Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ziarele inaltau piedestal de aur divei:
'M-me Darclée a acceptat sa cante intr-un teatru dramatic in Catalania, iar arta sa a creat culmea democratiei, fiindca tot timpul cat a cantat, intreg teatrul s-a transformat in paradis' sau 'Darclée a cantat aseara «Manon» de Massenet. «Manon» e opera lui Darclée. Darclée este totdeauna autoarea operei pe care o canta. Ea domina absolut orice gen. Darclée a spus operei «Manon» ceea ce Hristos a spus lui Lazar: Ridica-te si umbla! Miracol! Martor este tot publicul Barcelonei.'
Si tot asa... Si tot asa...
Aici, la Barcelona, Darclée l-a cunoscut pe Saint Saëns, care i-a spus ca in afara de vocea divina mai are si un teribil 'sex appeal'. A invitat-o
sa-i cante opera 'Proserpina'.
Dar lumea se schimba, moda se schimba, iar timpul poate fi nemilos. Cariera marei dive s-a sfarsit dupa 30 de ani, o data cu razboiul. Darclée a preferat sa plece de pe scena inainte ca arta ei sa o paraseasca pe ea. Si s-a intors la Bucuresti.
'Oricat de adulata si sarbatorita in lume am fost, nu m-am simtit nicaieri mai bine ca la Bucuresti. Tot ceea ce fac este sa castig dreptul de a ma intoarce definitiv acasa.'
Citește pe Antena3.ro
Ultimul spectacol a fost in 1918, la Pergola din Florenta. Dupa ce fusese catalogata de Enciclopedia 'Dello Spettacollo' – cea mai mare cantareata a lumii, timp de 25 de ani. Intoarsa-n tara, are un singur vis – un post la Conservator – sa fie profesoara. Este hotarata sa puna bazele unei scoli romanesti de canto, dar nu va reusi niciodata sa-si implineasca visul. Nu pleaca la casa ei de la Cotnari. Viseaza la Scoala de canto, viseaza sa redevina sanatoasa, nu stie ca are cancer la ficat.
Locuia la Hotelul Bratu, pe strada Polizu, langa Maternitate. Pe aproape era un cinematograf micut 'Buzesti'. Prin 1938 rula o adaptare stangace dupa Tosca. In sala friguroasa, printre spectatori, Hariclea Darclée si celebra arie 'Vissi d’arte, vissi d’Amore' s-a auzit soptit.
– Nu e bine! Nu asa! Si a inceput sa cante. Era aria pe care Puccini o adaugase datorita Haricleei Darclée. A fost fantasticul ei succes.
– Taci, babo, ca te strang de gat! A strigat un biet spectator, tanar si grosolan.
Era grav bolnava, saraca, singura, parasita. In dupa-amiaza dinaintea mortii incearca sa cante. Si inainte de a-si da sufletul 'Privighetoarea din Carpati' canta. Triluri dumnezeiesti ies din gatul ei timp de trei minute. Bolnavii o asculta infiorati. Se stinge din viata la 10 ianuarie 1939. Peste ani de zile, arc peste timp, in 1995, soprana Mariana Nicolesco i-a daruit in Braila natala ce si-a dorit cu ardoare la sfarsit – cursul de canto – si un festival ce-i poarta numele.
A avut o voce ce putea canta in toate registrele si intensitatile, fara nici cel mai mic efort, datorita marelui succes international s-a pornit la injghebarea unei opere autohtone. Si-a iubit mult tara, Romania, 'La cara patria della grande artista'.
