Ioan Holender: "Succesul internaţional este foarte important”

Interviu cu Ioan Holender, director artistic al Festivalului International George Enescu, consilier artistic al Operei Metropolitan din New York, al Spring Festival din Tokio si al Operei Nationale din Budapesta, autor al unor emisiuni numite Kultour mit Holender difuzate de televiziunea austriaca, profesor la universitatile din Viena si din Krems.

Se pare ca Ioan Holender este longeviv nu numai in calitatea de director al Operei de Stat din Viena, institutie pe care a condus-o aproape doua decenii, ci si ca director artistic al Festivalului si Concursului International George Enescu, pozitie pe care o ocupa de aproape un deceniu.

● Pentru Dumneavoastra, cel nascut in 1935, Festivalul inseamna si amintiri dinainte de a fi in fruntea Festivalului.
● Ioan Holender: Insemna foarte mult, caci am fost prezent chiar la prima editie, in 1958, cand mai traiam in tara, si imi amintesc foarte bine de concertul dirijat de George Georgescu, cu participarea lui Yehudi Menuhin si a lui David Oistrah cu Dublul concert de Johann Sebastian Bach. Festivalul Enescu a fost pe vremea aceea pentru mine o raza de lumina, o lumanare in bezna ce incet a cuprins toata tara, a fost o raza de speranta. Toate cele XIX editii de pana acum, sub toate regimurile, inclusiv cele ale dictaturii, au fost intotdeauna de o calitate exceptionala, iesita si astazi din comunul nivelului calitativ al muzicii din tara noastra. Este de o importanta profunda pentru mine personal si, bineinteles, si artistic. A fost, este si sper ca va fi si in viitor.

● Ioan Holender, de cand sunteti in fruntea Festivalului si Concursului sunt sigura ca ati avut niste tinte. Enumerati-le pe cele importante si spuneti-mi: le-ati atins?
● Partial, dar nu absolut. Tintele interpretative, tintele de re-creatie ale creatiei nu le atingem niciodata asa cum dorim, pentru ca absolutul nu exista nici in arta si nici in cultura. Ne-am apropiat cateodata, foarte rar, de momente absolut iesite din comun. As dori sa remarc ultimul concert cu muzica de Mahler, dirijat de Zubin Mehta la penultima editie a Festivalului. In general, am cautat sa ridicam nivelul general, sa incingem curiozitatea generala, pentru tot ce aducem la Festival. Concursul de compozitie este una dintre laturile cele mai importante, care cred ca s-a dezvoltat pe parcursul acestor ani foarte-foarte bine. Imi aduc aminte de criticile si de "marele zgomot' ce s-a iscat cand am spus ca "n-are rost
sa facem un concurs de canto, bazat in primul rand pe muzica lui Enescu, pentru ca nu avem literatura suficienta si nu exista interes suficient in lume, si avem concurenti putini. Hai sa facem compozitie, hai sa facem instrumente'. Anul acesta introducem si violoncelul, pe langa vioara si pian. Nivelul spectacolelor de opera si al participantilor oaspeti straini in cadrul spectacolelor cred ca a crescut mult comparativ cu ceea ce a fost. In aceasta editie avem trei nume de dirijori (fara a face un clasament): Papano, Mehta si Baremboim, personalitati de prim rang! Prezenta celor trei si a orchestrelor pe care le dirijeaza, de la Roma, din Israel si din Berlin, este un fapt unic in palmaresul festivalurilor din Europa. Alaltaieri (luni, 22 august) am fost la Festivalul de la Salzburg si i-am inmanat directorului artistic, Markus Hinterhauser, programul Festivalului Enescu. Mi-a spus ironic: "Ma mira ca mai vii la Festivalul meu de la Salzburg, daca ai un asemenea Festival la Bucuresti!' Bineinteles, comparatiile intotdeauna schiopateaza si nici nu-mi plac prea mult. In primul rand Festivalul de la Salzburg este un festival teatral iar noi avem unul orchestral, cameral si de alte genuri… De altfel Hinterhauser va veni cateva zile la aceasta editie a Festivalului Enescu, este prima lui vizita in Romania.

● Este numit director muzical al Wienerfestvochen?
● Din 2013, si cu siguranta ca vom gasi si o colaborare cu acest festival.

● Aveti desigur un merit cu totul special si rar in organizarea Festivalului Enescu si cred ca istoria muzicii romanesti are deja o schita de portret a Dumneavoastra. Totusi, lucrati cu o echipa.
● Eu nu pot sa fac nimic singur, fara Mihai Constantinescu, directorul ARTEXIM si partenerul meu. Este unul dintre putinii, foarte putinii, daca nu chiar unica personalitate din Romania, care cunoaste meseria, are legaturile cu impresariatele, cu orchestrele, cu conducatorii acestor orchestre din lumea intreaga, are o faima extraordinara, de talie internationala, este un om curat si este din pacate un om din al carui fel exista foarte si din ce in ce mai putini la noi in tara. Mihai Constantinescu face partea operativa a intregului Festival. Programul il stabilim impreuna, dar tot ce este mai greu face el. Ce e usor, fac eu. Realizarea in fapt a ceea ce propun eu ii apartine. Bineinteles, il ajut acolo unde este necesar prin legaturile personale pe care le am cu marii artisti, cu Mehta, cu Baremboim… Rapunsul la intrebare este: Mihai Constantinescu si echipa lui.

● Se pare ca, dupa unele statistici recente, Festivalul Enescu este cotat ca fi ind al V-lea festival din lume ca importanta, grandoare si numar de forte muzicale ce vin in Romania.
● Este important doar ca Festivalul Enescu este singurul eveniment muzical de mare valoare care are loc aici, in Romania, din doi in doi ani si, din pacate, intre aceste editii, ceea ce se intampla este la un nivel din ce in ce mai scazut, pentru ca arta si cultura muzicala nu sunt sustinute, sau sunt sustinute din ce in ce mai putin. Acest lucru ma doare! Eu as dori ca Festivalul Enescu sa fi e un imbold pentru oamenii de cultura, care lupta in Romania, in teatrele muzicale, in fruntea orchestrelor simfonice din tara, ca sa ridice nivelul institutiilor lor, sa se apropie de nivelul Festivalului Enescu. Asa putem misca ceva, putem convinge prin calitatea si succesul international. Succesul international este foarte important, in legatura cu aceasta vreau sa spun ca arta si cultura in Romania sunt mai importante decat castigul rapid, decat bogatiile materiale si batalia crunta in perioada aceasta de vesnica tranzitie. Daca reusim si prin transmisiile de la radio si de la televiziune sa miscam ceva in capul acelora care pot sa decida in tara noastra, atunci intr-adevar am o mare satisfactie personala.
As mai adauga faptul ca si evenimentele asociate Festivalului, apropierea si de alte discipline: balet, teatru, pictura, lansari de carti, atelierul de compozitie, Simpozionul International de muzicologie dedicat lui George Enescu, retrospectiva taberelor de pictura de la Tescani, toate acestea si multe altele le consider enorm de importante si le-am dezvoltat foarte mult in ultimii ani. Si inca o subliniere: la editia a XIX-a am dorit sa readuc in constiinta Romaniei pe unul dintre cei mai mari poeti ai secolului XX, pe Paul Celan – nascut la noi in tara, poet de care nu prea ne pasa – prin prezentarea operei ce-i poarta numele, opera scrisa de Peter Ruzicka. Si aceasta este o parte a Festivalului, pe care o consider foarte importanta.

● Se canta multe dintre creatiile lui George Enescu, in aceasta editie a Festivalului.
● Asa este. De la Simfonia I, cu Residentie Orkest si Christian Badea, la deschidere, pana la inchiderea din 25 septembrie, cand vom asculta Simfonia concertanta pentru violoncel si orchestra, cu Orchestre National de France, Han-Na Chang solista si Daniele Gati dirijor, de la Oedip, la Opera Nationala din Bucuresti, in regia Andei Tabacaru-Hogea, pana la Simfonii si opusuri camerale, se canta mult-mult Enescu. Este o tinta majora a Festivalului, pe care am atins-o!

● Acest interviu se va regasi in primul numar al revistei Festivalului, va fi citit asadar. Ce le doriti celor care vor veni la concertul de deschidere a editiei cu numarul XX a Festivalului si Concursului International George Enescu?
Le doresc sa se regaseasca prin accesul la creatiile eterne, gandite, scrise, compuse de oameni pentru oameni. Sa se simta fi ecare mai om, dupa un concert decat inainte de acesta, sa aiba fi ecare bucurii profunde prin ceea ce a primit de la interpretii pe care i-am adus in Festivalul International George Enescu.