Peter Guth: „Lumea poate fi îmblânzită cu muzică”

Dirijeaza cu vioara in mana, urmand traditia familiei Strauss. Este renumit pentru jovialitatea si umorul cu care interactioneaza cu publicul, creand o atmosfera destinsa, de buna dispozitie, de sarbatoare. Daca ar fi avut alt sex la nastere, probabil ca ar fi devenit dansatoare de balet. Dar, spre norocul nostru, al melomanilor, soarta a ales ca el sa se nasca si sa se numeasca Peter Guth.

La 19 decembrie, la Sala Palatului, ne vom delecta cu valsuri, marsuri si polci daruite de Strauss Festival Orchestra Vienna, sub bagheta popularului Peter Guth. De asemenea, la spectacolul 'Vienna Classic Christmas' va parti­cipa si soprana Monika Mosser. 'Prin stabilirea unor relatii culturale intre tara noastra, Austria, si Romania si alte tari, putem ajuta la creerea unei intelegeri mai bune intre noi', ne-a declarat Guth intr-un interviu. Va las sa-l descoperiti si dumnea­voastra pe sarmantul muzician...

• Jurnalul National: Orice poveste incepe cu a fost odata... Cum incepe povestea lui Peter Guth...?

Peter Guth: Tatal meu a lucrat in in­dustria muzicala toata viata lui, can­tand la pian, la acordeon si la to­be. Mama mea a fost dansatoare si can­tareata. Fratele tatalui meu a fost un violonist bun, iar prima mea lectie de vioara am luat-o de la el, cand aveam cinci ani. Asa incepe povestea mea.

• Credeti in destin? Vi s-a aratat ca veti ajunge unul dintre cei mai buni dirijori pe care ii are lumea?

Aceasta evaluare este cam exagerata, dar sunt fericit ca munca mea ca violonist si dirijor a fost alegerea corecta, pentru a-mi scoate la lumina talentul. Destin sau nu, daca m-as fi nascut fata, mama mea probabil ar fi incercat sa ma an­treneze sa devin o dansatoare de balet.

• Muzica se intretine foarte greu. Mai greu decat o sotie sau, de ce nu, decat o amanta?

(rade) Acest lucru depinde doar de o buna administrare.Viata cu un partener poate sa te consume cateodata. Viata cu muzica este o provocare continua, care nu iti da aproape niciodata o pauza. Dar, desigur, chiar si muzicienii trebuie sa se relaxeze cateodata. La fel ca majoritatea austriecilor, sunt schior si, desi tara noastra nu are acces la o mare, avem niste lacuri foarte frumoase si imi place sa navighez.

• Ati avut concerte in Japonia, China, Statele Unite. Cum vi se pare publicul din Romania?

Desigur, sunt cateva diferente legate de felul in care raspunde pu­blicul sau legate de mentalitatea pu­blicului si de obiceiurile lui. Spre norocul nostru, muzica vieneza si Dinastia Strauss sunt cunoscute peste tot si oamenii din majoritatea locurilor stiu cum sa reactioneze. Asa ca nu avem niciodata o problema legata de faptul ca nu vom avea succes. Am fost foarte bucurosi sa fim aclamati de romanii iubitori de muzica in concertele din tara voastra. Se pare ca impartasim aceleasi sentimente si traditii muzicale atat in Romania, cat si in Austria.

• Credeti ca tot ce era de scris in muzica s-a scris deja si ca un alt Strauss nu se va mai naste?

Deja Leonard Berstein a spus ca va fi o varietate infinita cand va veni vorba de a inventa muzica noua. Nu stim cum se va dezvolta istoria asa-nu­mitei muzici serioase, dar cu po­si­bi­litatile moderne de comunicare prin internet, din ce in ce mai multi oa­meni fac ca muzica sa calato­reasca in jurul globului. Iar muzica aceasta, de­venita populara, are un rol im­portant in societate, asa cum obisnuia sa fie in timpul lui Johann Strauss. Desigur, putem spera ca noi genii vor aparea in toate formele de arta.

• Ce parere aveti despre muzica contemporana, despre Lady Gaga, Jennifer Lopez, Beyonce etc? Ce muzica ascultati?

Eu apartin unei alte generatii... Cand eram tanar, idolii mei erau The Beatles, Elvis sau Frank Sinatra. Dar am doi fii, de 24 si 21 de ani, care studiaza economia internationala, dar si compun muzica in trupa lor de jazz – Funjazztics. Maximilian canta la clape, iar Sebastian la saxofon. Asa ca avem muzica pop si disco, cand baietii dau petreceri, iar sotia mea are sansa de a dansa cateodata pe hiturile de astazi.

• Sunteti la carma Strauss Festival Orchestra Vienna de aproape 33 de ani. Este o viata de om!

Da! Au fost asa de multe momente frumoase de-a lungul acestor multi ani! Unul dintre cele mai emotionante e­ve­nimente a fost in 1999, la Gala Jo­hann Strauss din Golden Hall al Mu­sikvrein-ului Vienez, gala televizata, cand regretatul star de cinema Gregory Peck a fost pe scena cu noi, ca gazda, transmitand programul nostru publicului din Statele Unite.

• Credeti ca lumea poate fi imblanzita cu muzica?

Da, poate fi imblanzita. Din ne­fe­ri­cire, lumea este intr-o rasturna­re cons­tanta, foarte multe schimbari, lup­te pentru democratie, multe raz­boa­ie si, pe deasupra, si catrastrofe na­turale. Muzica este una dintre caile ele­mentare prin care se pot exprima sentimentele umane. Nu poate rezolva toate problemele care exista in lu­me, dar atat timp cat oamenii se bucura cand asculta si cand produc muzica, exista speranta unui viitor mai bun.