Zubin Mehta un mare senior

Ajunsi in ultima saptamana a Festivalului, incepem sa ne facem bilanturile proprii, sa ne ierarhizam impresiile si, indiferent de urcusuri si coborasuri fi resti, cateva momente se fixeaza intotdeauna ca de neuitat.

Probabil ca seara de ieri va fi unul dintre acestea. Ca si alta data, Zubin Mehta a venit la intalnire impreuna cu orchestra pe care o pastoreste de cateva decenii, Filarmonica din Israel.
Au impresionat omogenitatea si caldura sonoritatii coardelor, lejeritatea lemnelor, stralucirea bine controlata a alamurilor, participarea entuziasta a fiecarui instrumentist in parte, o orchestra de artisti adevarati, antrenati intr-o disciplina perfecta.

Uvertura de concert, penultima lucrare a lui George Enescu, nu s-a bucurat, inca de la inceput, de aprecierea unanima a cunoscatorilor si poate de aceea este mai rar prezenta pe afisele de concert. Pascal Bentoiu remarca in lucrarea sa capitala Capodoperele enesciene ca ar visa la o redare care sa unifice unele aspecte divergente ale partiturii. Nu stiu daca viziunea lui Mehta se apropie de idealul exegetului lui Enescu, dar mie mi s-a parut ca poate sta ca un pol de referinta prin vitalitatea ritmica, finetea si fantezia coloristica, coagularea in ceea ce numim deseori stilul compozitorului.

Si in alte vizite anterioare Mehta, mahlerian convins, a oferit publicului nostru darul nepretuit al meditatiei si reflectiei sale asupra simfonismul mahlerian: Simfonia I, intr-o interpretare exceptionala, Simfonia a VI-a, iar acum a V-a – coplesitoare. Muzica pura, de o complexitate rara, polifonii subtile, treceri surprinzatoare; in tot acest traseu agitat se ciocnesc contrarii, se produc rupturi repetate (specialitatea lui Mahler), apar accente grotesti dar si "licariri transcendente", elemente de fuga, treceri abrupte de la o stare la alta plecand de la un mars funebru pentru a ajunge la un coral apoteotic. O intreaga parte ce se leagana in ritm de vals vienez pentru ca miscarea urmatoare, sub o inspiratie sublima, sa respire adanc ca intr-un mare lied (celebrul Adagietto). Este necesar un temperament demiurgic si o stiinta infinita pentru a domina tot acest hatis; Mehta si-a construit demersul cu stringenta, precizie si puterea de comunicare ce ii crease candva faima de hipnotizator al orchestrelor.

Am participat la acest extraordinar "spectacol" cu sentimentul unicitatii. L-am privit pe marele artist contempland muzica de la inaltimea la care sensurile complementare, cum ar fi perfectiunea tehnica, estetica soundului etc. devin colaterale. O robustete calma, o putere olimpiana, o siguranta si o eleganta desavarsite, Zubin Mahta un mare senior.

Solistul serii a fost Yefim Bronfman, nume sonor in lumea concertistica actuala, mai ales americana, are toate datele virtuozului dar si ale muzicianuluii adevarat. Concertul nr. 2 de Brahms este considerat o piatra de incercare pentru ca nu cere numai amploare, rezistenta ci si interiorizare Definitorie pentru conceptia lui Bronfman mi se pare a fi integrarea simfonica, felul in care dialogheaza cu orchestra preluand, completand, topindu-se in sonoritatea acestea sau dimpotriva afi rmandu-si puternic vocea; sunt date ale unui mare pianist. Sunetul foarte mare si dens, vitalitatea ritmica tensiunea neabatuta cu care sustine discursul s-au asociat perfect cu atentia si intentiile dirijorului. O seara unica.

Opinii
● Dan Grigore, pianist – In aceasta seara am asistat la un concert-model in a demonstra cum se face muzica! Cu smerenie, cu simplitate, cu gesturi putine, dar extraordinar de elocvente, eficace! Cu niste orchestranti care aud muzica precum pe una de camera, exact asa cum spune Vadim Repin, care gandeste si concertele, dar si ultima pozitie de violonist dintr-un ansamblu, ca pe implicarea interpretativa necesara unei lucrari camerale. Am asistat la un concert de asa de mare clasa, incat pur si simplu sunt fericit ca am fost aici si abia astept sa vin si maine, sa-l ascult pe celalalt mare solist, pe Yefi m Bronfman, in Concertul nr. 2 de Johannes Brahms. Este un pianist de categorie supra grea si care, alaturi de Zubin Mehta, va constitui probabil un alt varf al Festivalului! Acest program Ceaikovski, dirijat fara partitura, repet, cu atata smerenie, cu atata frumusete, cu atata logica muzicala, cu atata eleganta si clasa este pentru mine varful de pana acum al Festivalului, alaturi de concertul Academy-ei of St Martin-in-the-Fields cu Murray Perahia. In paranteza, St Martin-in-the-Fields a reusit, dupa parerea mea, sa-l puna in umbra pe Perahia prin frumusetea de timbru, de sunet, prin paleta sonora minunata! Concertul pentru vioara de Ceaikovski a fost cantat nu numai de un mare interpret virtuoz, ci si de un artist care stie sa cante, chiar si in momentele traditional-vulgare ale partiturii, cu o anumita eleganta, clasa si bun gust, care nu ne aduce mirosul de basamac al temei a II-a din partea a III-a, ci ne aduce esenta personajului, care se joaca de-a clatinatul si de-a veselia populara! Nu-i totuna sa gusti unele ipostaze ci important este ca sa transmiti esente! Am avut in aceasta seara esente din plin! Sunt incantat!

● Sever Voinescu, politician – Festivalul George Enescu este fara indoiala cel mai important eveniment cultural periodic pe care il gazduieste Romania! Sensul Festivalului este prin urmare, inainte de toate, unul de normalitate. Exista o normalitate de nivel inalt, dupa cum exista si o normalitate a banalului. Dar aici ne aflam la nivelul inalt al normalitatii si nu-mi pot imagina Romania fara Festivalul George Enescu din doi in doi ani! Am frecventat mai putin decat am dorit editia acesta a Festivalului, am fost numai la cateva concerte. La cele ale Cappelei de Stat din Berlin, dirijate de Daniel Barenboim, pentru ca nu le puteam rata, eu sunt un fan Barenboim total, el este marele meu favorit, il urmaresc, il ascult pe unde pot, ii cumpar discurile, cartile... si prezenta lui la Bucuresti a fost un regal! Este cea mai frumoasa amintire pe care o s-o am despre aceasta editie! Zubin Mehta este foarte bun si nu stiu daca pot sa-mi permit sa spun despre mitul Zubin Mehta ca acum a fost foarte bun si atat! Se spune ca Sergiu Celibidache a intrebat odata pe un instrumentist "Ce mai face fratele tau, pianistul?"... si acesta a raspuns "E un pianist foarte bun". Celibidache a continuat: "E un pianist foarte bun? Atunci nu este de ajuns!" Pornind de la acest citat, as vrea sa spun ca acum si aici, la Bucuresti, Zubin Mehta a fost foarte bun ieri; in plus, astazi concertul de Brahms mi s-a parut realmente o incantare! Bronfman este fara indoiala un mare pianist, are forta necesara sa acopere deopotriva si momentele puternice cat si pe cele lirice. Cred ca vedeta este mai degraba Yefim Bronfman decat Zubin Mehta. Repet, aceasta este parerea mea, cu tot respectul meu fata de Zubin Mehta si fata de ceea ce reprezinta el in lumea muzicala!

● Liana Serbescu, pianista – Evident ca toate prezentele maestrului Zubin Mehta la Bucuresti sunt pentru noi un eveniment. L-am auzit si in 1964, cand a fost debutul lui in cadrul Festivalului Enescu, cu Filarmonica din Bucuresti, si cand a dirijat o simfonie de Bruckner. Astazi am avut placerea sa asist si la evenimentul ce s-a desfasurat la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti, unde i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa. Laudatio a fost prezentata de dirijorul Horia Andreescu, si maestrul Zubin Mehta a raspuns cu caldura, evocand cateva dintre amintirile sale din Romania. Filarmonica din Israel este un ansamblu serios, cu toate acestea s-a intamplat un mic accident la corni. Si gasesc ca acest lucru pana la urma nu este rau, ca sa se vada ca si in marile orchestre, nu numai in cele romanesti, se pot intampla mici accidente – cornul, dupa cum se stie, este un instrument extrem de dificil. Yefim Bronfman are un mare avantaj, este dotat cu un fi zic exceptional pentru concertele de mare anvergura, pentru Brahms, Rachmaninov. M-a impresionat calitatea tonului si faptul ca putea sa obtina niste volume mari fara sa forteze. A fost ca un adevarat cantaret wagnerian! Fara nici un fel de efort, obtinea niste efecte sonore ample, calde. Este si un mare virtuoz, dar si fizicul il ajuta.

● Theodor Paleologu, fost Ministru al Culturii – Zubin Mehta a stiut sa marcheze intr-o secunda faptul ca a mai fost la Bucuresti, anuntand bisul din Lacul lebedelor de Ceaikovski in limba romana. A fost ceea ce se numeste captatio benevolentia, pe care a facut-o foarte bine, cu o pronuntie romaneasca foarte buna! Nu era nevoie, caci suntem onorati de faptul ca este oaspetele nostru din nou. Concertul a fost splendid, iar eu sunt acum euforic! Nu l-am mai vazut niciodata pe Zubin Mehta, cu toate ca prezenta lui a fost marcanta sub egida Festivalurilor Enescu. Se vede ca se intoarce cu bucurie la Bucuresti si publicul l-a primit cu entuziasm, l-a aplaudat in picioare, a fost un adevarat delir, ovatii, fanatism!

● Elena Caragiu, actrita – L-am cunoscut pe Zubin Mehta, in America, in 1982, la Philadelphia, in casa unor cunostinte comune. In seara aceasta, dupa concert am fost sa il felicit. A fost foarte dragut si amabil cu mine, caci nu am avut bilet si mi-a oferit o invitatie. Orchestra din Israel m-a emotionat, prin muzica romanticului Ceaikovski, pasiunea mea, iar Zubin Mehta a imbatranit superb, imi place chiar mai mult! Are o distinctie si o personalitate extraordinare! Trebuie sa spun insa ca nu mi-a placut acustica salii. Am stat in New York 25 de ani, am fost adesea in sali precum Carnegie Hall si sunt obisnuita cu sunete puternice. Este asa pacat ca sala este nepotrivita. Macar sonorizarea ar fi putut fi mai buna! Vioara, Vadim Repin, nu se auzea prea bine... Dar concertul a fost superb!
Ecaterina Stan