Un show copleşitor ‘Zidul’ lui Waters

In Piata Constitutiei, 50.000 de spectatori au trait momente de neuitat

Ajutat de tehnologia noului mileniu, lui Roger Waters i-a ‘iesit’ ‘The Wall’ asa cum isi dorea (probabil) de cand a conceput dublul album, in urma cu peste 30 de ani. Daca intial, ‘The Wall’ explora abandonul si izolarea (asa cum am vazut si in filmul cu Bob Geldof  in rolul principal) acum accentul cade pe demascarea ororilor razboaielor provocate de regimiurile totalitariste din lumea intreaga. Idealurile pline de umanism sunt inlocuite de neincredere si teama. Lui Pink, personajul principal, ii moare tatal in cel de-al doilea Razboi Mondial (ca si lui Waters), acasa mama este exasperant de protectoare (la fel si la Waters) iar la scoala este chinuit de profesori tiranici (idem Waters).

Toate aceste traume ajung caramizi dintr-un zid metaforic, in spatele caruia Pink sta ascuns si chinuit de remuscari. Isi imagineaza un proces cu el insusi, vocea interioara cerandu-I in cele din urma sa darame zidul. Ca un soi de izbavire, Pink reuseste sa-si redobandeasca pierduta latura umana.

SI TOTUSI, PORCUL POATE ZBURA

Mergand pe ideea din albumul ‘Animals’, potrivit careia oile (populatia) sunt conduse de porci (guvernantii) cu sprijinul cainilor (organele de represiune), porcul gonflabil ‘zboara’ deasupra publicului din 1977 (turneul Pink Floyd ‘Animals’) pana astazi. Dupa ce Waters a plecat din Pink Floyd (1985) el a continuat sa utilizeze ‘porcul zburator’ in toate concertele sale solo. La fel s-a intamplat si la Bucuresti, unde porcul era inscriptionat cu sloganul tuturor guvernantilor din lume ‘Aveti incredere in noi’! Un alt moment gustat de public s-a consumat in timpul piesei “Mother”, cand la intrebarea “…Should I trust the government?” / “Pot sa am incredere in guvern ?” raspunsul a aparut pe ‘zid’ atat in engleza “No fucking way!” dar si in romana “Pe dracu’, nu!”. De altfel, Waters a spus si cateva scurte propozitii in limba romana, fapt ce genereaza, de fiecare data, multa bucurie printre spectatori, chiar daca, stim cu totii, ca nu este nimic special, artistul (oricare ar fi el) procedand la fel in toate tarile.

ROGER WATERS ESTE PINK FLOYD

Cand a spus ‘cred ca sunt nitel narcisist’, Waters nu a gresit foarte mult. Cu un ego accentuat el a suferit enorm la sfarsitul anilor 80, cand a pierdut procesul cu Gilmour & Co. Atunci, el a afirmat ca, in calitate de lider conceptual, compozitor si textier la majoritatea albumelor Pink Floyd nu este de acord ca ‘restul formatiei’ sa-si spuna Pink Floyd, el fiind, de fapt Pink Floyd! O regula de simpla (3 este mai mare decat 1) le-a dat castig de cauza lui Gilmour, Wright & Mason. Dupa cateva turnee in care si-a promovat materialul solo dar si propriile compozitii Pink Floyd, Waters a trecut la ‘The Dark Side of the Moon Live’ (2006- 2008) si ‘The Wall Live’ (2010- 2013). Cu aceste turnee a demonstrat ca, intradevar, el este Pink Floyd! Mai ales ca, dupa disparitia lui Wright, Gilmour a declarat ca Pink Floyd e un capitol incheiat. Mai mult, intr-unul din concertele “The Wall Live” de la O2 din Londra (in 2011), David Gilmour si Nick Mason au cantat alaturi de Roger Waters, gest ce a generat o mare emotie in randul fanilor, care nu se pot impaca cu ideea ca Pink Floyd nu mai exista.

SA NU-L UITAM PE MARK FISHER

Trebuie mentionat ca superproductia ‘The Wall Live’ a fost pusa in scena de arhitectul britanic Mark Fisher, cel care a pus in practica ideile lui Waters si la turneul Pink Floyd ‘The Wall’ din 1980. Fisher a incetat din viata in vara acestui an, in varsta de 66 de ani. Afectat de pierderea suferita, Waters a spus atunci ca nu crede ca va mai efectua in viitor un alt turneu. De altfel, ce se poate face mai mult decat  ‘The Wall Live’, cel mai complex si spectaculos show rock din toate timpurile ? Turneul urmeaza sa ia sfarsit luna viitoare, ultimele concerte fiind Londra (de doua ori, pe Wembley), Manchester si Paris.