Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De 7 martie, nu de 8, Nicu Alifantis & ZAN s-au cinstit cum se cuvine (între muzicienii dăruiţi) la Cinematograful Patria. „Mă simt onorat. Sunteţi îngrozitor de mulţi”, le-a mulţumit „grecul” celor veniţi la „Chanson pour mon amour?”. ZANaticul numărul unu a cântat mult şi bine, chiar foarte bine, cât pentru două concerte de referinţă! A fost zgârcit cu vorbele, s-a limitat strict să mulţumească celor care i-au fost alături, celor care l-au ajutat să ajungă unde a ajuns, cumpărându-i albumele şi venind la concertele sale. Şi unde a ajuns? Sus-sus, pe culmile (disperării) artistice! În sală s-au aflat şi femeile importante din viaţa omului Nicu Alifantis: mama, soţia şi fetele.
Publicul a stat cuminte, uneori prea cuminte, şi a primit comedia dell’Alifantis. Quelle comédie, quelle mélodie! „Prolog”, „Voiaj”, „Îţi poţi închipui”, „Mai lasă-mă”, „Ce bine că eşti”, „Vino”, „Inscripţie pe un inel”, „Romanţa mică”, „Neuitatele femei”, „Ţie (Cântec pentru ea)”, „Aproape linişte”, „Ploaie în Luna lui Marte”, „Cântec scurt”, „Ce frumoasă despărţire”, „Chanson por mon amour?”, „Rrrrock”, „Muzica”, „Piaţa Romană nr. 9”, „Cântec de iubire”, „Nu mă întreba nimic”, „Întrebări”. Împănat playlist! Păcat că sala a fost o mare calmă! Vremea la Patria: o seară caldă, frumoasă de primăvară.
La 15 ani (şi câteva luni) de când s-au născut artistic, ZANaticii ne-au convins că nu sunt mincinoşi, că ei cântă în continuare bine şi din suflet pentru alte suflete minunate. Au revenit la bis cu „A iubi, aceasta vine, tare de departe-n mine,/ a iubi, aceasta vine, tare de departe-n tine” („Întâmplare simplă”), „Plouă, plouă, plouă,/ vreme de beţie/ şi s-asculţi, s-asculţi pustiul,/ ce melancolie,/ plouă, plouă...” („Rar”) şi cu „Epilogul”: „Dacă noi, sărmane umbre,/ cu ceva v-am supărat,/ tot ce aţi văzut aici,/ voi să spuneţi c-aţi visat.// Şi povestea plicticoasă,/ că-i un vis să socotiţi,/ oameni buni, nu ne-osândiţi,/ o s-o facem mai frumoasă.// Şi acuma de-om scăpa,/ de-ascuţite limbi tăioase,/ şi de vorbe veninoase,/ toate le vom îndrepta.// Zan nu este mincinos,/ iar acuma, noapte bună,/ vă vom răsplăti frumos”. Şi ne-au răsplătit tare frumos. Iar eu îi mulţumesc lui Alifantis, cu vorbe dulci şi îl voi cita pe Nietzsche: „Cerul o ştie: fără hărnicie onestă nu cresc decât buruieni chiar şi în cele mai frumoase plantaţii grădinăreşti. Văzut de aproape, nici cel mai bun artist nu se deosebeşte de meseriaş. Detest derbedeimea care nu vrea să practice nici o meserie şi acordă spiritului numai calitatea unui gust pentru delicatese”. Nicu Alifantis este un artist meseriaş. Categoric!
Citește pe Antena3.ro
