„Turandot” de Puccini, titlu de premieră pe scena Operei Naționale București

Vezi galeria foto

Opera Națională București prezintă premiera spectacolului „Turandot” de Giacomo Puccini. Reprezentațiile cu titlu de premieră vor avea loc pe 13,14 și 16 februarie 2020, începând cu ora 18:30. Regia, decorul, costumele și luminile poartă semnătura lui Mario de Carlo, iar coregrafia îi aparține Corinei Dumitrescu. Maestru de cor - Daniel Jinga, maestru cor de copii - Smaranda Morgovan, asistent de regie - Alexandru Nagy. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Tiberiu Soare.

Invitații speciali ai reprezentațiilor cu titlu de premieră vor fi sopranele Maria Guleghina și Dragana Radakovic, în rolul titular, dar și basul Dragoljub Bajic.  

„Turandot” este o operă în trei acte compusă de Giacomo Puccini, pe un libret de Giuseppe Adami și Renato Simoni, după o piesă de Friedrich Schiller, bazată pe un basm persan inclus în colecția lui Carlo Gozzi "1001 de zile" (secolul al XVIII-lea). Partitura, pe care Puccini a lăsat-o neterminată, a fost finalizată de Franco Alfano.

Premiera mondială a avut loc în data de 25 aprilie 1926 la Teatro alla Scala din Milano, sub bagheta lui Arturo Toscanini. În timpul concertului inaugural, dirijorul a întrerupt discursul muzical în locul unde se oprise  Puccini și a spus: ,,în acest moment, maestrul a pus jos pana". După o tăcere deplină a sălii, de la balcon s-a auzit: "Viva Puccini!", urmat de ovațiile publicului.

Tema exotică din „Turandot” nu constituie pentru Puccini decât pretextul de a-și exprima gândurile pe un plan oarecum mai filosofic și mai general, dar cu vechea dependență de faptele vieții reale. Materia primă e textul, libretul de operă, fără de care se simte inutil, fără rost între oameni. „O, dacă i-ar sosi actul mult așteptat din Turandot, această prinicipesă crudă și haină, mi-ați reda astfel liniștea și încrederea pierdute, iar praful nu s-ar mai așterne pe claviatura pianului, atât l-aș canoni, în timp ce biroul s-ar umple de bravele coli cu o mie de portative”, își încheie el scrisoarea către Adamino. Libretiștilor le-a cerut să dea o formă modernă și interesantă subiectului. „Dacă reușiți, veți vedea ce lucru original și tulburător va ieși din strădania voastră”. Giacomo Puccini și-a dorit să redea în „Turandot” tot ce au suferit, tot ce au iubit, au visat și au urât oamenii vremii lui.

Opera lui Puccini a devenit de-a lungul timpului cunoscută în întreaga lume pentru „Nessun dorma”, aria celebră din actul final interpretată de cele mai grele nume de tenori din toate timpurile.

Regizorul Mario de Carlo, despre montarea de pe scena Operei Naționale București: „Turandot este ultima operă a lui Puccini, un adevărat testament muzical, în care adună tot ceea ce ne-a fascinat de-a lungul timpului în operele maestrului italian: o eroină monumentală, melodii expresive, lumini și umbre...Cu „Turandot”,  Puccini ne transportă într-o Chină absolut antică cu valențe de basm deci practic atemporală. În inima unui Pekin imaginar, într-un timp și spațiu îndepărtat, descoperim cele trei personaje principale, care prin interacțiunea lor, realizează clasicul triunghi amoros: prințesa incredibil de crudă Turandot, care refuză iubirea, prințul tătar Calaf, îndrăgostit total de ea și sclava Liù, îndrăgostită de Calaf.”