Kremerata Baltica

Gidon Kramer este altfel! Este poate cel mai laureat violonist al timpurilor moderne sau dintre muzicienii oaspeti ai Festivalului Enescu, pe scena caruia nu s-a afl at pentru prima oara, si sper ca nici pentru ultima.

La 20 de ani, in 1967, este primul clasat al Concursului Regina Elisabeta – Bruxeles, peste doi ani tot primul la Paganini si la Ceaikovski. Este a treia generatie de violonisti ai neamului sau. In 1981 ctitoreste prima sa formatie neconventionala, pe care o conduce trei decenii, iar in 1996 – Kremerata Baltika.

Pe scurt, acestea sunt date ce ar recomanda pe oricine. Dar peste toate, cel mai important de stiut este ca Gidon Kremer are un desavarsit spirit de conducator, ca este un guru al celor pe care ii are in preajma! Potenteaza, dezvolta, inalta spre muzica nu numai pe cei cu care canta, ci si pe cei pentru care canta! Transfera dragul de muzica din sufletul sau cu un fi resc rar! Ridica muzica peste muzica si o transforma pe loc in intelepciune, mangaiere, pace! Ii kremereaza pe toti cei care au privilegiul de a fi in preajma lui!

Rutina si Kremer nu s-au intalnit niciodata! Nu face comert din muzica, nu o vinde! Cu toate ca este greu sa ajungi la orice nivel, e si mai greu sa te mentii acolo, si se pare ca pentru
Gidon Kremer acest lucru este firesc si vine parca de la sine!... Totusi nimic nu vine de nicaieri! Orice se obtine apare dupa o munca imensa.

Gidon Kremer si Kremerata Baltika au fost pe scena Ateneului Roman miercuri 21 septembrie. In partea I au aratat cum il venereaza pe Johann Sebastian Bach si pe Glenn Gould, cel care la randu-i a trait numai pentru Bach si apoi, in partea a II-a, cat de mult il iubesc pe George Enescu! Arta instrumentatiei – J.S Bach Proiect – Omagiu lui Glenn Gould s-a numit primul eveniment kremerat!

Membrii Kremeratei: Stevan Kovacs Tickmaier, Viktor Kissine, Raskatov, imbina-orchestreza-canta muzica lui Bach, pornind de la Variatiunile Goldberg, trecand prin alte opusuri si ajungand tot la Goldberg. Totul este un intreg mirific, ce culmineaza in final cu sunet de pian... pian pe care il cauti din priviri si dupa cateva clipe iti dai seama ca este ...Glenn Gould, in inregistrare! Il si vezi parca, asezat pe scaunul ciudat, pe care il purta cu el oriunde, il vezi in pozitia sa altfel,iar Gidon Kremer, apoi si kremeratii canta impreuna cu el, intr-o combinatie virtual-reala... ireala, fabuloasa, divina!

In partea a II-a a fost Octetul in Do Major opus 7 de George Enescu, in aranjamentul pentru coarde de Leonid Desyatnikov (cel care a mai transfigurat astfel si Tangourile lui Astor Piazolla). L-am mai auzit la noi, tot la Kremerata Baltika. A sunat sublim – sublim fiind totusi un cuvant atat de uzat prin folosirea lui, de multe ori nejustificata, incat nu da de loc masura emotiei transmise publicului.

Imi pare, sau unii dintre noi am avut lacrimi in ochi? Festivalul George Enescu a adus in 2011 muzicieni de elita, e adevarat ca si muzicieni... elitisti; lucrari magistrale, interpretate formidabil, sau aproximativ; oricum, Festivalul – urias, coplesitor ca durata si densitate – ne-a adus multe bucurii, ce ne vor hrani pana in septembrie 2013!... dar miracolul Kremerata Baltika este categoric irepetabil, un impecabil si desavarsit omagiu adus lui George Enescu!