Romeo şi Julieta. Nesfârşit drumul iubirii

Cel de al doilea spectacol de balet prezentat de coregraful francez Thierry Malandain, in cadrul acestei editii a Festivalului International George Enescu, si anume Romeo si Julieta, ne-a dat posibilitatea de a cunoaste mai temeinic universul creator al coreautorului, si sa intelegem de ce este cotat de critica de specialitate din Franta drept cel mai reprezentativ exponent al stilului neoclasic francez de astazi, afl at in plina evolutie.

Coproductie intre Grand Théatre de Luxembourg si Festivalul Le Temps d’aimer din Biarriz – al carui director artistic a fost intre 2000 si 2004, si este din nou din 2009 Thierry Malandain – impreuna cu Teatro Victoria Eugenia de San-Sebastian, Grand Théatre de Reims si cu Centre Chorégraphique National Malandain Ballet Biarriz, spectacolul Romeo si Julieta, a evidentiat modul personal in care coregraful gandeste un subiect abordat frecvent si de indelungata vreme, in literatura, in muzica si in dans, acela al iubirii care trece uneori dincolo de orice adversitati, dar este adesea infranta de acestea.

Celebra piesa a lui Shakespeare, transpusa de Hector Berlioz in Simfonia dramatica Romeo si Julieta, pentru solisti, cor si orchestra, a fost canavaua pe care Thierry Malandain si-a construit propria viziune asupra acestei teme mereu de actualitate: un mesaj impotriva violentei si o pledoarie pentru singurul sentiment care o poate anihila, chiar daca numai vremelnic, dragostea. Si, pentru a sublinia acest suprem antidot al vrajmasiei, coregraful a multiplicat perechea celor doi indragostiti de noua ori, fi ecare traind pe rand, sau uneori in paralel, momentele de calda iubire sau de cumplita disperare care au insotit aceasta poveste, ce se repeta in lume la nesfarsit.

Ca si Jerome Robbins, in Poveste din Cartierul din Vest, pe muzica lui Leonard Berstein, si Thierry Malandain a transpus subiectul in zilele noastre, subliniindu-i eterna contemporaneitate. Si, in avantajul perceperii idei propuse, a simplifi cat desfasurarea povestirii, reducand-o la momentele esentiale si la personajele cheie – Romeo si Julieta, in noua ipostaze, Mercutio si Tibald, care rezuma esenta confl ictului, un raisonneur, care deschide si inchide desfasurarea intregii istorii, si o succinta aparitie a reprezentantului autoritatii care incearca sa mentina linistea.

Toate personajele, in costume de strada sau de salon, sunt integrate si in scenele de ansamblu – una de confruntare, cealalta de bal. Dar nouazeci la suta din economia spectacolului este incredintata celor doua personaje principale, multiplicate, care, in nenumaratele duete ale unor corpuri mereu inlantuite, isi canta vizual fervoarea iubirii sau durerea crancena a pierderii perechii.

Cand evolutiile cuplurilor nu se mai desfasoara succesiv ci se intrepatrund, coregraful le-a incredintat miscari asemanatoare, dar usor diferite prin detalii care le individualizeaza, dupa cum puternic individualizate ca miscare, si excelent interpretate, au fost atat partitura coregrafi ca jucausa a lui Mercutio cat si cea incrancenata a lui Tibald – intreaga companie raspunzand deplin solicitarilor coregrafului.

Un mod personal si inedit de folosire a decorului creat de scenograful Jorge Gallardo, constand in mari lazi din metal argintiu, a facut ca jocul cu aceste voluminoase obiecte scenice sa fie concomitent functional si expresiv; sa creeze tot timpul alt ambient, sa fie tot timpul integrat miscarii dansatorilor, lazile servind succesiv drept zid, drept pat de nunta, drept cosciug.

Prin acest al treilea spectacol – cel mai consistent valoric dintre cele oferite de Intalnirile JTI Festivalului enescian – se incheie seria participarilor coregrafice straine la prezenta editie, urmand a ne bucura, in continuare, si de aportul dansatorilor companiei Operei Nationale Bucuresti, in coregrafii de prestigiu, datorate lui George Balanchine si Jirí Kylián, din pacate insa, si nu pentru prima oara, fara participarea nici unui coregraf roman.