Un “Otello” ancorat în realitatea imediată

La Opera Naţională Bucureşti (ONB) a fost montat spectacolul “Otello” de Giuseppe Verdi, care a avut premiera în cadrul Festivalului “George Enescu”. Ideea punerii în scenă a acestui titlu ţine de  bicentenarul naşterii marelui compozitor italian (1813-2013). “Otello” a fost construit pe scena ONB de trei femei curajoase în ceea ce îşi propun din punct de vedere al actului artistic: regizoarea Vera Nemirova, de origine bulgară stabilită în Germania şi a cărei carieră e în plină ascensiune; dirijoarea Kery-Linn Wilson, americană de origine canadiană, care se află la pupitrul orchestrelor în spectacole de operă şi în concerte simfonice; scenografa Viorica Petrovici, cea care creează decoruri şi costume atât pentru operă, cât şi pentru teatru şi film (nominalizată la Premiul César pentru costumele din filmul francez “Izvorul femeilor” de Radu Mihăileanu). Apoi Marius Vlad Budoiu, tenorul care îl interpretează pe Otello, soprana Iulia Isaev, dar şi baritonul Ştefan Ignat şi alţi solişti au lucrat intens o lună pentru a construi împreună cu echipa de realizatori un spectacol care să reziste în timp.

Conceptul montării ni l-a dezvăluit chiar scenografa Viorica Petrovici: “În 1994, când Andrei Şerban a montat la Opera bucureşteană «Oedipe» de George Enescu, publicul a început să vadă altceva în spectacolul de operă, să se gândească la operă ca la un spectacol de teatru. Atunci au venit la Operă foarte mulţi spectatori de teatru. Am observat cum percepţia publicului s-a schimbat. Acum, noi - Vera Nemirova şi eu - vom consolida poate acest aspect legat de teatralitatea operei. Realizarea unui spectacol de operă presupune o structură care functionează perfect: concepţie regizorală, concepţie scenografică, rolurile bine acoperite, cu dubluri, corul bine pregătit şi un aparat tehnic pe masură. Dacă toate acestea se întâlnesc în procesul pregătirii, spectacolul are o mare şansă să iasă perfect.

Ideea acestui spectacol a plecat de la o realitate: mişcarea lumii arabe din nordul Africii, care, din cauza situaţiei politice, încearcă să descopere prin emigrare forţată o lume mai bună (...).
 
În spectacolul nostru am creat o vizualitate dură destul de austeră, reprezentată plastic prin alăturarea unor materialităţi diferite dar unitare prin densitate”.

Repetiţiile pentru acest spectacol au început la 5 august şi la 6 septembrie a avut loc premiera. Viorica Petrovici ne-a mai spus că Vera Nemirova mai montase “Otello”, în Germania, numai că la Bucureşti împreună au găsit altă idee “ancorată contemporan într-o realitate imediată”.