Am mai spus că muzica folk, cea nedrept de puţin mediatizată, rezistă prin manifestările mai mici sau mai mari, festivaluri naţionale sau locale şi, este cântată constant, în cluburi. Artişi avem şi public receptor, de asemenea. Nu este vorba despre o criză a receptării, ci doar despre o lipsă a vizibilităţii media. Poate că tocmai aceasta este proba de foc pentru folkul românesc. Se ambiţionează şi înaintează tenace.
În galeria evenimentelor consacrate poeţilor cu chitara, se înscrie într-un perimetru unic, ,,Tabăra Folk de la Calafat”, ajunsă anul acesta la a şaptesprezecea ediţie. Sub sloganul ,,Asta-i muzica ce-mi place!”, de la 1 august, timp de o săptămână, pe malul Dunării, participă peste 100 de folkişti, poeţi, jurnalişti, organizatori de spectacole ale genului. Se cântă, se recită, se lansasează cărţi şi albume, într-o atmosferă unică. Oraşul Calafat, încărcat de vibraţiile chitărilor, versurilor, prieteniei şi bunei dispoziţii devine atributul opţiunii de a fi fericit.
Tabăra Folk, o emblemă a oraşului Calafat
Anul acesta, spectacolele vor avea loc în centrul oraşului, în grădina Palatului ,,Marincu”, Muzeul de Artă din Calafat. Vor urma zile şi nopţi de muzică şi poezie, susţinute de artişti consacraţi, nume de primă mărime, cărora li se alătură cei foarte tineri care duc frumos mai departe, armoniile genului. Oraşul de pe malul Dunării este pe parcursul taberei, în prima parte a lunii august, capitala consacrată a folkului. Organizatorul taberei, cantautorul Dan Vană a reuşit să dea startul ediţiei cu numărul 17. Cu efort maxim, pe măsura pasiunii care-l mână în această luptă frumoasă şi cu sprijinul autorităţilor locale care au înţeles că o asemenea desfăşurare de forţe creatoare aşează o emblemă nobilă asupra oraşului. Despre demersul său şi despre ediţia din acest an, Dan Vană spune: ,,Tabăra folk a adunat toţi reprezentanţii importanţi ai genului, de toate vârstele, din România, într-un demers unic în Europa. Absenţii, puţini la număr, au avut motive obiective să lipsească. De la prima ediţie, cea din 1995, au cântat pe malul Dunării şi „poeţii cu chitara” din Bulgaria. Apoi, la ediţiile următoare prezenţa lor a crescut, ajungând ca la ediţia din 2003 delegaţia ţării vecine, condusă de preşedintele Uniunii Scriitorilor din Bulgaria, el însuşi „poet cu chitara”, să numere 16 artişti. În „Tabăra Folk” s-au mai auzit stihuri cântate în limbile sârbă, rusă, poloneză, franceză, engleză. Şi poezia românilor timoceni din Bulgaria şi Serbia. Aşadar, vă poftim la Calafat în perioada 1-7 August 2014 să-i reîntâlniţi pe barzii din Balcani la ei acasă.”
În Tabăra Folk de la Calafat nu este vorba despre competiţie, nici despre onorarii, ci doar despre acele splendide emoţii şi amintiri pe care şi le oferă protagoniştii, unii celorlalţi. Folk must go on!