Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fiind un solist cu state vechi şi care nu se angajează într-un demers artistic fără să aibă vreun motiv bine întemeiat, concertul de mâine seară de la Sala Palatului are loc pentru a cinsti la scenă deschisă apariţia celui de-al doilea album al său "Best of". Prietenii chemaţi la "muncă" sunt: Ioji Kappl (ex-Phoenix), Ioan Gyuri Pascu, Leo Iorga şi Ana Baniciu.
● Jurnalul Naţional: Îţi faci de cap cu cap sau fără? Lansezi al doilea album "Best of", la Sala Palatului, într-un moment în care lumea se fereşte să mai scoată ceva pe piaţa românească muzicală. Sau o faci tocmai pentru a demonstra că eşti în deplinătatea ta artistică?Mircea Baniciu: Pur şi simplu, acum a venit momentul. Plus că atunci când toţi se tem, e cel mai bun moment să faci ceva nou. Mi-am dorit să fac o lansare cu public, care sperăm să fie cât mai numeros, pentru că Sala Palatului impune un anumit gen de spectacol, cu o anumită regie, cu anumite idei, un show pe care nu-l poţi face oriunde. Sper ca acest spectacol să aducă publicului câteva surprize în ce mă priveşte.
● După baladele de pe "Eşarfă", acum aduci "Vara la ţară", "Tristeţi provinciale", "Dealul cu dor", "Pisica neagră", "Întoarcerea la Orient" sau "Andrii Popa" pentru colecţia toamnă-iarnă 2010? Ce le-ai făcut să arate altfel, dar totuşi la fel...?
Le-am înregistrat din nou într-un studio profesional la nivelul anilor 2010. Deşi sunt aproape la fel, au sonorităţi noi, totul sună altfel. Oricum, am selectat aceste piese nu doar pentru că sunt foarte cunoscute şi cerute de public, ci şi pentru că textele sunt în continuare foarte actuale.
● Mircea Baniciu are de unde să mai scoată un album "Best of"? Dacă da, cât te costă să defilezi pe podiumul muzicii româneşti? Nu mă refer doar la bani...
Aş putea să fac poate încă unul sau chiar două albume "Best of", însă cu seria aceasta mă opresc aici. Au fost editate toate discurile vechi şi într-un format de colecţie "Anii '80-'90" care este încă pe piaţă. Efortul de a cânta pe scenele româneşti înseamnă multe drumuri, oboseală, timp mai puţin de petrecut cu familia, însă mă consider un om norocos care face ceea ce-i place cel mai mult. Satisfacţia unui spectacol reuşit este imensă, ăsta e motivul pentru care continuu şi nu m-am apucat de altceva.
● O ai pe Ana - fiica ta -, ai şi "Meşterul Manole", la ce să ne aşteptăm?
"Meşterul Manole" e o operă rock la care lucrez împreună cu Ioji Kappl, dar suntem încă departe de rezultatul final. Sper să avem amândoi inspiraţie şi linişte pentru a finaliza acest proiect, care este deocamdată în lucru.
● "Încearcă să zâmbeşti/ Făr' să te-amăgeşti/ Şi să îţi doreşti/ Un lucru uşor/ Fiindcă-i trecător".... Şi Phoenix a fost un lucru trecător. Mircea Baniciu este... continuă tu.
... Un tip simpatic şi haios. În rest, ştiţi voi mai bine.
● Ce gânduri ai cu Ana? Este pentru a doua oară când apare pe scenă cu tine.
Ana trebuie să-şi termine şcoala în primul rând şi, deşi eu nu mi-aş dori să se ocupe de muzică în continuare, i-am promis că nu mă voi amesteca în deciziile ei. Aşa a procedat şi cu mine mama.
● Pitagora spunea că lumea este asemeni unui mare concert de muzică; să nu fii în dezacord cu ea. Lumea lui Mircea Baniciu este un mare concert de muzică?
Ar putea fi aşa dacă aş trăi la ţară, în sunetul naturii... Dar eu, deocamdată, locuiesc în Bucureşti!
