Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O ploaie măruntă a cernut sâmbătă peste Bucureşti însă, spre seară, un public numeros a poposit la Ateneul Român unde a avut loc un important eveniment- o gală cu totul specială închinată unui muzician care a dus faima României în toate colţurile lumii: Gheorghe Zamfir.
Gala aniversară “Zamfir 50 de ani pe scenă” a reunit pe aceeaşi scenă 40 de voci în corul Accoustic, 60 de instrumentişti membri ai Orchestrei Simfonice “Zamfir 50” – special constituită pentru acest eveniment, dirijor Daniel Jinga, alături de nume de referinţă ale teatrului şi ale muzicii româneşti, artişti de marcă la nivel internaţional.
“Naiul este o esenţă inatacabilă a sufletului românesc. Istoria naiului se suprapune, aproape perfect, cu istoria acestui neam. (…) Părintele Dumitru Stăniloae spunea că «arta trebuie să trezească omul din fiară, nu fiara din om», iar sunetul lui Zamfir este hristic, este creştin. Când cântă «Doina de jale», te cutremuri! Doina este suferinţă fără pauză!”, a precizat Dan Puric în deschiderea evenimentului, completat de maestrul Gheorghe Zamfir care, înainte de a cânta, a privit în oglinda timpului şi a povestit cum a compus “Doina de jale”. “Doina de jale este o stare. Am scos-o din sufletul meu în 1963. Am cântat-o în 1964 în emisiunea «Dialog la distanţă» şi am dedicat-o mamei mele, Elisabeta Zamfir. Am transformat-o într-o rugăciune sfâşietoare!”, a explicat muzicianul Gheorghe Zamfir apoi, alături de maestrul Nicolae Licareţ (la orgă), a cântat “Doina de jale” şi “Mociriţă cu trifoi”, conturând un moment emoţionant în amintirea anilor în care au susţinut concete după concerte.
În foaierul Ateneului Român, publicul a putut admira o expoziţie ce poartă semnătura Ştefan Popa Popa’s, câteva din albumele maestrului Zamfir, care s-au vândut în toate colţurile planetei, precum şi o mică parte din cele 120 de discuri de aur şi de platină care i-au fost conferite artistului de-a lungul carierei. O surpriză a venit, pe scena Galei “Zamfir 50”, din partea Casei de discuri Electrecord: un trofeu, înmânat de directoarea Cornelia Andreescu, fostă colegă de facultate cu Gheorghe Zamfir. “Privind colecția de trofee obținute de Gheorghe Zamfir și expuse în foaierul Ateneului, am fost mâhnită ştiind că nu a primit nici un disc de aur de la casa de discuri unde și-a lansat primul album. Așa au fost vremurile, nu ne-am putut împotrivi. Am dorit să îi fac astăzi o surpriză. Din păcate, în România, s-a demonetizat discul de aur (...) de aceea am găsit că un disc de aur, astăzi, pentru Gheorghe Zamfir, de la Electrecord, nu mai înseamnă nimic. Pentru aceasta am hotărât să-I conferim acest trofeu, în semn de omagiu pentru maestrul Gheorghe Zamfir care este nume de referinţă în galeria marilor artişti ai lumii", a adăugat directoarea Electrecord.
Gala “Zamfir, 50 de ani pe scenă” a adus pe scenă piese folclorice româneşti – Mociriţă cu trifoi, Brâul lui Dumitru Zamfira, Ciocârlia – aranjament orchestral Gheorghe Zamfir, “ O moarte ce ţi-aş plăti”, interpretată în stil inconfundabil de Grigore Leşe şi corul Accoustic, dar şi cântece din repertoriul internaţional: “El condor pasa” (folclor din Peru), Memory (Andrew Lloyd Webber), “Et Maintenant” (Gilbert Becaud), Păstorul singuratic (compozitor James Last, interpretată fără egal, de Gheorghe Zamfir). N-au lipsit nici piese din muzica clasică puse în scenă de maestrul Gheorghe Zamfir, mezzosoprana Maria Jinga, tenorul Vlad Miriţă: Ave Maria (compoziţie Gheorghe Zamfir), Non ti scordar di me (Roberto Casalino), Caruso (Lucio Dalla), Nessun Dorma (Giacomo Puccini).
Pe scena Ateneului Român a urcat şi pianista Carmina Sârbu, cunoscută şi apreciată în întreaga lume, cu o sensibilitate aparte şi cu o tehnică strălucitoare, precum şi violonistul Eugen Sârbu. Personalitate de marcă a lumii muzicale, Eugen Sârbu este posesorul viorii Stradivarius. Numele său se află înscris în Oxford Dictionary of Music alături de cel al lui George Enescu. “Sunt fericit să fiu la Ateneul Român şi mă bucur că-l sărbătorim pe Gheorghe Zamfir, marele muzician român. Mă simt privilegiat de prietenia care ne leagă. Am susţinut multe concerte împreună, atât înainte de 1989, cât şi după aceea. Pentru mine, faptul că suntem născuţI în Dâmboviţa, la 8 kilometri distanţă, mă onorează şi mai mult. Să ne bucurăm că nu ne-am născut acum 200-300 de ani şi am avut şansa să fim alături de el şi să-l iubim!”, a subliniat violonistul Eugen Sârbu.
Din păcate, Suita Maramureşană pe care Dumitru Fărcaş o pregătise alături de taraful său, n-a mai putut fi pusă în scenă din pricina unui incident care a lăsat publicul fără cuvinte: taragotul maestrului Fărcaş a fost furat din microbuzul parcat în vecinătatea Ateneului Român…
Citește pe Antena3.ro
