Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Într-un spațiu sprapopulat cu măscărici și vedete de carton, raportarea la repere devine vitală. Iar a scrie despre oameni ai faptelor, nu ai vorbelor turuite, despre personalități cu vocația construcției, constituie o prioritate personală, un gest firesc de protecție față de impostură și de imagine falsă, obsesiv mediatizate și oferite publicului drept model. Azi, mai mult ca oricând, expresia „omul potrivit la locul potrivit” capătă o dublă consistență. De câte ori am șansa să întâlnesc și să cunosc oameni luminoși, capabili să țeasă aripi viselor și să le redea zborul, mă contaminez cu mai multă lumină și speranță. Îi privesc și mă bucur, cu toată inima, că reușesc să-și înalțe și să-și trimită visele la Dumnezeu, apoi, ca niște magicieni, preschimbă locul unde trăiesc, dacă nu într-o țară a minunilor, măcar într-un spațiu dinamic și viu.
Un astfel de om împreună cu familia lui cunosc și eu. De ceva timp. Locuiește la Câmpulung Muscel, locul unde a funcționat străvechea școală românească înființată (1552) de Doamna Chiajna sau unde locotenentul Toma Arnăuțoiu a organizat grupul anticomunist Haiducii Muscelului. Omul despre care scriu se numește Emil Hagi. Armân, din Pind. De câțiva ani, la Centrul Cultural de la Apa Sărată, organizează anual - de Sf. Dumitru şi de Sf Gheorghe - un eveniment care îi adună laolaltă (= deadun) pe români și aromâni. Un dialog cultural - obiceiuri și tradiții - susținut de artiști români și aromâni. Pregătită și gândită până în cele mai sensibile detalii, manifestarea reușește să concretizeze ce niciun politician sau instituție culturală nu au inimă sau interes să mai realizeze. Susținut de soția sa, Maria-Mihaela, și de feciorul său, Alexandru, musceleanul Emil Hagi a preluat și reabilitat cu resurse proprii Centrul Cultural de la Apa Sărată, apoi a început să organizeze manifestări culturale întru dreapta învățătură și respectare a tradițiilor și obiceiurilor. Cât de potrivit se dovedește Emil Hagi pentru plaiurile muscelene o spun faptele. De la sine. Gândesc - cu un alt prilej -, o prezentare mai amplă a omului Emil Hagi. Nu de alta, dar i-ar mai scoate poate din ceață pe sceptici și i-ar convinge că un teren curățat, însămânțat și bine îngrijit rodește sănătos. Evident, forța de a rămâne liber și neimplicat politic asigură un plus de prospețime și luciditate oricărui demers.
De Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, Centrul de Cultură de la Apa Sărată a găzduit evenimentul „Civilizaţie Montană – tradiţii, obiceiuri şi folclor în munţi”. Organizat de Asociaţia Culturală Nicu Hagi, sprijinit de Primăria Câmpulung, Editura Ars Docendi şi Societatea Culturală Aromână, respectivul eveniment a prilejuit o nouă întâlnire a Carpaților cu Pindul. Asemănător unui arc în timp, dialogul a mai pus un accent sănătos și util pe spiritul muscelean - rezistent și liber - reprezentat de familii și oameni care au sfințit locul: Hristodor, Nanu, Moșandrei. Istorii de familii, mărturii și amintiri emoționante derulate în cadrul unui program dens, presărat însă cu ample respirații artistice, alcătuite din melodii și dansuri din folclorul român și aromân. Un program susținut de artiști români și aromâni, amintiți cu plăcerea spectatorului, bucuros că a reușit să se deconecteze de la cotidian: Elena Sima, Rodica Voicu, Ansamblul Plaiuri Muscelene, Ansamblul Carpați și Pind, Constantin Themelis, Corina Elena Badea, Florentina Costea, Elena Granzulea, Loredana Ianca, Pareia Vanghelizmo Group, Pareia Boatsea Pindului. Un spectacol desfășurat într-o explozie de culori țâșnite din costume populare din Carpați și Pind. O competiție picturală, arbitrată de decorul de roșu, portocaliu, galben-pal și auriu al unei însorite zile de toamnă. Într-un oraș-muzeu cu străvechi clădiri, devenite monumente istorice, mai bine întreținute și îngrijite decât alte și la fel de străvechi clădiri bucureștene. Reușitul eveniment reprezintă încă o lecție despre respectarea tradițiilor și a reperelor române și aromâne. Mai amintesc alchimia de cântece interpretate pe diferite ritmuri și linii melodice, răsplătite cu aplauze, dovadă că muzica nu are hotar și, mai presus de cuvânt, este hăruită să unească.
Citește pe Antena3.ro
