Hungarian National Philarmonic

Suita de Dansuri ilustreaza una dintre ideile fundamentale ale lui BÉLA BARTÓK (1881-1945): comunitatea de origini a muzicilor folclorice din Europa Centrala si Estica (inclusiv zona mediteraneana). Astfel, el alatura dansuri din regiunile respective imbracandu-le in orchestratii foarte colorate. Dansurile I si IV au un parfum exotic, sunt o mixtura de ecouridin lumea araba si de atmosfera nocturna misterioasa tipica autorului. Dansul II este robust, aspru, cu specific maghiar, al III-lea se bazeaza pe o tema romaneasca iar finalul sintetizeaza oarecum toate aceste stiluri. Intre dansuri circula un fel de refren care le sudeaza.

Stapanit de forte ritmice elementare, Concertul nr. 2 pentru pian si orchestra de BÉLA BARTÓK poarta, ca si primul, amprenta stilului epocii: liniaritate severa, rigoare in constructie, ritmica motorica necrutatoare, valorificarea elementelor de culoare ale pianului si orchestrei.
Sustinut doar de instrumentele de sufl at si percutie, jocul pianistic cuprinde intreaga claviatura alternand "iambii suitori, troheii' intrerupti de sincope si contratimpi, parand a nu se opri niciodata intr-o melodie finita. Abia in partea a II-a isi fac intrarea si corzile. In atmosfera tensionata, acorduri masive formeaza ca un coral intrerupt mereu de recitativele pianului (va amintiti de Adagio-ul Concertului nr. 4 de Beethoven?) Dupa un episod cu aspect de toccata, revenirea se face tot prin elocventa dureroasa. Finalul, si el caracteristic pentru Bartók, impune pianului solist un tempo sufocant, lasand impresia ca nu-l vor mai opri nici loviturile puternice de timpani, nici rememorarea temelor initiale.

Privite in ansamblu, cele trei Simfonii pot ficonsiderate definitorii pentru etapele evolutiei lui GEORGE ENESCU (1881-1955), cea de a doua constituind un fel de veriga de legatura: fara a parasi orientarea post-romantica, chiar dimpotriva, impingand-o pana la stadiul ei extrem (hipertrofierea dimensiunilor arhitectonice si orchestrale), Enescu introduce elemente noi ce se vor cristaliza abia in Simfonia urmatoare.
Si istoria lucrarii este destul de muvmentata: scrisa intre anii 1912-1914, Enescu o prezinta public in 1915, dupa care o retrage vrand sa-i aduca unele modificari, dar Simfonia nu a mai fost reluata decat in 1961, sub bagheta lui Iosif Conta. Simfonia uneste sufl ul romantic generos cu spiritul constructivist al timpurilor noi. Se contureaza deja trasaturi ce vor deveni caracteristice lui Enescu: fluxul continuu al tesaturii polifonice, tendinta de a atenua contrastele, preferinta pentru procedeele ciclice, coloritul mereu variabil, rafinamentul combinatiilor timbrale etc. Inca de la debutul Simfoniei, tema impetuoasa contine energia unei foarte ample desfasurari de forte, in care inventia tematica, climatul expresiv alterneaza suprafete clocotitoare cu largi spatii sonore ce creeaza impresia de infinit, de liniste atotstapanitoare.
Partea a II-a continua aceeasi atmosfera, intrerupta doar de mici agitatii ritmice ca niste suspine. Finalul este pregatit de o introducere sustinuta de percutie cu un mers amenintator intr-o mare crestere dramatica, cu opozitii puternice si inclestari extreme, incheiate la paroxismul temperaturii emotionale cu o stralucitoare afirmare.

Pianistul rus BORIS BEREZOVSKI (n. 1969) revine in Festival, dupa aparitia de mare succes din editia 2009. Debutul sau din 1988 la Londra a fost salutat de critica britanica. Medalia de aur a Concursului international Ceaikovski de la Moscova (1990) i-a deschis drumul catre deplina consacrare internationala. Colaboreaza cu regularitate in calitate de concertist cu marile orchestre din Amsterdam, New York, Philadelphia, Bruxelles, Rotterdam, Tokyo etc. Este stabilit la Bruxelles.

ZOLTÁN KOCSIS (n. 1952), compozitor, pianist, dirijor maghiar, cu studii la Academia de Muzica Franz Liszt, isi practica meseria de sef de orchestra in toata lumea, incepand din 1970. A avut sub bagheta mari formatii din Berlin, Chicago, Dresda, San Francisco, New York etc. Critica americana i-a apreciat nu o data tehnica si tonul foarte fi n al pianisticii. A inregistrat integrala lucrarilor pentru pian solo si concertante de Béla Bartók. Este director muzical la Filarmonica Nationala Ungara.

Miercuri 14 septembrie
Ora 17.00 Ateneul Roman Seria "Enescu si contemporanii sai'
HUNGARIAN NATIONAL PHILHARMONIC
Dirijor : ZOLTÁN KOCSIS
Solist : BORIS BEREZOVSKI – pian


Program :
● B. Bartók – Suita de dansuri Sz. 77
Tranquillo
Allegro molto
Allegro vivo
Molto tranquillo
Comodo
Allegro
● B. Bartók – Concertul nr. 2 in Sol
Major pentru pian si orchestra Sz. 95
Allegro
Adagio
Allegro molto
● G. Enescu – Simfonia a II-a in La Major op. 17
Vivace ma non troppo
Andante giusto
Final: Allegro vivace marziale