„Fiu al unui perceptor cu familia deportată în Bărăgan în anii ’50, Petre Stoica trăiește, ca literat la București, servituțile deceniului stalinist. Absolvent de germanistică, se va ilustra și ca traducător din poezia germană, austriacă și nordică (a realizat și câteva antologii de profil, singur sau împreună cu Maria Banuș). Se afirmă împreună cu colegii din generația ’60 dar, după un debut marcat de presiunile realismului socialist, urmat de câteva volume euforice, vag neotradiționaliste (Pietre kilometrice, Miracole, Alte poeme), își găsește, de la Arheologie blândă (1968) și Melancolii inocente (1969) încoace, o cale proprie, care-l impune în timp drept unul dintre cei mai valoroși poeți români postbelici”, evidenția istoricul literar Paul Cernat în prologul unei biografii dedicate lui Petre Stoica.
Neobucolic de fină calitate
Dar să-i urmăm firul: „După 1963, poetul devine, timp de nouă ani, redactor la revista Secolul 20. Se retrage la o mică proprietate de pe Neajlov, la Bulbucata, unde se ocupă de agricultură, cultivând nu doar pământul, ci și o poezie neobucolică de fină calitate, al cărei francisjammism subtil și nostalgic (practica de la Ion Pillat la Ion Horea) e trecut prin filtre mitteleuropene. Autorul nu adoptă însă metrica tradițională a neobucolicilor horațieni și jammesieni Pillat sau (dintre continuatori săi postbelici) Ion Horea, ci «toarnă» materialul rustic într-o formulă afină modelului poeziei realiste de tip anglo-american, asemenea unor M. Ivănescu sau Vasile Vlad”.
Aer retro
Mai mult: „Aerul retro, de provincie melancolică și dezolantă, dar intimă, îl plasează pe alte coordonate decât ale angoaselor provinciale bacoviene. Volume splendide sunt Sufletul obiectelor (1972), Bunica se așază în fotoliu (1971), Sufletul obiectelor (1972), Tractorul de demult (1975), Iepuri și anotimpuri (1976), punctul de inflexiune către noua poetică fiind Un potop de simpatii (1978). Noua poezie (biografistă) a roadelor provoacă delicii în melancolicele Numai dulceața porumbelor (1985), Suvenir (1986), Viața mea la țară (1988)”.
Simpatii național-țărăniste regăsite
În completare: „Petre Stoica a scris și proză memorialistică minimală (Amintirile unui fost corector, 1982). După 1990 amorsează o poezie civico-politică în Piața Tien an Men II (1990). Își regăsește simpatii național-țărăniste ca redactor la suplimentul Dreptatea literară, apoi se retrage la Jimbolia, unde, cu sprijinul primăriei din localitate, care-i pune la dispoziție și o locuință, înființează o fundație culturală româno-germană - dedicată recuperării culturii șvabilor bănățeni - și, din 2007, un original muzeu al presei și tipăriturilor rare din zonă (Muzeul Presei «Sever Bocu»)”.
Bătrânețe retrasă la țară
Ultimele aprecieri (critice): „Revine la vechile unelte într-o foarte frumoasă (de o tristețe blândă) poezie discret-experimentală - și de atmosferă - a bătrâneții retrase «la țară»: între altele (a publicat foarte mult) Visul vine pe scara de serviciu, Manevre de toamnă, Uitat printre lucruri uitate, La scufundarea vasului Titanic I-II, Insomniile bătrânului, Vizita maestrului de vânătoare, Carnavalul prenocturn, Pipa lui Magritte, O nuntă de cenușă, Însemnările cultivatorului de mărar și Șambelan la curtea coniacului fac cu ochiul spre Urmuz și Emil Brumaru”. Concluzia: „Un poet care - pentru poezia mai nouă a Banatului, a avut un efect comparabil (pentru proza zonei) celui al prozei lui Sorin Titel”.
Poem-mostră
Interviu I
De ce trăiesc în mediul rural?
vedeţi aici mai există găini autentice
mărarul a rămas tot mărar
iar ciupercile sunt naturale
ca de altfel şi expresiile ţăranilor
da întreţin relaţii excelente în special
cu pădurarii
nu vă asigur
sunt de acord să trecem la altele
câte premii literare?
drept să vă spun nu-mi amintesc prea bine
mai importante cam vreo patru sute
desigur cel al crescătorilor de albine
m-a bucurat cel mai mult
primam cum ingenii laude
cartea mea de căpătâi?
trepetnicul
dintre fructele exotice prefer corcoduşele
nu pot răspunde scuzaţi-mă
eroare nu mă aflam în nici o cabină telefonică
mă aflam la Pago Pago
nu pot răspunde scuzaţi-mă
da da sunt absolut convins
azi nu mai fabrică nimeni arme de exterminare
evident cu excepţia viespilor
exact sunt foarte bogat
posed câteva creioane tocite şi mai multe flacoane cu paciuli
rude?
destule din păcate rude sărace
de unde aţi aflat?
bunica mea a murit de mult
într-adevăr îi plăceau acadelele
ce hobby?
ţintarul adevărul praştia cu recul
şi eu vă mulţumesc
93 de ani se vor fi împlinit pe 15 februarie de la nașterea poetului Petre Stoica„Petre Stoica își găsește o cale proprie, care-l impune în timp drept unul dintre cei mai valoroși poeți români postbelici”, Paul Cernat, istoric literar
„Aerul retro, de provincie melancolică și dezolantă, dar intimă, îl plasează pe alte coordonate decât ale angoaselor provinciale bacoviene”, Paul Cernat, istoric literar