaurante "Buddha Bar” răspândite în întreaga lume, a creat o revoluţie în lumea muzicii electronice.
Despre secretul succesului muzicii Buddha Bar, DJ Ravin explică: "Caut talente ignorate, pietre preţioase nepuse în valoare, muzică de valoare nedifuzată, artişti care în mod nemeritat stau în umbră”. Şi pentru asta ascultă muzică de pe toate continentele. "Ceea ce fac acum este să lucrez direct cu artistul, dar înainte de aceasta ascult mai multe melodii ale acestuia. Să lucrezi direct cu cel care crează muzica este benefic, pentru că poţi primi melodii în exclusivitate. De aceea compilaţia trebuie să fie unică, exclusivistă, asta şi pentru că Buddha Bar şi-a creat o faimă din acest lucru”, spune el. Referitor la colaborarea cu artistul român Damian Drăghici, spune că a fost atras de melodiile pe care acesta le interpreta, apoi s-a întâlnit cu el şi i-a cerut să-i propună câteva, din care a ales una. Şi, astfel, tema muzicală de la cunoscuta piesă de muzică populară "Cine iubeşte şi lasă”, cum spuneam, a căpătat, prin mixaj, influenţe ambientale, fiind selectată pe volumul X al compilaţiei. Vocea a fost mixată de o colaboratoare ocazională a lui Ravin, Emanuele Arnone. Şi Damian Drăghici a avut numai cuvinte de laudă la adresa lui Ravin, vorbindu-mi cândva despre el ca despre un geniu al simţului muzical. A lucrat cu el la Paris timp de o săptămână la şlefuirea străvechii melodii poulare româneşti ce a fost înbrăcată în straie de club. "Îmi place muzica cu influenţe gipsy şi house, ca şi cea populară, cu influenţe etnice, un artist pe care îl apreciez în acest sens fiind şi Shantel”. În ce priveşte legătura dintre şi artiştii români, Ravin a remarcat prezenţa unei piese interpretate de Loredana Groza pe un album din seria "Chill Out in Paris”, realizat de David Vişan, fiul lui Raymond Vişan, patronul român al lanţului de restaurante şi hoteluri "Buddha Bar”. Ravin spune că de fiecare dată când ajunge în România merge şi cumpără de la magazin discuri şi ascultă muzică românească. Influenţele româneşti îl atrag pentru că îi plac tendinţele noi, îi place să le mixeze.
Despre patronul Buddha Bar, Raymond Vişan afirma că este un tip "very cool”. "Îl ştiu de mai bine de 15 ani de când lucrez la companie. Are o viziune excelentă cu privire la unde trebuie să se meargă cu conceptul Buddha Bar, de asemenea e priceput la problemele de design, decoraţii, la foarte multe lucruri”. Muzica românească care se pretează cel mai bine pentru mixarea lounge este cea compusă de Adrian Enescu, cunoscutul realizator al mai multor coloane sonore ale unor filme româneşti de înainte de 1989. "Pe Enescu îl apreciez foarte mult pentru că eu consider că este un şi îmi place foarte mult muzica lui. E adevărat că nu m-am întâlnit cu el, cum a fost cu Drăghici, dar una din melodiile sale am folosit-o pentru unul dintre albumele cele mai apreciate ale seriei din punctul meu de vedere”, adaugă Ravin. În legătură cu proiectele legate de România, spune că i-ar plăcea să lucreze la alte melodii cu Damian Drăghici, dar şi cu alţi compozitori români pe care el singur să îi descopere. "Aş veni din nou în România, dar aş vrea să stau o lună, timp în care să ascult mai multă muzică şi să colaborez cu mai mulţi creatori români. Să aleg câteva melodii şi să le mixez după aceea la Paris”, aşa şi-a exprimat talentatul DJ intenţia să culeagă muzică românească. Despre experienţa colaborării cu Damian Drăghici îşi aminteşte de fiecare dată cu plăcere. Cu Damian s-a întâlnit la Paris, dar mai întâi a primit albumul său făcut cu orchestra gipsy şi aşa a ajuns să mixeze pe motive populare româneşti.
Muzica creată de DJ Ravin se distinge şi prin sunete naturale cu influenţe etnice (mixate electronic) de pe toate continentele, aşa numita "world music”, foarte aproape de sunetul "lounge”, ambiental. Îmbinarea dintre restaurant, distracţie şi muzică, un concept care astăzi prinde tot mai mult contur, a dus la extinderea exponenţială a întregii afaceri Buddha Bar. Din punct de vedere muzical, "Buddha Bar” a depăşit prin notorietate cunoscutul concept "Cafe del Mar”. "Folosesc foarte mult şi elemente din natură, de aceea muzica este ascultată cu plăcere”. În ce priveşte criteriile pe care le foloseşte pentru a selecta artiştii şi muzica, spune că totul trebuie să fie unic şi să emoţioneze: "Este foarte important să dai ascultătorului emoţii, calitate, să aibă parte de unicitate, să vii cu un sound nou, diferit de fiecare dată, de aceea selecţia este foarte importanta. Cei de la Cafe del Mar au făcut primii acest lucru, dar noi ne-am extins pe influenţe etnice din toată lumea”.
Ravin ascultă foarte multă muzică şi, în momentul în care îi place o bucată, intră în contact cu artistul care a compus-o şi o adaptează pentru o compilaţie Buddha Bar, dar are loc o modificare a orchestraţiei, impriminându-i-se sunetul potrivit. "Uneori se introduce un voice-over, lucrându-se îndeaproape cu artistul original. Iar muzica trebuie să aibă rădăcina locului respectiv”.
Întrebat mai mult în glumă dacă ar mixa ceva din Michael Jackson, DJ Ravin s-a arătat încâtat de melodii ca "Human Nature”, "Thryller”, "Beat it”, la care a colaborat şi Slash, sau "Dirty Diana”, pe care le-a exemplificat chiar în club la Iaşi. Influnţele muzicii sale sunt dintre cele mai diferite, indiene, turceşti, greceşti, spaniole, italiene, libaneze, franţuzeşti. "Uneori le imprim aşa cum sunt, dar foarte rar, de regulă ele necesită acea cosmetizare de care vorbeam. Finisaje, mixaje, un efect lounge, ambiental şi un ritm adecvat”.
Munceşte aproape 12 luni la fiecare album Buddha Bar, care apare anual. Dar are succes şi cu serii separate, "Siddharta”, "Yacht Club”, "Fashion Dubai”, "Clubbing în Paris”, "Shanta” şi alte proiecte personale. Două săptămâni pe lună mixează în barul şi clubul "Buddha Bar” din Paris, apoi este implicat în proiecte "Buddha Bar” în întreaga lume, lansări, spectacole. Aşa încât mixatul muzicii ajunge să fie modul său de viaţă. Ultimul proiect Buddha Bar se numeşte "Bushido” şi promovează influenţe speciale chinezeşti. "E greu de lucrat, întrucât conceptul are la bază măreţia samurailor. Există deja un restaurant Bushido în Bahrein”. În privinţa colaborării cu ceilalţi disc-jockey rezidenţi la Paris, DJ Ravin vorbeşte cu multe respect despre relaţia sa cu celebrul DJ parizian Claude Challe, cel care a realizat primul şi al doilea album "Buddha Bar”: "Lucrez cu el din 1996, el mi-a arătat la început din secretele muzicii de club”.
Un restaurant Buddha Bar nu a apărut încă în România pentru că cei de acolo sunt foarte pretenţioşi în ce priveşte locaţie, trebuie să fie exclusivistă: 1000 de metri pătraţi pe două etaje, cu o scară interioară, cu un loc imens pentru statuia Buddha. La parter, bar, jos, restaurant, cu lume îmbrăcată la patru ace, cu mănuşi. Sus, tineri, lejeritate. Un contrast benefic, firesc. Însă restaurante Buddha Bar există astăzi pe toate continentele, din Beirut, până la Kiev, New York, Praga.
Un portret în exclusivitate pentru Jurnalul Naţional
Chiar Ravin şi-a făcut un autoportret. Cu alura sa de indian fascinant, cu pletele în vânt şi tot timpul cu zâmbetul pe buze, a povestit despre viaţa şi activitatea sa legată de Buddha Bar. S-a născut în Insulele Mauritius, de unde era mama sa, tatăl său fiind originar din nordul Indiei, unde au şi locuit. "M-am apropiat de muzică în India, pentru că la noi acasă toată lumea urmărea creaţiile de la . Se vedeau filme, se asculta muzică, şi tatăl meu cânta. Era instrumentist la percuţie indiană, numită tablas. De aici influenţele indiene şi tradiţionale în muzica pe care o promovez”. Şi îşi aminteşte exact momentul în care a ştiut că se va dedica muzicii: "La 11 ani m-am mutat din India în Franţa. Diferenţe de limbă, de mentalităţi, de aici, poate, problemele mari pe care le-am întâmpinat la şcoală, aveam rezultate slabe. Iar muzica a fost ca o evadare şi mă ajută şi acum când sunt în stări mai proaste”, spune el. Sunetul îl tratează, îl alină dacă e nevoie. Îl întreb de ce dacă ştie atât de bine ce trebuie să conţină o melodie, ce efecte trebuie să dea şi la ce se aşteaptă ascultătorii, de ce nu compune chiar el. "E cu totul diferit un muzician de un DJ. Un artist are ceva în plus, dar noi adunăm de la mai mulţi tot ce e mai bun. Am idei, dar n-am cunoştinţă de cum e cu linia melodică. Nu citesc, nu compun note. De aceea lucrez cu foarte buni muzicieni şi foarte buni artişti care compun, este ca un schimb, pentru că muzicienii stau în studio, compun muzica, ei nu ştiu neapărat ce se întâmplă în lume, care este direcţia pe care o ia muzica, iar eu exact asta ştiu, ce se cere, e o permanentă colaborare şi un ajutor reciproc, pe care ni-l dăm unul altuia. Eu pun amprenta pe muzica unui artist şi o pun în valoare, cunosc trendul general în muzică, direcţia pe care trebuie mers, efectele care se cer, ce se ascultă mai mult şi la ce aşteptări sunt supuşi artiştii ca totul să fie plăcut, să fie bine”. Îl întreb dacă ţine să aibă cât mai mulţi ascultători, sesizând influenţa mai mult disco de pe albumul "Clubbing in Paris”, o muzică mai ritmată, cu mai puţine influenţe etnice, mai degrabă house. "Iubesc şi muzica de dans aşa cum îndrăgesc orice muzică bună, toate genurile sunt importante”. Şi asta pentru că atunci când avea 15-16 ani a lucrat într-un magazin care comercializa toate genurile de muzică. "Am ascultat tot ce se putea, de la new age la clasică, reggae. Dar acum mă consider un . Jobul meu de la raftul de discuri m-a făcut să cunosc universul muzicii, de aceea ştiu ce aşteptări au oamenii de la muzică în orice moment. E important să ştii să dai ascultătorilor ceea ce vor, ştiu secretul de a crea o atmosferă Buddha Bar aşa cum se cere, e ca un fel de know-how. Îmi place să lucrez la acest stil, la acest concept, dar îmi place să creez ca DJ şi o atmosferă de dans prielnică, de clubbing”.
"Dar dacă ar fi să aleg între clubbing şi lounge, între muzică de dans şi Buddha Bar, o aleg pe aceasta din urmă, pentru că aceasta este muzica în care pun cea mai multă pasiune, scot la iveală emoţiile, este muzica care apropie oamenii, care transpiră romantism, care mişcă pur şi simplu omul, îl atinge la suflet. La Buddha Bar e vorba de pasiune, emoţie. Interesant este că oriunde am fost, chiar în ţări mici, am auzit muzica aceasta de pe compilaţiile mele. De ce? Fără lipsă de modestie, pentru că este unică şi romantică, pentru că îşi provoacă sentimentele, te mişcă şi nu e aceeaşi, sunt stiluri diferite, e un concept în continuă schimbare. Sunt norocos să călătoresc în toată lumea”.
Îl întreb de vânzările de albume, iar el ridică din umeri spunând că sunt mici întrucât ofensiva Internetului şi a descărcărilor ilegale a luat proporţii. Dacă e să nominalizeze câteva albume la care ţine foarte mult, acestea sunt Buddha Bar volumele 3 şi 6 şi "Siddharta: The Spirit of Buddha Bar. vol.1”. Pe volumul trei este şi melodia compozitorului român Adrian Enescu, de care am amintit mai sus. "Fiecare album conţine ceva frumos, important, la fiecare ţin în felul meu. Suntem trei-patru disc-jockey importanţi cu care am lucrat la Budddha Bar - eu, Claude Challe, David Vişan, Sam Popat - cu toţii stiluri diferite, dar singură muzica BB vine din sufletul fiecăruia”. Tocmai de aceea, ar vrea să revină în România: "În România, vă repet, aş vrea să vin să lucrez, dar să stau mai mult timp să am răgaz să ascult mai multă muzică românească, să mă întâlnesc cu compozitori, să colind anumite locuri, pentru că îmi place să schimb stilurile, soundul trebuie să progreseze, să nu plictisească, să încânte prin noutate, nu să stea aşa. Nu-mi plac sugestiile primite, de puţine ţin cont. Îmi ascult flerul şi ascult chemarea sufletului, prefer să fac aproape singur totul, sau consiliat uneori de specialiştii pe care îi aleg eu, de aceea poate îmi şi iese, pentru că totul vine din pasiune, din admiraţie pentru cultura popoarelor, pentru oameni, pentru muzică”, încheie încântat DJ Ravin, adresând la final un îndemn respectuos cititorilor "Jurnalului Naţional”: "Să asculte cât mai multă muzică!”.
