x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Muzica Mari cântăreţi de jazz şi blues. Ştiu ce am făcut pentru muzică, însă nu mă numiţi o legendă

Mari cântăreţi de jazz şi blues. Ştiu ce am făcut pentru muzică, însă nu mă numiţi o legendă

22 Dec 2012   •   19:30
Mari cântăreţi de jazz şi blues. Ştiu ce am făcut pentru muzică, însă nu mă numiţi o legendă
Numiţi-mă doar Miles Davis

Jurnalul Naţional, respectiv Jurnalul de week-end vă prezintă una dintre cele mai rafinate şi spectaculaose colecţii de muzică: Mari cântăreţi de jazz şi blues. La 10 ianuarie apare cel de al patrulea volum al colecţiei Miles Davis.

“Miles Davis era un cântăreţ rafinat, cu un caracter complex. Deşi a câştigat mai multe sondaje în care a fost declarat cel mai bun cântăreţ la trompetă, Miles a fost omagiat mai ales pentru că s-a dovedit un compozitor şi un bandleader inovator. A reprezentat o forţă dominantă în mare parte din cariera lui şi a obţinut o combinaţie de succes comercial şi de consens al criticii care ar fi invidiată de marea majoritate a cântăreţilor de jazz. Abordarea lui muzicală era în continuă evoluţie, niciodată nu rămânea pe loc şi nici nu risca vreodată să cadă în sentimentalism nostalgic.

Cum, în tinereţe, nu avea abilitatea de a interpreta la un volum susţinut ritmurile extrem de alerte ale stilului bop, a dezvoltat un sunet mai cald, mai liric, folosind la trompetă o surdină care s-a dovedit foarte uşor de recunoscut.

Fiu al unui dentist şi al unei profesoare de muzică, Miles s-a născut pe 26 mai 1926 în Alton, Illinois, SUA, şi a crescut în oraşul East St. Louis din acelaşi stat. Deşi Davis a explicat în interviuri că avea acasă puţine discuri de jazz (printre care şi unul de 78 rpm al lui Duke Ellington, cu Jimmy Blanton şi Art Tatum), el a demonstrat un interes precoce pentru muzică. La vârsta de doisprezece ani a început să ia lecţii de trompetă şi a făcut asemenea progrese încât cânta în baruri pe când încă nu terminase liceul. A fost influenţat de muzicienii din St. Louis (de cealaltă parte a fluviului, în Missouri), printre care Clark Terry şi Harold “Shorty” Baker (ambii au lucrat mai târziu cu Duke Ellington). Deşi cânta în diverse grupuri locale, tânărul voia să devină cântăreţ profesionist şi să participe la turnee permanent, însă mama lui nu i-a permis să accepte contracte pe care i le ofereau mai multe trupe, printre care McKinney’s Cotton Pickers, Earl Hines şi Jimmy Lunceford.

La puţină vreme după ce îşi luase diploma în 1944, Davis a fost invitat să cânte cu big bandul vocalistului Billy Eckstine când acesta se afla în oraş – un grup important din care făceau parte şi Dizzy Gillespie şi Charlie Parker. Părinţii voiau însă ca Miles să urmeze universitatea; mama lui ar fi preferat la Fisk, însă Miles a reuşit să îşi convingă tatăl să fie trimis la Juilliard School of Music în Manhattan, pentru a primi o educaţie muzicală formală. Miles a rămas un timp la Juilliard, însă atracţia faţă de 52th Street şi noul stil bop care lua amploare s-a dovedit atât de puternică încât adesea chiulea de la ore ca să repete jazz în sala de muzică. (…) În mai puţin de un an, Davis şi-a abandonat studiile şi a făcut prima înregistrare ca “sideman”.

În 1947 a înregistrat primul lui disc ca lider, cu Parker pe post de “sideman”, cu pianistul John Lewis şi cu participarea basistului Nelson Boyd şi a bateristului Max Roach în secţiunea ritmică.

Pe neaşteptate însă, anul următor, Miles s-a îndepărtat de stilul bop.

S-a alăturat altor cântăreţi tineri şi promiţători, printre care saxofonistul bariton Gerry Mulligan, saxofonistul alto Lee Konitz şi pianistul John Lewis, cu care a format un grup neobişnuit cu trombon, corn francez, tubă, bas şi baterie.

Cu aranjamente de Mulligan, Lewis şi Gil Evans (un veteran al orchestrei lui Claude Thornhill), trupa celor nouă a cântat două săptămâni la Royal Roost din New York. Casa de discuri Capitol a încheiat un contract cu grupul lui Miles şi a scos cu ei două-
sprezece piese înregistrate în şedinţe diferite, cu diverşi muzicieni (Davis, Mulligan şi Konitz au fost prezenţi la toate cele trei întâlniri,
ca şi în materialul de la Royal Roost).

Una dintre cele mai importante orchestre ale lui Davis s-a format în 1958, atunci când grupul a devenit un sextet prin cooptarea saxofonistului contraalto Cannonball Adderley şi când pianistul Bill Evans şi bateristul Jimmy Cobb le-au luat locul lui Garland şi Jones câteva luni mai târziu. Eliberat în sfârşit de droguri, Coltrane şi-a luat zborul ca solist, în timp ce stilul liric al lui Evans şi sound-ul debordant de sentimental caracteristic lui Adderley l-au completat pe trompetist. Noul pianist l-a influenţat pe Davis propunându-i să asculte muzică clasică, iar Ravel şi Rahmaninov au devenit astfel compozitorii preferaţi ai trompetistului.

Pentru înregistrarea albumului Kind Of Blue, care a avut loc în două şedinţe la începutul anului 1959, Davis s-a prezentat cu câteva compoziţii scurte de folosit ca structură portantă pentru improvizaţii bazate pe echilibre, mai degrabă decât pe variaţii de coarde.
Evans părăsise deja sextetul, însă a luat parte la înregistrările tuturor pieselor, cu excepţia uneia, “Freddie the Freeloader”, în care a cântat noul pianist Wynton Kelly. Cincizeci de ani mai târziu, acest album de jazz rămâne unul dintre cele mai de succes din toate timpurile şi discul cel mai important din întreaga carieră a lui Miles Davis.

Spre sfârşitul vieţii, Davis s-a reîntors la aranjamente acustice. Davis a participat la filmul Dingo (privitor la un trompetist veteran) şi a înregistrat coloana sonoră cu pianistul compozitor Michel Legrand.

Participarea lui neaşteptată la Montreux Jazz Festival în 1991, în care s-a produs cântând aranjamente muzicale vechi ale lui Gil Evans cu big bandul lui Quincy Jones, a fost înregistrată şi difuzată; totuşi, a reieşit clar din performanţa lui că Miles era foarte bolnav. A murit câteva luni mai târziu, pe 28 septembrie 1991, din cauza efectelor combinate ale unui atac cerebral, ale diabetului şi ale pneumoniei, precum
şi ale unui trup care era pur şi simplu epuizat. (fragmente din textul lui Ken Dryden)

MARI CANTăREŢI DE JAZZ ŞI BLUES


1 LOUIS ARMSTRONG
2 ELLA FITZGERALD
3 B.B. KING
4. MILES DAVIS
5 GLENN MILLER
6 NINA SIMONE
7 JOHN COLTRANE
8 RAY CHARLES
9 CHARLIE PARKER
10 DUKE ELLINGTON
11 CHUCK BERRY
12 COUNT BASIE
13 BENNY GOODMAN
14 BESSIE SMITH
15 THELONIOUS MONK
16 CHICK COREA
17 MUDDY WATERS
18 DJANGO REINHARDT
19 STAN GETZ
20 JOHN LEE HOOKER

×
Subiecte în articol: mari catareti jazz blues muzica