Privighetoarea din Carpaţi (II)

Ziarele inaltau piedestal de aur divei:

'M-me Darclée a acceptat sa cante intr-un teatru dramatic in Catalania, iar arta sa a creat culmea democratiei, fiindca tot timpul cat a cantat, intreg teatrul s-a transformat in paradis' sau 'Darclée a cantat aseara «Manon» de Massenet. «Manon» e opera lui Darclée. Darclée este totdeauna autoarea operei pe care o canta. Ea domina absolut orice gen. Darclée a spus operei «Manon» ceea ce Hristos a spus lui Lazar: Ridica-te si umbla! Miracol! Martor este tot publicul Barcelonei.'

Si tot asa... Si tot asa...

Aici, la Barcelona, Darclée l-a cunoscut pe Saint Saëns, care i-a spus ca in afara de vocea divina mai are si un teribil 'sex appeal'. A invitat-o

sa-i cante opera 'Proserpina'.

Dar lumea se schimba, moda se schimba, iar timpul poate fi nemilos. Cariera marei dive s-a sfarsit dupa 30 de ani, o data cu razboiul. Darclée a preferat sa plece de pe scena inainte ca arta ei sa o paraseasca pe ea. Si s-a intors la Bucuresti.

'Oricat de adulata si sarbatorita in lume am fost, nu m-am simtit nicaieri mai bine ca la Bucuresti. Tot ceea ce fac este sa castig dreptul de a ma intoarce definitiv acasa.'

Ultimul spectacol a fost in 1918, la Pergola din Florenta. Dupa ce fusese catalogata de Enciclopedia 'Dello Spettacollo' – cea mai mare cantareata a lumii, timp de 25 de ani. Intoarsa-n tara, are un singur vis – un post la Conservator – sa fie profesoara. Este hotarata sa puna bazele unei scoli romanesti de canto, dar nu va reusi niciodata sa-si implineasca visul. Nu pleaca la casa ei de la Cotnari. Viseaza la Scoala de can­to, viseaza sa redevina sanatoasa, nu stie ca are cancer la ficat.

Locuia la Hotelul Bratu, pe strada Polizu, langa Maternitate. Pe aproape era un cinematograf micut 'Buzesti'. Prin 1938 rula o adaptare stangace dupa Tosca. In sala friguroasa, printre spectatori, Hariclea Darclée si celebra arie 'Vissi d’arte, vissi d’Amore' s-a auzit soptit.

– Nu e bine! Nu asa! Si a inceput sa cante. Era aria pe care Puccini o adaugase datorita Haricleei Darclée. A fost fantasticul ei succes.

– Taci, babo, ca te strang de gat! A strigat un biet spectator, tanar si grosolan.

Era grav bolnava, saraca, singura, parasita. In dupa-amiaza dinaintea mortii incearca sa cante. Si inainte de a-si da sufletul 'Pri­vighetoarea din Carpati' canta. Triluri dumnezeiesti ies din gatul ei timp de trei minute. Bolnavii o asculta infiorati. Se stinge din viata la 10 ianuarie 1939. Peste ani de zile, arc peste timp, in 1995, soprana Mariana Nicolesco i-a daruit in Braila natala ce si-a dorit cu ardoare la sfarsit – cursul de canto – si un festival ce-i poarta numele.

A avut o voce ce putea canta in toate registrele si intensitatile, fara nici cel mai mic efort, datorita marelui succes international s-a pornit la injghebarea unei opere autohtone. Si-a iubit mult tara, Romania, 'La cara patria della grande artista'.